Peritonita - simptome, diagnostic si tratament

Peritonita este cunoscuta in general ca o fiind o complicatie a apendicitei, generata de ruperea apendicelui inflamat. E drept ca apendicita netratata la timp este o cauza frecventa a peritonitei, insa nu si unica - o astfel de problema putand fi determinata  si de alti factori. Aceasta consta in inflamarea perineului, cel mai adesea ca urmare a unei infectii cu bacterii sau alti agenti patogeni.

Indiferent de cauze, peritonita reprezinta o urgenta chirurgicala, pentru ca presupune o serie de riscuri majore care pun viata pacientului in pericol. Dovada sta faptul ca doua treimi din decesele in randul pacientilor care au suferit o interventie chirurgicala la nivelul abdomenului se datoreaza peritonitei, aceasta fiind responsabila si de o buna parte a deceselor in randul pacientilor cu afectiuni precum apendicita acuta, ulcerul perforat, colecistita acuta sau hernia strangulata.

Avand in vedere gradul mare de pericol pe care il reprezinta peritonita, am decis sa discutam mai pe larg despre aceasta afectiune, cu accent pe simptome, diagnostic si metode de tratament.

Peritonita – generalitati

Cavitatea abdominala este captusita cu o membrana numita peritoneu, al carei rol este acela de a proteja organele din interior. In anumite situatii, aceasta membrana se poate inflama, iar in acel moment apare peritonita, determinata de procesul inflamator al peritoneului.

Asa cum spuneam, de cele mai multe ori acest proces inflamator este declansat de infectia cu bacterii, ciuperci sau anumite virusuri, insa peritonita poate fi cauzata si de prezenta unui corp strain in cavitatea abdominala sau de unele tratamente ori proceduri medicale.

Majoritatea cazurilor de peritonita sunt cauzate de o ruptura sau perforatie a peritoneului, iar principalii factori de risc sunt interventiile chirurgicale abdominale, dializa peritoneala, leziunile abdominale, afectiuni precum ciroza hepatica, apendicita, boala Crohn, pancreatita sau diverticulita.

Tipuri de peritonita

In functie de cauzele generatoare, peritonita poate imbraca trei forme, respectiv peritonita primara, peritonita secundara si peritonita tertiara.

Peritonita primara – mai este numita si peritonita primitiva, si se refera la acele forme ale bolii care nu apar pe fondul unor afectiuni preexistente. Cauza o constituie o infectie care, in general, este provocata de un singur tip de agent patogen ce ajunge in interiorul cavitatii abdominale prin intermediul sangelui sau sistemului limfatic, fara a presupune existenta unei rupturi sau perforatii a peritoneului.

Peritonita secundara – apare ca urmare a inflamarii sau ruperii unui organ din cavitatea abdominala, cel mai cunoscut exemplu de peritonita secundara fiind cea aparuta in urma apendicitei. Peritonita secundara mai poate aparea si ca urmare a unor traumatisme sau intervenii chirurgicale la nivelul abdomenului, iar in acest caz infectia este provocata de mai multe tipuri de agenti patogeni.

Peritonita tertiara – este o forma de peritonita persistenta sau care apare in mod repetat, deseori in ciuda tratamentului aplicat pentru o peritonita primara sau secundara. Principala cauza este imposibilitatea identificarii agentilor patogeni responsabili, astfel incat sa poata fi aplicat tratamentul optim.

Peritonita – simptome si manifestari

In orice forma ar fi prezenta, peritonita nu poate trece neobservata din cauza durerilor abdominale acute, localizate in zona inflamatiei. Un alt simptom specific al peritonitei este „abdomenul de lemn”, denumit astfel din cauza rigiditatii pe care o capata abdomenul ca urmare a contractiei generalizate a muschilor abdominali.

Pacientii cu peritonita prezinta si simptom febril, avand o temperatura ce poate ajunge la 38 – 39 de grade Celsius, iar in acelasi timp in majoritatea cazurilor sunt prezente si frisoanele.

Inflamatia peritoneului determina de cele mai multe ori si o senzatie de greata insotita uneori si de varsaturi, iar aceste simptome explica si disparitia poftei de mancare.

In functie de originea infectiei, peritonita se poate manifesta si prin tulburari de natura digestiva precum balonarea, diareea sau constipatia, iar in cazurile grave se poate ajunge chiar si la intreruperea tranzitului intestinal.

Alte simptome care mai pot aparea sunt scaderea debitului de urina, setea persistenta, senzatia de slabiciune si oboseala, precum si sughitul persistent.

Stabilirea diagnosticului de peritonita

Cm spuneam, peritonita nu este o boala care sa poata fi ignorata, primul semnal de alarma fiind dat de durerea abdominala acuta, care apare brusc si il poarta pe pacient direct la cea mai apropiata unitate de primire a urgentelor. Simptomele evidente sunt usor de recunoscut, astfel ca pacientul este indrumata catre un medic chirurg, care este cel mai avizat pentru a stabili diagnosticul si tratamentul. Durerea puternica si „abdomenul de lemn” sunt primele doua indicii relevante pentru stabilirea diagnosticului, insa medicul nu se va baza doar pe atat.

In prima faza, acesta face anamneza pacientului pe baza informatiilor referitoare la istoricul medical, celelalte simptome si perioada de manifestare, iar cu ocazia examenului clinic poate identifica zona in care s-a produs inflamatia. Pentru stabilirea diagnosticului de peritonita sunt necesare si analize de sange care pot indica prezenta unei infectii, precum si un sumar de urina prin intermediul caruia se elimina suspiciunea unei posibile infectii urinare.

Alte investigatii care mai pot fi solicitate de medic sunt radiografia sau ecografia abdominala si tomografia computerizata la nivelul abdomenului.

In cazul in care pacientul prezinta acumulare de lichid in abdomen, se realizeaza de obicei si o punctie abdominala pentru obtinerea unei mostre in vederea analizelor de laborator, iar daca pacientul este dializat, analizele pot fi facute pe baza lichidului de dializa care, in cazurile de peritonita, devine tulbure.

Tratament peritonita

Orice caz de peritonita reprezinta o urgenta chirurgicala, astfel ca pacientul odata diagnosticat este trimis de cele mai multe ori direct in sala de operatie. Bineinteles, pacientul este pregatit preoperator, insa interventia chirurgicala trebuie realizata cat mai rapid cu putinta, fiind absolut necesara. Scopul operatiei de peritonita este acela de a inlatura cauza infectiei si puroiul acumulat in cavitatea abdominala, in scopul prevenirii extinderi infectiei, ceea ce ar duce la aparitia septicemiei.

Se efectueaza lavaj abdominal, iar daca infectia este determinata de lezarea unui organ sau de fisurarea ori perforarea peritoneului, aceste probleme vor fi rezolvate tot in timpul operatiei. In cursul interventiei se elimina toate resturile si particulele ce ar putea provoca o noua infectie iar dupa ce cavitatea abdominala este curatata, se sutureaza incizia si pacientul este transferat la terapie intensiva.

Urmeaza apoi recuperarea postoperatorie, in cursul careia pacientul mai ramane spitalizat cateva zile pentru a fi monitorizat si a primi tratamentul adecvat, care difera de la caz la caz. Durata perioadei de recuperare variaza in functie de severitatea boli, varsta pacientului si comorbiditatile asociate.

Peritonita, posibile complicatii

Lasata netratata, peritonita are un potential letal ridicat, existand riscul unei infectii generalizate la nivelul intregului organism, care ar afecta majoritatea organelor. In afara de socul septic, ce reprezinta riscul major, peritonita mai poate determina aparitia abcesului peritoneal sau obstructia intestinala - alte situatii grave care necesita de urgenta ajutor medical.

De asemenea, peritonita poate cauza disfunctii la nivelul ficatului sau rinichilor, ajungandu-se astfel la insuficienta hepatica, insuficienta renala sau sindromul hepato-renal. In acelasi timp, pe fondul afectarii functiilor ficatului poate aparea o alta o complicatie la nivelul sistemului nervos, numita encefalopatie hepatica. Este vorba de o tulburare neurologica datorata faptului ca ficatul nu mai poate filtra eficient toxinele din sange, iar acestea ajung in creier.

La toate acestea se adauga si complicatiile asociate operatiei de peritonita, cum ar fi infectarea plagii, aparitia hemoragiilor, a fistulelor intestinale si a abceselor intraabdominale.

Asadar, peritonita este o afectiune inflamatorie a membranei care captuseste cavitatea abdominala, provocata de diversi agenti patogeni sau de patrunderea unor corpuri straine in abdomen. Vorbim de o afectiune grava care nu trebuie ignorata niciun moment, pentru ca poate duce in scurt timp la aparitia socului septic si la deces.