Sialadenita: cauze, simptome, tratament

Sialadenita defineste inflamatia sau infectia glandelor salivare parotide sau submandibulare, cu o etiologie deosebit de variata care poate include procese obstructive si autoimune. De cele mai multe ori, glanda parotida este cea afectata, si nu cea submandibulara. Forma acuta de sialadenita se asociaza de obicei infectiilor bacteriene sau virale, iar sialadenita cronica apare ca urmare a unui proces obstructiv (prezenta de calculi, stricturi) sau din cauza unei functionari deficitare a glandei, cum ar fi hiposecretia salivara asociata cu xerostomia. In cazuri foarte rare, sialadenita apare ca urma a existentei unui proces tumoral subiacent la nivelul glandei salivare.

Daca va doriti un produs care sa va ajute la mentinerea sanatatii cavitatii bucale, farmacistii Catena va recomanda sa utilizati Foramen Herbal Aloe apa de gura, Este un produs obtinut din extracte de plante si aloe, care nu contine alcool si care va ajuta sa va improspatati respiratia. De asemenea, folosirea acestei ape de gura favorizeaza albirea dintilor.

Foramen Herbal Aloe apa gura X 500ml

Vezi detalii

Sialadenita – generalitati

Sialadenita prezinta manifestari diferite in functie de agentul etiologic, cu simptome acute sau, in unele cazuri, cronice. Frecvent se asociaza cu durere, sensibilitate, eritem si tumefierea progresiva a zonei anatomice in care se localizeaza glanda interesata. Etiologia patologiei implica, de cele mai multe ori, infectii bacteriene sau virale. Formele cronice sunt asociate atat unor conditii medicale subiacente, cat si prezentei calculilor la nivelul glandei sau de ingustarea canalului acesteia. Sialadenita apare cel mai frecvent la nivelul glandei parotide, 10% dintre cazuri aparand la nivelul glandei salivare submandibulare, si foarte rar la nivelul glandei sublinguale.

Sialadenita – cauze si factori de risc

Sialadenita poate aparea ca urmare a infectiilor virale sau bacteriene, dar poate fi si asociata cu o gama variata de conditii medicale. Principalele cauze care pot duce la sialadenita implica:

• infectii bacteriene cu: Staphylococcus aureus, Streptococcus, Haemophilus influenzae, dar si bacterii gram-negative aerobe (Enterobacteriaceae) si anaerobe (Peptostreptococcus sau Prevotella, Fusobacterium), Mycobacterium tuberculosis, specii de actinomicete;
• infectii virale cu: Mumps orthorubulavirus (virusul urlian), HIV, citomegalovirusul, virusul hepatic C, Influenza, virusurile Coxsackie;
• cauze de natura obstructiva: sialolitiaza, strictura ductului glandei, prezenta de corp strain la nivelul ductului (os de peste, fire de par), compresia externa a ductului, tumori la nivelul glandelor sau tesuturilor vecine;
• cauze inflamatorii: postiradiere, indusa de substanta de contrast, dupa o interventie la nivel bucal care ridica riscul de traumatism maxilo-facial;
• sialadenita indusa de medicamente: medicamente chimioterapice, antihistaminice, precum si medicamente antidepresive, diuretice, β-blocante, medicamente care contin tiouree, acid valproic;
• cauze autoimune: sindromul Sjogren, boala asociata cu IgG4 (IgG4-RD);
• afectiuni medicale subiacente: diabet zaharat, anorexie, insuficienta renala, hipotiroidism, bulimia nervosa, ciroza, malabsorbtia, deficiente vitaminice.

Cea mai frecventa cauza care duce la sialadenita acuta este infectia cu Staphylococcus aureus, pe cand in cazurile cronice este vorba despre sialolitiaza (depozite intarite de minerale in ductul glandelor salivare). Parotidita recurenta, care afecteaza in mod obisnuit copiii cu varsta de 4-6 ani, se poate asemana cu sialadenita, dar ar trebui diagnosticate diferential. Uneori, cazurile ar putea fi deosebit de greu de diferential in ceea ce priveste etiologia, intrucat este multilaterala. In astfel de cazuri, este necesara o gama variata de teste si anamneza amanuntita a pacientului, pentru a se identifica eventuala expunere la factorii de risc sau o afectiune medicala subiacenta.

Principalii factori asociati cu cresterea riscului de a dezvolta sialadenita sunt urmatorii:

• starea imunodepresiva (infectie subiacenta cu HIV, tratament imunosupresor);
• varsta inaintata;
• igiena orala deficitara;
• starea postoperatorie;
• intubatia cronica;
• deshidratarea;
• obisnuinta de a respira pe cale orala;
• subnutritia;
• administrarea medicamentelor care scad fluxul salivar.

Sialadenita – simptomatologie

Simptomele pe care persoanele cu sialadenita le acuza pot fi urmatoarele, fara a se limita, insa, la acestea:

• durere localizata;
• sensibilitate la atingere;
• eritem si tumefierea treptata a zonei afectate;
• senzatia unui gust neplacut in gura, care nu dispare nici dupa periajul dintilor;
• dureri in momentul vorbirii sau al deglutitiei;
• febra si frisoane;
• limfadenita cervicala (in cazurile de sialadenita cauzata de infectia cu microorganisme);
• stare generalizata de rau;
• uscaciunea mucoasei bucale;
• durere in momentul incercarii de a intoarce capul spre partea stanga sau dreapta;
• mialgie.

Majoritatea simptomelor dureaza maximum 4-7 zile si sunt autolimitate. Formele cronice, in schimb, sunt mult mai greu de tratat, iar simptomele pot fi omniprezente pe o durata indelungata. Complicatiile sunt rareori prezente, putand include:

• formarea unui abces si extinderea in spatiile profunde ale gatului, cu obstructie respiratorie;
• angina Ludwig;
• edem proeminent la nivelul gatului si tesuturilor submandibulare;
• trismus;
• meningita;
• encefalita;
• paralizia nervilor cranieni;
• paralizia nervilor spinali.

Diagnosticul de sialadenita

Diagnosticul de sialadenita se pune prin corelarea simptomelor fizice, cu palpare si anamneza, si a investigatiilor de laborator. Testele necesare pentru diagnosticul diferential de sialadenita sunt urmatoarele:

• cultura din exsudat: pentru identificarea agentului etiologic si efectuarea antibiogramei, pe baza careia va fi adaptat tratamentul ulterior cu antibiotice (daca este cazul);
• hemoleucograma completa: pentru a se valida existenta unei infectii;
• radiografie: este eficienta pentru a detecta prezenta sialolitiazei din sialadenita cronica. 70-80% dintre calculii prezenti la nivelul glandei sunt radioopaci.
• ultrasonografie: pentru determinarea calculilor si detectarea eventualelor abcese;
• tomografie computerizata: in special in cazurile in care prezentarea clinica este una foarte severa, cu risc de complicatii;
• scintigrafia glandelor salivare: sialadenita acuta nu este o indicatie, ci se recomanda in mod obisnuit in cazurile in care se suspecteaza strictura ductala, pierderea integritatii glandei si un risc de neoplazie;
• RMN: in cazul in care se suspecteaza un proces neoplazic;
• punctie aspirativa cu ac fin (FNA) cu examen citologic: in special in cazurile de sialadenita cronica sclerozanta, care se prezinta in mod similar cu o tumora;
• teste serologice: anticorpi anti-Ro (SS-A), anti-LA (SS-B), cu semnificatie clinica in ceea ce priveste diagnosticul  sindromului Sjogren si lupusului eritematos sistemic (etiologii).

Tratament sialadenita

Tratamentul trebuie individualizat atat in functie de pacient, cat si de tipul bolii: acut sau cronic. In cazul in care afectiunea apare ca urmare a unei patologii subiacente, vital este tratamentul si gestionarea cauzei de baza.

Forma acuta presupune management medical conservator:

• hidratare corespunzatoare;
• comprese calde;
• masaj;
• ameliorarea durerii cu analgezice (antiinflamatoare nesteroidiene);
• medicamente sialologe (cresc debitul salivar);
• antibioterapia deseori presupune amoxicilina/clavulanat sau clindamicina, desi selectarea antibioticelor ar trebui sa fie in conformitate cu rezultatele antibiogramei. In caz de infectie virala, terapia cu antibiotice nu are niciun efect.
• antibioticele intravenoase pot fi necesare in cazurile deosebit de severe, cu risc;
• terapia cu corticosteroizi poate fi o optiune de tratament in momentul in care tesutul este puternic tumefiat si nu exista contraindicatii de administrare;
• in cazul in care forma acuta duce la formarea unor abcese, incizia chirurgicala si drenajul sunt principalele forme de tratament;
• igiena orala corespunzatoare.

Forma cronica presupune abordare multilaterala, in functie de etiologie:

• hidratare corespunzatoare;
• igiena orala optima;
• ameliorarea simptomelor (administrare de analgezice, medicamente sialologe);
• in cazurile de infectie, se opteaza pentru antibiotice cu spectru larg de actiune;
• in cazul in care sialolitiaza duce la sialadenita cronica, trebuie indepartati calculii prezenti la nivelul glandei: se utilizeaza sialendoscopie interventionala sau indepartarea chirurgicala pe cale directa. Litotritia extracorporeala (ESWL) se foloseste pentru indepartarea pietrelor localizate intraglandular.
• formele recurente sau sclerozante necesita excizia glandei salivare afectate, deoarece ridica riscuri semnificative de complicatii violente.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562211/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9035268/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10426371/

https://rarediseases.org/rare-diseases/sialadenitis/

https://bestpractice.bmj.com/topics/en-gb/1038

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15749-sialadenitis-swollen-salivary-gland

https://www.msdmanuals.com/professional/ear,-nose,-and-throat-disorders/oral-and-pharyngeal-disorders/sialadenitis