Procedura de inseminare artificiala: ce este si cum functioneaza?

Procedura de inseminare artificiala reprezinta o metoda de reproducere asistata, utilizata pentru a veni in ajutorul cuplurilor care intampina dificultati in conceperea unui copil pe cale naturala. Aceasta procedura presupune introducerea lichidului seminal (spermei) direct in uterul femeii, pentru a se reduce distanta si timpul necesar pe care spermatozoizii sunt nevoiti sa le parcurga in vederea fertilizarii ovulului. Pentru a maximiza sansele de a obtine o sarcina viabila, aceasta procedura se efectueaza obisnuit in perioada ovulatiei, uneori in urma administrarii de hormoni cu rol in inducerea ovulatiei sau care sustin maturizarea ovocitelor si, astfel, aparitia sarcinii.

Ce este inseminarea artificiala?

Procedura de inseminare artificiala reprezinta o metoda de reproducere asistata, in cadrul careia spermatozoizii sunt introdusi direct in cavitatea intrauterina (inseminare intrauterina) a femeii, uneori in apropierea colului uterin (intracervicala), pentru a facilita fertilizarea ovocitului. Este o procedura cu o rata de succes variabila in functie de varsta femeii, calitatea lichidului seminal provenit de la sot si, de asemenea, in functie de cauza pentru care cuplul nu poate obtine sarcina viabila pe cale naturala. Este o metoda mai putin invaziva decat fertilizarea in vitro si, deseori, este preferata in cazurile de infertilitate inexplicabila, factor masculin moderat si alte probleme.

Cum functioneaza inseminarea artificiala?

Procedura de inseminare artificiala functioneaza prin introducerea spermei provenite de la sot, in interiorul sistemului reproductiv al sotiei intr-un moment optim, adica in perioada fertila. In urma acestei proceduri, se reduc distanta si timpul pe care spermatozoizii trebuie sa le parcurga, facilitand fertilizarea ovocitului. In cazul inseminarii artificiale, de fapt, pot fi folosite si probe de sperma de la laborator, nu neaparat de la sot, mai ales atunci cand spermatozoizii din sperma acestuia nu sunt viabili. In inseminarea intrauterina, sperma este pregatita in laborator, trecand printr-un proces „de spalare”, obtinandu-se un esantion mic si concentrat de sperma sanatoasa.

Etapele procedurii de inseminare artificiala

Procedura de inseminare artificiala este destul de complexa si include mai multe etape, cum ar fi:

Evaluarea si pregatirea cuplului

Inainte de procedura de inseminare artificiala, este necesara evaluarea starii de sanatate a celor doi parteneri. Aceasta include analize de sange, profil hormonal, ecografie pelvina pentru ovare si endometru, analize specifice pentru detectarea unei eventuale infectii cu transmitere sexuala Analiza spermei (spermograma) este esentiala in procedura de inseminare artificiala, deoarece se evalueaza daca lichidul seminal al sotului este viabil pentru o astfel de procedura. In cazurile contrare, se poate opta pentru sperma provenita de la un donator. Spermograma evalueaza mai ales motilitatea si calitatea spermatozoizilor.

Stimularea ovariana

In functie de varsta si statutul hormonal al femeii, medicul poate recomanda stimulare ovariana prin administrare de medicamente – clomifen sau gonadotropine –, cu scopul de a creste sansa de ovulatie si, implicit, conceptie. Stimularea in cadrul procedurii de inseminare artificiala este atent monitorizata prin ecografii si dozari hormonale pentru a identifica momentul ovulatiei, in schimb nu este absolut esentiala.

Pregatirea lichidului seminal

Sperma colectata este preparata printr-o metoda de „spalare”, care presupune indepartarea mai multor elemente non-spermatozoidale, cum ar fi materialul seminal, si vor fi folositi doar acei spermatozoizi de cea mai buna calitate, cu mobilitate maxima. Aceasta tehnica reduc riscul de crampe uterine si creste rata de succes a procedurii, permitand doar ca spermatozoizilor de cea mai buna calitate sa ajunga la ovocit. In cazul in care lichidul seminal al partenerului nu pare a fi viabil, se poate opta pentru lichid seminal provenit de la un donator.

Procedura propriu-zisa de inseminare artificiala

In ziua ovulatiei, sperma preparata este introdusa in uter sau la nivelul colului uterin, folosindu-se un cateter fin, care injecteaza proba de sperma printr-un tub. Uneori, aceasta procedura poate fi facuta la 1-2 zile dupa ce ovulatia a fost detectata. Procedura este nedureroasa si dureaza, de obicei, in jur de 5-10 minute. Pacienta este incurajata sa ramana in pozitie orizontala, pentru a facilita migrarea spermatozoizilor.

Monitorizarea dupa procedura de inseminare artificiala

Dupa procedura, pacientele sunt monitorizate atent pentru semnele unei posibile sarcini: testele de sange pentru nivelul hCG (gonadotropina corionica umana), eventual ecografii. In situatiile in care procedura de inseminare artificiala nu a avut succes, se poate repeta intr-un ciclu ulterior cu ajustarea, eventual, a planului terapeutic. De obicei, rata de succes dupa un singur ciclu este de aproximativ 10% (daca se foloseste sperma de la partener) sau de aproximativ 15%, in cazul in care se foloseste sperma la un donator. De asemenea, sansele de reusita in caz de inseminare artificiala depind si de variabilele materne, cum ar fi varsta, anumite conditii medicale.

Inseminare artificiala – indicatii si contraindicatii

Procedura de inseminare artificiala este recomandata in urmatoarele cazuri:

• Infertilitate inexplicabila;
• Factor masculin moderat: la barbatii cu motilitate scazuta a spermatozoizilor sau cu numar scazut de spermatozoizi, procedura de inseminare artificiala poate facilita accesul acestora in apropierea ovocitului si, ulterior, fertilizarea acestuia;
• Probleme de ovulatie: sindromul ovarelor polichistice, diferite afectiuni endocrine;
• Mucus cervical ostil;
• Partener azoospermic (nu produce spermatozoizi), purtator al unei boli ereditare cu riscuri crescute de a fi transmisa urmasilor, HIV-pozitiv: in acest caz, procedura de inseminare se face cu sperma provenita de la un donator.

Contraindicatiile procedurii de inseminare artificiala sunt urmatoarele:

• Obstructie tubara bilaterala, intrucat trompele uterine sunt blocate complet;
• Insuficienta ovariana prematura: in acest caz, fertilizarea in vitro cu ovocite donate ar putea fi o optiune;
• Afectiuni severe alte uterului: sinechii uterine extinse, fibroame mari, adenomioza. Nu sunt o contraindicatie absoluta, dar reduc semnificativ sansele de reusita ale procedurii;
• Infectii active: in astfel de cazuri, procedura de inseminare artificiala este amanata pana in momentul tratarii acestora;
• Varsta inaintata a mamei (peste 38 de ani).

Primele semne de sarcina dupa inseminare artificiala

Dupa procedura de inseminare artificiala, primele semne de sarcina pot sa apara in urmatoarele 10-14 zile de la momentul inseminarii si includ: intarzierea menstruatiei, sensibilitate la nivelul sanilor, usoare crampe, senzatia de oboseala, sangerarea de implantare, modificari ale apetitului si senzatia de balonare. Este recomandat un test de sange pentru identificarea hormonului hCG (gonadotropina corionica umana; numit si „hormonul sarcinii”), deoarece concentratia acestuia creste in prima etapa a sarcinii. Testele obisnuite de sarcina pot da rezultate fals-negative daca sunt efectuate prea devreme. Testele de sange si ecografice sunt, evident, mult mai sensibile.

Ce trebuie sa faceti dupa inseminare artificiala?

Dupa procedura de inseminare artificiala, nu sunt necesare schimbari semnificative ale stilului de viata. Multe cupluri se gandesc ca ar trebui sa isi limiteze contactul sexual, insa continuarea intretinerii de raporturi sexuale nu are impact negativ asupra ratei de succes a procedurii. Pe de alta parte, specialistii chiar sustin ca raporturile sexuale sa continue atat inainte, cat si dupa ce procedura a fost realizata. Daca sarcina este confirmata, atunci vor fi necesare schimbari stricte ale stilului de viata, pentru a asigura o dinamica si o evolutie cat mai sanatoasa a acesteia. Daca apar simptome dupa inseminare artificiala, care sustin existenta sarcinii, este necesar consultul.

Inseminare artificiala versus fertilizare in vitro

Atat procedura de inseminare artificiala, cat si fertilizarea in vitro (FIV), sunt metode eficiente de reproducere asistata folosite pentru a trata infertilitatea. Totusi, exista diferente relativ majore intre procedura de inseminare artificiala si cea de fertilizare in vitro:

• Complexitatea procedurii: procedura de inseminare artificiala este minimum invaziva si, in esenta, relativ simpla, in timp ce fertilizarea in vitro implica stimulare ovariana controlata, colectarea ovocitelor, fertilizarea acestora in laborator si transferul embrionului in uter;
• Costuri: procedura de inseminare artificiala este mai putin costisitoare decat FIV, care ridica necesitatea unor proceduri mai complexe si unor tehnologii mai avansate;
• Rata de succes: FIV are o rata de succes mai mare comparativ cu procedura de inseminare artificiala, in special la femeile peste 35 de ani sau cuplurile cu infertilitate severa. Cu toate acestea, procedura de inseminare artificiala poate fi eficienta in caz de infertilitate moderata sau usoara;
• Numarul de incercari: in general, inseminarea artificiala este recomandata (de obicei in jur de 3-6 cicluri) inainte de a se trece, eventual, la FIV;
• Intr-un fel, inseminarea artificiala este mult mai naturala decat FIV. In esenta, nu este vorba decat despre transferul manual al spermatozoizilor la nivelul uterului sau colului uterin.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8326936/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0093691X02012414?via%3Dihub

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2973227/pdf/eugenrev00040-0027.pdf

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10058138/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4498171/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4498171/