Pitiriazis versicolor - cauze, factori de risc, simptome si tratament

Pitiriazis versicolor, afectiune cunoscuta si sub denumirea de tinea versicolor, afecteaza pielea, fiind o infectie fungica, benigna si superficiala a acesteia. Afectiunea se prezinta cu aparitia de pete mici si inchise la culoare, hiperpigmentate, sau cu pete deschise la culoare, hipopigmentate (de obicei, se prezinta cu pete inchise la culoare, cafenii, dar care se depigmenteaza cu trecerea timpului). Cele mai frecvent afectate suprafete ale pielii sunt trunchiul, gatul si mainile. Pentru ca manifestarile cutanate sunt vizibile si tipice, diagnosticul de pitiriazis versicolor este pus pe seama simptomelor clinice. Aceasta infectie fungica este comuna la toate categoriile de varsta.

Pitiriazis versicolor, cu toate acestea, apare mult mai des la adolescenti si tinerii adulti, probabil ca urmare a productiei crescute de sebum de catre glandele sebacee. Acest micromediu, foarte bogat in lipide, asigura conditii optime pentru cresterea si dezvoltarea fungilor. A fost raportata o incidenta mult mai mare a diagnosticului de pitiriazis versicolor la active din punct de vedere fizic, la persoanele cu diabet si imunodeprimate, precum si la persoanele supraponderale. Este mult mai obisnuit ca infectia fungica sa aiba loc vara, in sezonul calduros, ca urmare a stimularii productiei de sebum si transpiratiei. Incidenta cea mai scazuta se observa iarna, in sezonul rece.

Pitiriazis versicolor - cauze si factori de risc

Principala cauza care duce la pitiriazis versicolor este infectia cu drojdia Malassezia, cunoscuta anterior drept Pityrosporum. In mod normal, speciile din genul Malassezia sunt comensale ale pielii sanatoase, adica se gasesc la nivelul acesteia, in special in zonele bogate in glande sebacee (fata, scalp, spate, piept). Cu toate acestea, drojdiile, chiar daca in mod obisnuit sunt inofensive, pot duce la pitiriazis versicolor atunci cand se transforma in forma filamentoasa, care prezinta potential patogen. Drojdiile pot evolua spre forma filamentoasa, patogena, in diferite conditii, cum ar fi urmatoarele:

• Predispozitia genetica (tendinta generala spre atopie, alergii si reactii de hipersensibilizare);
• Caldura si umiditatea excesive, ceea ce explica incidenta crescuta in sezonul calduros, vara;
• Imunodeficienta (diabet zaharat, tratament cu corticosteroizi, infectia cu HIV);
• Sarcina, ca urmare a dereglarilor hormonale;
• Aplicarea de lotiuni si creme bogate in molecule lipidice;
• Activitatea fizica si igiena deficitara, probabil ca urmare a transpiratiei, cresterii productiei de sebum;
• Diagnosticul de hiperhidroza, sindrom Cushing,
• Purtarea mastii de protectie;
• Tratamentul cu contraceptive orale;
• Infectia cu Helicobacter pylori.

Genul Malassezia cuprinde peste 19 specii, toate comensale, parte a microbiomului pielii. Cele mai comune specii care pot fi izolate din leziunile aparute in pitiriazis versicolor sunt:

• Malassezia furfur;
• Malassezia globosa (una dintre cele mai abundente la nivelul pielii, alaturi de Malassezia restricta)
• Malassezia sympodialis.

Se crede ca leziunile hipopigmentate, mai frecvent observate la persoane cu nuanta mai inchisa a pielii, sunt rezultatul deteriorarii melanocitelor. Pe de alta parte, leziunile hiperpigmentate ce apar la persoanele cu nuanta mai deschisa a pielii, rezulta dintr-un raspuns inflamator. Speciile din genul Malassezia produc si enzima numita keratinaza, determinand slabirea stratului cornos al pielii, cu formarea de scuame albicioase. De asemenea, pitiriazis versicolor este o afectiune relativ mai frecvent intalnita in randul persoanelor de sex masculin, probabil datorita activitatii crescute a glandelor sebacee. Istoricul familial pozitiv al bolii se intalneste in 17% din cazuri.

Pitiriazis versicolor - simptome si manifestari

Pitiriazis versicolor duce la aparitia de pete hipo- sau hiperpigmentate, in functie de tonul pielii, usor solzoase, care cel mai des apar in zonele bogate in glande sebacee (trunchiul, indeosebi la nivelul sternului, gatul, umerii, partea superioara a bratelor si spatelui). Implicarea faciala este mai putin frecventa la adulti, dar mult mai frecventa (chiar unica) la copii. Daca apare la nivelul fetei, de obicei leziunile din pitiriazis versicolor se dezvolta la nivelul fruntii. Petele sunt mici, ovale, bine delimitate, si pot avea aspect pulverulent din cauza descuamarii pielii, cu formarea de scuame (lame de celule cornoase, albicioase, provenite din stratul superficial al pielii).

In pitiriazis versicolor, mancarimea constanta nu este obisnuita. Daca apare, este relativ usoara, insa poate fi exacerbata in conditii de umiditate si caldura excesiva. La persoanele cu pitiriazis versicolor, atunci cand pielea afectata este stearsa cu un material textil, pe suprafata sa ramane o cantitate considerabila de keratina, colorand-o in maro. Leziunile deschise la culoare apar in special la persoane cu pielea inchisa la culoare, iar cele inchise la culoare apar la persoanele cu pielea deschisa la culoare. Petele hiperpigmentate au culoarea bronzului, maro deschis, sau pot fi rosii si uneori roz. Ele devin mai evidente dupa expunerea la soare, fiind mai vizibile vara.

La persoanele cu sistem imunitar slabit, pitiriazis versicolor tinde sa se manifeste relativ diferit, dupa cum urmeaza:

• Leziunile cutanate se localizeaza in zonele cu pliuri (axile, la nivelul cotului, zona poplitee si regiunea inghinala) si in zonele izolate ale extremitatilor;
• Leziunile sunt numeroase, hipopigmentate sau eritematoase/violacee, de forma rotunda sau ovala, solzoase, usor iesite in relief;
• Leziunile tind sa se aglomereze si pot atinge chiar cativa centimetri, avand o suprafata usor incretita.

Se postuleaza ca acest tip de pitiriazis versicolor, numit si „tinea InVersicolor”, apare din cauza utilizarii prelungite a corticosteroizilor topici sau sistemici sau din cauza unei reactii specifice de hipersensibilizare intarziata de tip IV la antigenele cutanate din speciile de Malassezia. Alte forme specifice de pitiriazis versicolor sunt forma foliculocentrica, implicand foliculul de par, de obicei pe piept si spate, si forma papulara, cu papule multiple, rosii-brune, de 2-3 milimetri, mai ales la nivelul trunchiului.

Pitiriazis versicolor - alternative de tratament

Inainte de toate, trebuie cunoscut faptul ca speciile de Malassezia fac parte din flora normala a pielii, motiv pentru care episoadele de recurenta sunt destul de des intalnite. Contrar mai multor credinte, pitiriazis versicolor nu este contagios. In plus, nu duce la cicatrici permanentte si, mai mult decat atat, nici la tulburari pigmentare. In ciuda unui tratament eficient de multe ori, boala tinde sa reapara periodic. Afectiunea poate fi tratata eficient cu agenti terapeutici topici, rareori sistemici. Medicamentele topice sunt considerate de prima linie in ceea ce priveste tratamentul pentru pitiriazis versicolor:

• Agenti antifungici nespecifici: sulf si acid salicilic, sulfura de seleniu (2,5%) sau piritionat de zinc (indeparteaza tesutul mort si previn invazia fungica ulterioara);
• Agenti antifungici specifici: clotrimazol, ketoconazol, econazol, izoconazol, miconazol.

Ketoconazolul (2%) este cel mai frecvent antifungic cu aplicare topica utilizat in tratament. In ceea ce priveste medicamentele orale, acestea reprezinta o optiune de tratament pentru pitiriazis versicolor, atunci cand infectia este severa, extinsa sau recurenta. Terapia sistemica include mai multe alternative, cum ar fi itraconazol si fluconazol. Medicamentele cu administrare orala care contineau ketoconazol au fost scoase de pe piata, deoarece aveau risc de hepatotoxicitate. Toate tratamentele trebuie luate la indicatiile medicului dermatolog, in a carui sfera de expertiza intra si diagnosticul de pitiriazis versicolor. In multe cazuri, pitiriazisul tinde sa reapara periodic.

Pitiriazis versicolor - riscuri si complicatii

Diagnosticul de pitiriazis versicolor nu ridica niciun fel de risc de complicatii asociate. Aceasta afectiune este benigna, necontagioasa, deoarece agentul patogen care duce la aparitia bolii este gasit, de fapt, la nivelul pielii sanatoase. Totusi, poate duce la pitiriazis versicolor in momentul in care se transforma in forma filamentoasa, patogena, ca urmare a expunerii la factorii de risc mentionati mai sus. In general, tratamentul pentru pitiriazis versicolor - antifungici orali si/sau topici - este foarte eficient, dar recurenta afectiunii este obisnuita. In egala masura, petele care apar in pitiriazis versicolor pot dura luni intregi pana dispar, chiar daca drojdia a fost eradicata.

surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9677953/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10608716/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482500/

https://www.sciencedirect.com/topics/agricultural-and-biological-sciences/tinea-versicolor

https://www.sciencedirect.com/topics/pharmacology-toxicology-and-pharmaceutical-science/tinea-versicolor