Seleniul si sanatatea tiroidiana. Impact asupra sanatatii glandei tiroide

2024-01-19 17:31:41 2024-04-01 15:03:55 Seleniul si sanatatea tiroidiana. Impact asupra sanatatii glandei tiroide

Catena

Ultima actualizare: 1 aprilie 2024

seleniu

Seleniul este un micronutrient descris pentru prima data in anul 1817. Denumirea sa deriva de la grecescul „selene”, care inseamna „luna”, facandu-se referire la stralucirea si culoarea gri pe care acest compus o capata atunci cand este topit.

In ultimii ani, functiile indeplinite de seleniu au fost in extensie cercetate, ajungandu-se la concluzia ca are un rol esential in mentinerea, dar si modularea functiei imuno-endocrine, a metabolismului si homeostaziei celulare generale.

In mod particular, glanda tiroida prezinta o concentratie mare de seleniu, care este incorporat intr-o serie de proteine numite „selenoproteine”, cu importanta activitate antioxidanta la acest nivel.

Cuprins

1. Informatii despre seleniu

2. Beneficiile seleniului pentru sanatatea tiroidiana

Informatii despre seleniu

Seleniul este un oligomineral care se gaseste in concentratii minime in organism, insa care pare sa joace un rol semnificativ in mentinerea sanatatii. Sursele alimentare bogate in seleniu includ nucile braziliene, ciupercile, semintele, pestele, fructele de mare, carnea de vita si de pasare. In forma organica de selenometionina se gaseste in alimente de origine vegetala, pe cand in forma anorganica de selenat si selenit, se gaseste in suplimente. Ambele forme au o biodisponibilitate mai mare de 90%. Absorbtia de seleniu are loc in intestinul subtire, iar mecanismul de absorbtie depinde in primul rand de forma in care acesta este introdus in organism:

Selenitul se absoarbe prin difuzie simpla;
Selenatul se absoarbe prin mecanism de cotransport.

Functiile indeplinite de seleniu sunt nenumarate, sustinand importanta acestui oligomineral. De exemplu, joaca rol in functionarea enzimelor implicate in productia de hormoni tiroidieni. Pare sa indeplineasca si rol imunitar, un aport adecvat de seleniu promovand un raspuns imun mult mai eficient impotriva infectiilor, in special a celor de natura virala. Selenoproteinele manifesta roluri antioxidante semnificative, protejand organismul de speciile reactive de oxigen si de azot rezultate in special in urma biosintezei hormonilor tiroidieni. Suplimentarea cu seleniu este mai ales recomandata in momentul in care aportul din alimentatie este insuficient sau imposibil.

Beneficiile seleniului pentru sanatatea tiroidiana

Cea mai mare concentratie de seleniu din organism se gaseste la nivelul glandei tiroide. Asadar, este viabila teoria conform carora acest oligomineral isi indeplineste functiile majoritar la acest nivel. Exista mai multe studii care au incercat sa determine beneficiile avute de seleniu asupra sanatatii, functiei, integritatii si biochimiei glandei tiroide. In cele ce urmeaza, vor fi prezentate cateva dintre acestea, punandu-se accent pe functiile pe care acest oligomineral le indeplineste la nivelul acestei glande cu importanta majora in organismul uman.

Homeostazia seleniului si glanda tiroida

S-a constatat ca deficitul de seleniu scade sinteza hormonilor tiroidieni, ca urmare a faptului ca exista un deficit de selenoproteine, in special de iodotironin-deiodinaze, care sunt implicate in conversia T4 (tiroxina) in T3 (triiodotironina). Scaderea productiei de hormoni tiroidieni duce la stimularea axei hipotalamo-hipofizare, crescand productia de TSH. TSH stimuleaza enzima sa converteasca T4 in T3, cu productie de peroxid de hidrogen (specie reactiva de oxigen), care, nefiind indepartat in mod adecvat, se acumuleaza la nivelul tesutului tiroidian si va provoca, in cele din urma, leziuni ale tireocitelor, cu initierea proceselor de fibroza.

Glanda tiroida prezinta cea mai mare concentratie tisulara de seleniu (0,2–2 μg/g), majoritar in forma de selenoproteine. Aceste proteine au activitate antioxidanta importanta, contribuind prin aceasta functie la apararea antioxidanta a tiroidei. Aportul de seleniu asigura eliminarea in mod eficient a radicalilor liberi generati in timpul biosintezei hormonilor tiroidieni. Selenoproteina P este principala sursa de seleniu din plasma. Este produsa de hepatocite si are rol semnificativ in homeostazia seleniului, intrucat asigura retinerea de seleniu in organism si distributia acestui compus catre ficat si tesuturile extrahepative (inclusiv la nivel cerebral, in conditii de deficit).

Seleniul si bolile tiroidiene

Exista mai multe studii care s-au concentrat asupra importantei suplimentarii cu seleniu atat in sustinerea functiei tiroidiene, cat si in procesul autoimun si patologic.

Tiroidita autoimuna (Hashimoto)

Suplimentarea cu seleniu duce la scaderea concentratiei de anticorpi antitiroperoxidaza sau chiar la normalizarea completa a acestui parametru;
Dozele mari de seleniu pot duce la imbunatatirea activitatii glutation-peroxidazei, o enzima implicata in neutralizarea speciilor reactive de oxigen si azot;
Suplimentarea cu doze fiziologice de seleniu (80 μg/zi selenit de sodiu) timp de 12 luni are potentialul de a reduce ecogenitatea tiroidei si nivelurile de anticorpi anti-TGO si anti-TG.

Seleniul, volumul tiroidei si nodulii tiroidieni

Exista o relatie inversa intre concentratia de seleniu in plasma sau urina si volumul tiroidei sau hipoecogenitatea acestei glande;
O concentratie scazuta de seleniu seric este asociata cu un risc crescut de marire a glandei tiroide si aparitia de noduli tiroidieni;
Prevalenta bolilor tiroidiene (hipotiroidism, hipotiroidism subclinic, tiroidita autoimuna si tiroida marita) este semnificativ mai mica in randul celor cu aport adecvat de seleniu;
Cele mai multe studii sustin ca deficitul de seleniu este asociat cu o prevalenta relativ mare a afectarii tiroidei.

Seleniul si boala Basedow-Graves

Studiile au avut drept scop cuantificarea vitezei cu care tratamentul cu metimazol, combinat cu seleniu, ar ajuta pacientul sa ajunga la starea fiziologica de eutiroidie. Rezultatele indica faptul ca pacientii care au primit suplimente cu seleniu, vitamina C, E si β-caroten, pe langa terapia cu metimazol, au atins starea de eutiroidie mai repede decat grupul caruia i s-a oferit doar metimazol;
Orbitopatia Graves este o complicatie asociata bolii Basedow-Graves, in aproximativ 50% dintre cazurile de Basedow-Graves manifestandu-se si simptome de orbitopatie. In aceasta directie, suplimentarea cu seleniu la pacientii cu orbitopatie a fost asociata cu ameliorarea pe termen lung a patologiei oculare, intarzierea progresiei orbitopatiei si imbunatatirea in mod general a calitatii vietii. Reevaluarea la 12 luni dupa studiu a fost una pozitiva.

Seleniul si functia imunitara

Suplimentarea cu seleniu, chiar si la persoanele fara deficit, are efecte imunostimulatoare foarte mari. Acest oligomineral actioneaza in directia proliferarii celulelor T activate, cresterii in mod culminant a toxicitatii tumorale mediate de limfocite citotoxice si cresterea activitatii celulelor natural killer (NK). Studii efectuate pe soarecii cu deficit de seleniu au aratat ca acestia prezinta o cantitate redusa de celule T mature si functionale, cu incapacitatea acestor celule de a suprima productia de radicali liberi de oxigen si azot, asadar un stres oxidativ mult mai puternic.

Seleniul si riscul de cancer

Mai multe studii au evaluat legatura dintre nivelurile de seleniu din ser, plasma si urina, si riscul de cancer. In general, s-a ajuns la concluzia ca nivelurile scazute de seleniu se asociaza, de cele mai multe ori, diagnosticului de cancer. In ceea ce priveste patologia tiroidiana, autorii au ajuns la concluzia ca pacientii cu cancer tiroidian au, de obicei, niveluri serice mai scazute de seleniu, magneziu, si niveluri mai mari de cupru, prin comparatie cu subiectii sanatosi. Un alt studiu ar parea sa indice faptul ca exista o asociere intre concentratiile scazute de seleniu si stadiul usor mai avansat al cancerului tiroidian. Chiar daca mecanismele specifice nu sunt pe deplin intelese si cunoscute, proprietatile antioxidante ale selenoproteinelor pot incetini progresia cancerului.

Resurse: