Salpingita reprezinta inflamatia trompelor uterine, care apartine categoriei bolilor inflamatorii pelvine (BIP). De obicei apare ca rezultat al unei infectii bacteriene, care se raspandeste treptat de la nivelul tractului genital inferior (vagin si cervix) catre trompele uterine. Afecteaza nu doar femeile tinere active din punct de vedere sexual, ci si femeile de varsta fertila. Relativ rar, poate fi diagnosticata si la persoanele de sex feminin inactive sexual, in urma diseminarii hematogene (pe cale sanguina) a unei infectii sau in urma unei infecti urogenitale care s-a extins. De foarte multe ori, salpingita se prezinta fara simptome evidente si este descoperita pur intamplator.
Ce inseamna salpingita?
Salpingita defineste inflamatia acuta sau cronica a uneia sau a ambelor trompe uterine, cauzata in principal de o infectie cu transmitere sexuala. Trompele uterine joaca un rol esential in ceea ce priveste transportul ovocitelor de la ovare catre uter si in procesul de fertilizare. In contextul unei infectii active, inflamatia duce la ingrosarea peretelui trompei uterine, ceea ce poate cauza obstructia si aderarea acestora, impiedicand functionarea normala a acestora. Din acest motiv, in unele cazuri poate duce la infertilitate. Poate fi acuta (cu simptome mai evidente) sau cronica (simptome mai subtile), care duce treptat la deteriorarea structurala si functionala a trompelor.
Salpingita – cauze si factori de risc
Salpingita are la baza origine infectioase, fiind cauzata in special de bacterii care pot patrunde in tractul genital superior. Principalele cauze sunt urmatoarele:
-
Infectii cu transmitere sexuala (ITS): agentii patogeni care cauzeaza salpingita sunt in mod obisnuit bacterii precum Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae. Aceste bacterii se transmit in special prin contact sexual neprotejat, fiind relativ comune la femeile care si-au inceput viata sexuala;
-
Dezechilibre la nivelul florei vaginale: bacterii din flora vaginala (Gardnerella vaginalis si alte specii anaerobe) pot duce la infectia secundara a trompelor uterine, mai ales daca exista deja vaginoza bacteriana;
-
Alte bacterii care pot cauza salpingita sunt Escherichia coli, Ureaplasma urealyticum, insa si Mycoplasma hominis, care pot invada trompele uterine pe fondul sistemului imunitar ce a fost slabit sau ca parte a unei infectii concomitente (deseori comuna in salpingita);
-
Cauze iatrogenice: interventii sau investigatii la nivelul uterului, cum ar fi chiuretajul uterin si intreruperea de sarcina, histeroscopia, montarea steriletului.
Factorii care cresc riscul de salpingita sunt urmatorii:
-
Varsta sub 25 de ani;
-
Contactul sexual neprotejat si numarul crescut de parteneri sexuali. Ambele se asociaza cu un risc mult mai mare de a contracta infectii cu transmitere sexuala;
-
Antecedentele de boli inflamatorii pelvine;
-
Interventiile intrauterine, cum ar fi inserarea unui dispozitiv intrauterin, dilatarea si altele;
-
Afectiuni subiacente ale sistemului urogenital, cum ar fi uretrita;
-
Afectiuni care compromit sistemul imunitar, cum ar fi HIV/SIDA, diabetul;
-
Tratamentele cronice cu corticosteroizi.
Este important ca de la bun inceput sa se faca o diferenta intre salpingita si ooforita. Patologia din urma defineste, de fapt, tot un proces inflamator, insa localizat la nivelul ovarelor. Ambele fac parte, in esenta, din categoria bolilor inflamatorii pelvine, iar simptomele pot fi deosebit de similare, motiv pentru care diferentierea clinica este deseori dificila.
Salpingita – simptome si manifestari
De foarte multe ori, salpingita se prezinta sub forma sindromului abdominal acut. De exemplu, salpingita poate imita extrem de fidel simptomele apendicitei. Din acest motiv, diagnosticul se amana deseori pana cand presupusa apendicita este exclusa din diagnosticul diferential. Cateva dintre cele mai comune simptome sunt:
In forma acuta
-
Dureri pelvine, la nivelul abdomenului inferior, difuze sau localizate, care poate deveni mai intensa in timpul actului sexual (dispareunie);
-
Febra si frisoane;
-
Secretii vaginale anormale, cu miros neplacuta, uneori insotite de modificari de culoare. In mod uzual sunt descrise drept leucoree, dar majoritatea femeilor se confrunta cu descarcari de culoare galbuie, cu miros neplacut;
-
Sangerari intermenstruale (metroragie);
-
Dureri si senzatia de arsura in timpul urinarii;
-
Simptome gastrointestinale (greata, voma, disconfort si meteorism abdominal);
-
In unele cazuri, durerile din salpingita pot imita durerile care sunt localizate la nivel hepatic, ca urmare a aderentelor ce apar intre capsula Glisson (capsula care inveleste ficatul si care, in anumite situatii, se poate inflama) si peretele abdominal.
In forma cronica
-
Dureri pelvine persistente;
-
Menstruatii dureroase (dismenoree), tulburari ale ciclului menstrual (perioade neregulate);
-
Infertilitate, din cauza blocarii trompelor uterine, „astuparii” acestora, formarii de aderente, caz in care fertilizarea ovocitului este ingreunata sau chiar imposibila.
Intr-un studiu, s-a observat ca 15% dintre persoanele afectate au manifestat dureri de cap, fara vreo alta cauza justificabila. Acest simptom, totusi, este foarte nespecific, dar se asociaza altor simptome prezentate mai sus.
Tratament salpingita
Tratamentul salpingitei este complex si are drept scop eradicarea infectiei activ si prevenirea, pe cat posibil, a complicatiilor pe termen lung.
Tratament antibiotic pentru salpingita
-
Antibiotice cu spectru larg de actiune, cum ar fi ceftriaxona, doxiciclina si metronidazolul;
-
Din cauza naturii polimicrobiene a salpingitei, deseori sunt folosite combinatii de mai multe antibiotice, precum cefalosporine cu tetracicline sau macrolide;
-
De obicei, tratamentul antibiotic pentru salpingita se administreaza pe o perioada de 10-14 zile si, in cazurile mai severe, poate presupune administrarea intravenoasa a acestora. Insa, aceste cazuri sunt mai rare, iar administrarea IV de antibiotice este rezervata.
Managementul durerii si simptomelor
-
Administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene;
-
Este recomandat ca pacienta sa evite contactul sexual pe perioada tratamentului, atat pentru a preveni raspandirea infectiei, cat si pentru a facilita vindecarea si limita exacerbarea, din cauza stresului prin contact sexual, simptomelor.
Interventii chirurgicale
In cazurile severe de salpingita care nu raspund la tratament sau care au dus deja la formare de aderente si obstructii, poate fi necesara interventia chirurgicala:
-
Laparoscopie: pentru a drena eventualele abcese si exciza tesutul afectat. Laparoscopia este o alternativa minimum invaziva si, de asemenea, permite explorarea zonei pelvine;
-
Salpingectomia: in cazurile grave, cand trompa uterina este sever afectata, se poate impune indepartarea chirurgicala a acesteia pentru a preveni complicatiile asociate.
Salpingita – complicatii si riscuri asociate
Salpingita netratata sau recurenta poate duce la complicatii potential grave, care afecteaza mai ales sanatatea reproductiva a unei femei.
Infertilitatea tubara
Este o posibila complicatie a salpingitei netratate. Inflamatia cronica duce la formarea de tesut cicatricial si aderente, cu blocarea efectiva a trompelor uterine. Drept urmare, ovulul nu poate calatori de la ovare spre uter, asadar fertilizarea si implantarea ulterioara nu pot avea loc. Pe de alta parte, chiar daca deteriorarea trompelor nu este totala, modificarile asociate inflamatiei fac ca incercarea de a obtine o sarcina sa fie mult ingreunata. De exemplu, riscul de infertilitate se considera a fi de aproximativ 15% dupa primul episod de salpingita, crescand la 50% dupa trei episoade de salpingita acuta.
Sarcina ectopica
La femeile cu antecedente pozitive de salpingita (cel putin 2-3 episoade), din cauza modificarii structurale a trompelor uterine, riscul de sarcina ectopica este mult mai mare. Sarcina ectopica (extrauterina) defineste cazul in care ovulul fertilizat se implanteaza in afara endometrului, spre exemplu la nivelul trompelor uterine, colului uterin, ovarelor, chiar in cavitatea abdominala.
Dureri pelvine cronice
Forma cronica a bolii provoaca dureri pelvine deosebit de severe, constante, care pot afecta in mod semnificativ calitatea vietii pacientei. De asemenea, intr-un astfel de stadiu tratamentul in caz de salpingita nu doar ca este deosebit de dificil, dar rareori are rezultatele terapeutice dorite.
Raspandirea infectiei
In cazurile mai severe de salpingita, in asociere cu statutul imunodepresiv (HIV/SIDA, diabet) infectia poate afecta organele adiacente si se poate ajunge la formarea de abcese pelvine si chiar peritonita, o complicatie care necesita tratament de urgenta. Alte posibile complicatii in caz de salpingita pot fi sindrom aderential pelvin si abdominal, flebita pelvina.
Surse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2602995/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2393990/pdf/bullnyacadmed00890-0040.pdf
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK563165/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1257758/
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1064968922000472
https://radiopaedia.org/articles/salpingitis-isthmica-nodosa-1