Sindrom piriform, impact asupra mobilitatii si calitatii vietii

Sindromul piriform reprezinta o cauza relativ rara de neuropatie secundara captarii unui nerv, iar de-a lungul timpului descrierea clinica a acestei afectiuni a variat semnificativ. In anul 1928, Yeoman a fost primul care a descris durerea in distributia nervului sciatic pusa pe seama acestui diagnostic de sindrom piriform, cauzata de captarea, compresia si strangularea nervului sciatic la nivelul tuberozitatii ischiatice (proeminenta osoasa a ischionului, pe care se sprijina cea mai mare parte a greutatii corpului in timpul pozitiei sezande). Denumirea acestui sindrom implica principalul muschi care ia parte la procesul fiziopatologic, si anume muschiul piriform.

Muschiul piriform are un traiect specific, trece peste nervul sciatic, si ca urmare a inflamatiei, iritatiei, va manifesta o presiune excesiva asupra nervului sciatic, ducand la compresie. Planul osos pe care nervul este strangulat este reprezentat de tuberozitatea ischiatica. Din acest motiv, in caz de sindrom piriform apar simptome foarte asemanatoare cu sciatica, fiind cunoscut faptul ca aceasta patologie reprezinta una dintre putinele cauze ale sciaticii extraspinale. Diagnosticul de sindrom piriform este destul de greu de pus, ca urmare a faptului ca si alte afectiuni pot imita fidel simptomele asociate, iar mecanismele care stau la baza patologiei pot fi foarte complexe.

Sindrom piriform – informatii generale

Prin sindrom piriform se intelege patologia de natura neuromusculara, ce implica nervul sciatic si muschiul piriform. Apare atunci cand muschiul piriform irita nervul sciatic, deseori printr-o compresie mecanica sau strangulare. Compresia acestui nerv va duce aparitia durerii localizate indeosebi la nivelul feselor, durerea fiind cunoscuta si sub denumirea de „sciatica”. Exista mai multe variatiuni ale traiectului nervului sciatic, existand persoane la care acest nerv trece direct prin muschiul piriform. In astfel de situatii, riscul de a dezvolta sindrom piriform este mai mare, intrucat inflamatia, chiar iritarea usoara a muschiului piriform, pot duce la compresia nervului.

Muschiul piriform are un rol foarte important in functia locomotorie, deoarece roteste in lateral femurul si realizeaza abductia acestuia. Abductia este importanta indeosebi in timpul mersului, intrucat ajuta la deplasarea greutatii corpului pe piciorul opus, care realizeaza miscarea activa. Astfel, este redus riscul caderii. Drept urmare, desi muschiul piriform este relativ mic, rolurile sale il fac predispus la suprasolicitare si microlezare. De asemenea, muschiul, ca urmare a unei stimulari constante, se poate hipertrofia, creste in dimensiuni, si in cele din urma poate duce la compresia patologica a nervului sciatic, principala cauza cand vine vorba de sindrom piriform.

ArtroSuport gel emulsionat este un produs topic ce reduce durerea si rigiditatea musculara, destinde musculatura incordata si contractata, calmeaza durerea acuta de origine reumatica, prin producerea unui efect intens de incalzire la nivelul zonei afectate.

ArtroSuport gel emulsionat, 100 g, NATURALIS

Vezi detalii

Sindrom piriform – cauze si factori de risc

Exista mai multe etiologii asociate cu sindrom piriform, desi se crede ca mecanismul principal este acelasi: compresia nervului sciatic, de catre muschiul piriform, prin strangularea sa la nivel de tuberozitate ischiatica. Muschiul piriform poate fi iritat, lezat si inflamat, poate suferi chiar deprecieri structurale, ca urmare a mai multor cauze, cum ar fi leziunile acute, suprasolicitarea prin mentinerea unei posturi inadecvate (pozitie verticala pentru perioade foarte lungi de timp). Riscul de sindrom piriform creste in cazul anumitor anomalii anatomice, cum ar fi invaziile de natura tumorala, anevirsmul arterei gluteale inferioare. Uneori, etiologia nu poate fi certificata.

Printre principalele cauze care pot duce la sindrom piriform se numara urmatoarele:

• Leziuni care au drept rezultat rotatia interna, violenta si brusca a soldului (deseori in urma accidentelor rutiere, loviturilor puternice);
• Lovituri la nivelul soldurilor sau feselor;
• Hipertrofierea muschiului piriform, prin antrenamente specifice, la sportivi, culturisti;
• Mentinerea pentru perioade lungi de timp a pozitiei sezande, ceea ce pune presiune in exces asupra tuberozitatii ischiatice si creste riscul de compresie sciatica;
• Variatia de ramificare a muschiului (la 17% din populatie, nervul sciatic trece prin muschi);
• Microleziuni repetate, cumulate, la nivelul soldului sau feselor;
• Afectiuni precum fibrodisplazia osificanta progresiva, neurinomul nervului sciatic si altele.

Diagnosticul de sindrom piriform este mai frecvent in randul persoanelor cu varsta intre 30-40 de ani si, de asemenea, se observa o incidenta semnificativ mai mare in randul femeilor fata de barbati. Conform datelor epidemiologice, numarul femeilor diagnosticate cu sindrom piriform este de sase ori mai mare decat numarul barbatilor diagnosticati.

Sindrom piriform – manifestari clinice

Persoanele cu sindrom piriform prezinta simptome obisnuite, cum ar fi urmatoarele:

• Dureri la nivelul feselor si soldurilor, furnicaturi, amorteli, resimtite uneori si ca o senzatie de arsura;
• Dureri localizate in zona posterioara a coapsei;
• Dureri puternice dupa mentinerea pozitiei verticale o perioada lunga de timp;
• Dureri care devin mai puternice prin miscarea soldului;
• Limitarea amplitudinii de miscare, in special cand vine vorba de rotirea externa a soldului;
• Parestezii (amorteli, furnicaturi) la nivelul feselor si de-a lungul distributiei nervului sciatic;
• Mers alterat, usor anormal, care poate fi evaluat specific de catre un specialist.

Persoanele cu sindrom piriform prezinta simptome foarte similare cu cele din sciatica din cauze spinale, de origine radiculara. Acest tip de sciatica se datoreaza frecvent stenozei coloane, care duce la compresia nervului sciatic la acest nivel. Din acest motiv, acest sindrom piriform poate fi frecvent subdiagnosticat si diagnosticat drept radiculopatie lombara, sau chiar pus pe seama patologiei soldului. Insa, este important de retinut faptul ca radiculopatia lombara se manifesta si prin alte simptome, dincolo de durerea asociata, iar in caz de sindrom piriform este in prima instanta vorba doar despre durerea specifica, la nivelul soldului si feselor, pe distributia sciatica.

Diagnosticul de sindrom piriform

Deseori, diagnosticul de sindrom piriform se bazeaza pe semnele clinice. De asemenea, uneori este si un diagnostic de excludere – in cazul in care nu se certifica o alta etiologie responsabila de simptomele acuzate, se pune diagnosticul de sindrom piriform. Examinarea fizica este foarte importanta si ar trebui sa fie completa, pentru a se observa simptomele asociate patologiei. Spre exemplu, specialistul poate efectua manevre care au rolul de a irita muschiul piriform si, astfel, de a produce compresia nervoasa si aparitia simptomelor. Poate fi aplicata si presiune manuala de-a lungul distributiei nervului sciatic, in cazul patologiei aparand simptomele. Testele includ:

• Manevra Freiberg, pozitiva (durere) in momentul rotirii interne, fortate, a coapsei extinse;
• Manevra Beatty, pozitiva (durere) in momentul retragerii piciorului si miscarii sale laterale;
• Manevra FAIR, pozitiva (durere) in urma flexarii soldului adus in rotatie interna.

Alte alternative de diagnostic includ examinari radiografice, CT, pentru a exclude alte patologii ce pot duce la simptome similare cu cele din sindrom piriform: artroza fatetelor articulare, insa si hernia, stenoza coloanei. Deseori, anamneza evidentiaza un accident recent si factori de risc.

Tratament sindrom piriform

Principalele alternative de tratament pentru sindrom piriform includ:

• Management conservator: aplicarea de comprese, administrarea de antiinflamatoare sau de miorelaxante, odihna;
• Injectii cu corticosteroizi, pentru a reduce inflamatia asociata;
• Masaj terapeutic pentru tesuturile profunde, amelioreaza durerea si tonifiaza tesuturile;
• Kinetoterapia, care are rolul de a reduce contractura musculara, precum si electroterapia si fizioterapia.

Cand aceste alternative de tratament pentru sindrom piriform nu sunt eficiente, abordul pe cale chirurgicala reprezinta solutia. Acesta poate viza „eliberarea” piriformului si strangulatiei de la nivelul nervului sciatic, indepartarea procesului obstructiv si decompresia nervului.

Sindrom piriform – complicatii si riscuri asociate

Diagnosticul de sindrom piriform ridica si risc de complicatii, indeosebi in conditiile in care o astfel de patologie nu este diagnosticata in timp util. De obicei, prognosticul este unul favorabil odata cu initierea terapiei fizice, iar injectarea de corticosteroizi in punctul de contractura poate avea rezultate satisfacatoare. Principaliile potentiale complicatii pot aparea in urma interventiei chirurgicale, implicand leziuni la nivelul nervului sciatic, care se pot prezenta in diferite forme.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a dezvolta sindrom piriform, specialistii recomanda urmatoarele:

• Evitarea pozitiei sezande pentru perioade lungi de timp (statul la birou, la calculator), luand regulat si periodic pauze;
• Adoptarea unei posturi corecte in timpul mersului sau in timpul mentinerii pozitiei verticale pentru o perioada mai lunga de timp;
• Evitarea suprasolicitarii muschiului piriform (ridicarea de greutati excesive fara a aborda o tehnica eficienta);
• Realizarea exercitiilor de intindere pentru muschii spatelui, feselor si coapselor, ajutand la imbunatatirea flexibilitatii si mobilitatii;
• Practicarea regulata a exercitiilor de stretching, pentru a preveni contracturile musculare.

Resurse:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448193/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448172/
3. https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/j.rehab.2013.03.006
4. https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1002/mus.21318   
5. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S106018720400067X
6. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/piriformis-syndrome