Rolul antibioticelor in tratamentul infectiei urinare

Cu o infectie urinara nu e de glumit. Ignorata si lasata netratata, pana si cistita, o infectie urinara joasa, considerata banala, poate duce la complicatii nedorite. Tocmai de aceea, masurile trebuie luate neintarziat, chiar de la primele semne care pot anunta un posibil diagnostic de infectie urinara.

Simptomele care indica o infectie urinara

Simptomatologia este un element important care duce la stabilirea unui diagnostic de infectie urinara. Acesta variaza in functie de tipul de infectie urinara. De exemplu, cistita, care este de departe cea mai frecventa forma de infectie urinara, fiind intalnita aproape exclusiv la femei, se manifesta prin:

• presiune la nivelul abdomenului inferior, cu senzatie imperioasa de a urina;
• mictiuni frecvente, dureroase si in cantitate redusa;
• usturime la nivelul uretrei.

Uretrita, pe de alta parte, ii afecteaza mai des pe barbati. Acest tip de infectie urinara apare la nivel uretrei, canalul care face legatura intre vezica urinara si exterior, si se manifesta prin:

• usturime si durere la urinare;
• mancarime in zona uretrei;
• afectarea erectiei (scaderea sau lipsa acesteia);
• ejaculare precoce;
• secretie urat mirositoare;
• urina tulbure sau cu sange.

In cazul in care aceste doua forme de infectie urinare se complica, iar agentii patogeni urca pe tractul urinar, se poate ajunge la pielonefrita. Vorbim de o infectie urinara severa, zisa inalta, care agreseaza unul sau ambii rinichi. In unele situatii, pielonefrita poate sa apara direct la nivel renal, ca urmare a stazei urinare favorizate de calculii renali sau de alte cauze. In caz de infectie urinara inalta, simptomatologia este mult mai deranjanta, implicand:

• dureri in regiunea lombara (loja renala);
• usturime in timpul urinarii;
• urina foarte tulbure, cu scuame (piurie);
• frisoane si febra de peste 38 °C.

Diagnosticul corect, esential pentru initierea tratamentului

In cazul in care simptomele sugereaza o infectie urinara, se va face cat mai curand posibil o analiza specifica, numita sumar de urina. Acest test de laborator de baza analizeaza compozitia urinei, pentru a detecta posibile afectiuni sau infectii. Sumarul de include teste chimice precum pH-ul, proteinele, glucoza, nitritii si un sediment (leucocite, hematii, celule epiteliale, bacterii).

Prezenta nitritilor poate indica o infectie bacteriana a tractului urinar, deoarece anumite bacterii, precum E. coli, convertesc nitratii din urina in nitriti. La fel, prezenta leucocitelor (celule albe) in urina poate sugera o infectie sau inflamatie a tractului urinar. Si hematuria (prezenta sangelui in urina) poate semnala o infectie urinara, dar si litiaza renala (pietre la rinichi), tumori sau alte afectiuni ale tractului urinar.

Sumarul de urina este, asadar, de mare ajutor in stabilirea diagnosticului de infectie urinara, oferind informatii rapide si valoroase, care pot ghida medicul in abordarea problemei cu care se confrunta pacientul. De fapt, rezultatele acestui test orienteaza spre diagnosticul de infectie urinara, dar nu poate preciza ce microb este prezent in proba de urina analizata.

Pentru a depista germenul care cauzeaza infectia urinara, medicul va solicita efectuarea uroculturii. Acest test microbiologic nu doar ca va indentifica bacteria, dar mai face un lucru extrem de important: arata care sunt optiunile terapeutice eficiente. Aceasta pentru ca, odata ce bacteria este izolata, se efectueaza antibiograma. Astfel, se obtine o lista de antibiotice la care respectivul agent microbian este sensibil sau rezistent.

Tratamentul cu antibiotice, esential intr-o infectie urinara

Antibioticele sunt medicamente utilizate pentru a combate bacteriile care cauzeaza infectii in organismul uman. Acestea functioneaza prin doua mecanisme principale. Primul consta in distrugerea bacteriilor si atunci medicamentele au efect bactericid, iar cel de-al doilea vizeaza inhibarea cresterii si actiunii nocive a acestora, caz in care antibioticele au efect bacteriostatic. Ambele mecanisme conduc la reducerea si, in cele din urma, la eliminarea infectiilor.

In cazul infectiilor de tract urinar, este imperios ca initierea tratamentului cu antibiotice sa se faca intotdeauna numai dupa efectuarea uroculturii. Tratamentul antibiotic trebuie ales in functie de sensibilitatea bacteriei si de capacitatea medicamentului de a se concentra eficient in tractul urinar. Durata administrarii trebuie sa fie suficient de lunga pentru a eradica infectia si a preveni recidivele.

Pe langa antibiotice, se pot utiliza medicamente simptomatice, pentru ameliorarea simptomelor urinare, si preparate cu extract de merisor, pentru sterilizarea tractului urinar. De asemenea, este necesara administrarea unui probiotic, pentru a preveni apariatia dezechilibrelor florei bacteriene intestinale.

Totodata, pentru a sustine organismul in lupta cu infectia, tratamentul medicamentos trebuie insotit de odihna corespunzatoare, aplicare de caldura la nivelul lombar si, obligatoriu, de o hidratare adecvata – minimum 2 l de lichide pe zi.

• Antibioticele trebuie folosite cu multa responsabilitate!

Trebuie evitate tratamentele cu antibiotice la care microbul nu este sensibil. Si mai grav este ca un tratament incomplet poate determina aparitia rezistentei la acel antibiotic, limitand astfel numarul antibioticelor cu care poate fi combatut ulterior un alt episod de infectie urinara.

Rezistenta la antibiotice, reprezentata de capacitatea unui microorganism de a rezista la efectele anumitor antibiotice, este o amenintare serioasa la adresa sanatatii publice, deoarece poate duce la infectii mai greu de tratat sau chiar imposibil de tratat. Utilizarea excesiva si abuziva a antibioticelor, precum si administrarea necorespunzatoare se numara printre factorii care contribuie la amploarea acestui fenomen periculos.

Studiile au aratat ca peste 92% dintre bacteriile care provoaca o infectie urinara sunt rezistente la cel putin un antibiotic obisnuit, iar aproape 80% sunt rezistente la cel putin doua.

Tocmai de aceea, atat tratamentul cu antibiotice, cat si modul de administrare al acestor medicamente trebuie sa fie stabilite doar un medic specialist, in functie de tipul si severitatea infectiei, in baza uroculturii.

• Atentionari speciale

De obicei, infectiile severe se trateaza in spital, de cele mai multe ori terapia injectabila intravenoasa fiind obligatorie. Pe de alta parte, infectiile necomplicate, conform ghidurilor de tratement, pot fi tratate cu antibiotice in doza unica sau cu terapii de scurta durata.

Pentru succesul tratamentului, este extrem de important sa fie respectate schema de administrare si frecventa prescrisa pe intreaga durata indicata. Pentru infectiile complicate, durata tratamentului este frecvent cuprinsa intre 7 si 14 zile.

In situatiile in care, din diverse motive, se intarzie administrarea unei doze de antibiotic, aceasta va fi luata cat mai curand posibil sau se va astepta pana la ora de administrare a urmatoarei doze, daca timpul ramas pana la aceasta este scurt. In niciun caz nu se va recurge la administrarea unei doze duble, chiar daca intervalul de administrare a fost depasit, intrucat creste exponential riscul aparitiei efectelor secundare nedorite.

Nu in ultimul rand, pentru a preveni o eventuala recidiva, este foarte important ca rezultatul tratamentului cu antibiotice se fie evaluat intotdeauna prin repetarea uroculturii, dupa 5-7 zile de la terminarea acestuia.

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/urinary-tract-infection/diagnosis-treatment/drc-20353453

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9135-urinary-tract-infections

https://www.webmd.com/a-to-z-guides/what-are-antibiotics-for-uti

https://www.nhs.uk/conditions/urinary-tract-infections-utis/