Pareza faciala – de ce apare, afectiuni asociate si tratament

Pareza faciala reprezinta pierderea abilitatii de a misca muschii faciali, luand forma unei pierderi a simetriei fetei, vizibila mai ales prin afectarea mimicii. Aceasta situatie medicala poate atrage atentia atunci cand observam un colt al gurii mai cazut decat celalalt, vizibil mai ales in timp ce zambim sau vorbim. Cand inervatia muschilor fetei nu mai functioneaza, muschii nu primesc impulsurile necesare contractiei si miscarii. Apare o pareza sau paralizie faciala ce afecteaza o parte a fetei, cu importante efecte functionale si estetice, dar si emotionale.

Pareza faciala este o problema caracterizata prin scaderea fortei musculare la nivelul fetei, aceasta afectand de obicei doar o parte a acesteia (pareza Bell). In majoritatea cazurilor, „slabirea" muschilor este temporara si se poate ameliora odata cu trecerea timpului (semipareza faciala).

De ce apare pareza faciala?

Nervii faciali sunt cea de-a 7-a pereche de nervi craniani. Nervii faciali sunt cei care controleaza muschii de la nivelul fetei. Acesti nervi trec printr-un orificiu ingust din creier catre fata. Atunci cand nervul facial este inflamat, invelisul protector al nervului va fi afectat, ceea ce inseamna ca semnalele transmise de la creier catre muschi nu vor fi transmise asa cum trebuie, determinind slabirea sau pareza muschilor faciali (pareza faciala).

Aceasta pereche de nervi preia informatiile motorii de la nivelul fruntii, permitand incretirea acesteia, dar si de la nivel ocular, in momentul strangerii din ochi. Transmite inclusiv miscarile buzelor in caz de fluierat, iar din punct de vedere senzitiv, preia informatiile de la portiunea anterioara a limbii. Nervul facial este responsabil pentru controlul muschilor faciali si a gustului si se extinde din puntea cerebrala pana la muschii faciali si glandele salivare. Acest nerv controleaza si gustul din partea anterioara a limbii.

Aceste functii se deterioreaza cand nervul facial este afectat de-a lungul traseului sau, iar simptomele variaza in functie de nivelul de afectare a nervului.

Tonico Forte este un supliment alimentar fara zahar, cu indulcitor, avand in compozitie 4 aminoacizi (arginina, fosfoserina, glutamina, asparagina) si vitamina B12.

Tonico Forte, 10 ml, 10 flacoane, Benesio

Vezi detalii

Exista un nerv facial pentru jumatatea stanga a fetei si un altul pentru jumatatea dreapta. Acesta este motivul pentru care tulburarile asociate paraliziei faciale apar de o parte sau de alta, separand fata de-a lungul unei axe verticale.

Pareza faciala centrala si pareza faciala periferica: care este diferenta?

Pareza faciala periferica este o problema cauzata de inflamarea unuia dintre cei doi nervi care controleaza muschii de pe fiecare parte a fetei. Aceasta este cea mai frecventa forma de paralizie faciala.

Mai rar, nervul este afectat la originea sa, in interiorul creierului (in timpul unui accident vascular cerebral, de exemplu): aceasta se numeste pareza faciala centrala. In acest caz, partea superioara a fetei (in special fruntea) este adesea crutata, iar simptomele paraliziei faciale privesc in principal partea inferioara a fetei. Pe de alta parte, alte tulburari neurologice sunt aproape intotdeauna asociate, cum ar fi pareza muschilor bratului sau a unei jumatati a corpului.

Pareza faciala periferica

Cea mai frecventa forma de pareza faciala periferica este pareza faciala idiopatica, cunoscuta sub numele de a frigore sau paralizie Bell.

Aceasta reprezinta 72% din paraliziile faciale periferice. Afecteaza intre 15 si 30 de persoane din 100.000. Este la fel de frecventa la barbati ca si la femei, atingand un maximum in jurul varstei de 40 de ani.

Pareza faciala a frigore este o paralizie cu debut brusc, fara o cauza evidenta. Cu toate acestea, debutul sau pare sa se explice prin reactivarea unui virus din grupul herpesului (HV 1 responsabil de herpes labial) ,prezent in ganglionul geniculat (ganglion nervos al nervului facial, situat in osul tamplei). De obicei, aceasta regreseaza.

Pareza faciala periferica afecteaza cel mai adesea o intreaga jumatate a fetei, de la frunte pana la barbie, si se manifesta prin:

• slabiciune, paralizie incompleta sau paralizie completa;
• lipsa afectarilor muschilor implicati in masticatie (acestia sunt controlati de un alt nerv).

Evolutia simptomelor:

Uneori apar „semne de avertizare” initiale, cu dureri persistente in spatele urechii sau in zona obrazului, ori rigiditate la nivelul gatului, disconfort care dureaza cateva zile. Pareza apare apoi brusc (in cateva ore).

Expresia faciala:

• absenta miscarilor faciale pe o parte si expresie fixa;
• pielea de pe frunte este neteda si nu mai are riduri;
• obrajii si coltul gurii sunt cazuti;
• imposibilitatea de a indrepta buzele si de a fluiera.

Pierderea senzoriala (nu sistematica):

• tulburari care afecteaza senzatia tactila, sensibilitatea la durere sau temperatura;
• pierderea unilaterala a gustului, care afecteaza jumatatea superioara a limbii;
• probleme de auz (zgomote percepute ca fiind prea puternice).

Probleme oculare:

• ochiul nu se mai poate inchide;
• ochiul nu mai poate clipi, marginea pleoapei inferioare este intoarsa spre exterior;
• apare riscul de uscaciune si inflamatie a corneei si conjunctivita.

Evolutie:

• sanse mari de regresie, cel putin partiala, cu vindecare spontana in 60 pana la 80% din cazuri;
• simptomele reziduale pot persista (de exemplu, contractii ale muschilor faciali, asimetrie faciala).

Pareza faciala centrala

Pareza faciala centrala isi datoreaza numele leziunii centrale a nervului, in ceea ce se numeste nucleul trunchiului cerebral. Aceasta este originea nervului. De cele mai multe ori, este afectata o singura parte a fetei. Cu toate acestea, pe masura ce se deplaseaza de la trunchiul cerebral spre periferie, afectarea nervului facial drept se poate observa in jumatatea stanga a fetei si viceversa.

Neuroalfa are o compozitie complexa, care ajuta la imbunatatirea memoriei, sustine sistemul nervos periferic si functiile cerebrale. Totodata, tinteste specific stresul oxidativ, actionand atat prin reducerea productiei radicalilor liberi de oxigen, cat si asupra cailor specifice oxidative.

Neuroalfa, 20 capsule moi, Benesio

Vezi detalii

Simptomatologia poate fi, de asemenea, diferentiata de cea a parezei faciale periferice. In acest caz, pareza faciala apare in zona muschilor faciali de sub pleoapa, deoarece muschii de deasupra pleoapei sunt alimentati de ambele emisfere cerebrale. Desi pareza faciala centrala este, de obicei, de scurta durata, ea poate fi simptomul unei afectiuni mai grave, cum ar fi infarctul cerebral.

Prin urmare, se recomanda insistent acordarea imediata a asistentei medicale.

• Afecteaza in general jumatatea inferioara a fetei (de exemplu, zona gurii).
• Impulsurile nervoase care controleaza miscarile fruntii si inchiderea pleoapelor provin din ambele emisfere ale creierului.
• Insuficienta unilaterala a centrului nervos este compensata de emisfera neafectata a creierului.

Pareza faciala, cauze si tratament

→ Cauze pareza faciala periferica

Paralizia faciala idiopatica (paralizie Bell):

• aparitie brusca a paraliziei periferice;
• nu exista o cauza clar identificabila;
• adesea, este rezultatul unei raceli.

Leziune mecanica:

• comprimarea (strivirea) nervului la baza craniului (tumoare, fractura a bazei craniului).

Infectii:

• infectii locale in conductul auditiv sau in regiunea urechii (afectarea directa a nervului);
• frecventa: otita cronica a urechii medii (otita medie);
• alte infectii: herpes zoster, poliomielita, borrelioza Lyme, MEVE, sifilis, HIV, tuberculoza.

Boli neurologice:

• scleroza multipla;
• boala Parkinson.

Proceduri medicale:

• risc scazut de paralizie faciala, de exemplu, in cazul injectiilor (anestezic local).

→ Cauze pareza faciala centrala

Alimentarea deficitara cu sange a creierului:

• AVC;
• traumatism cranian cu hemoragie intracraniana.

Scleroza multipla

Anevrism

Tumori (rare)

Diagnosticare pareza faciala

Posibile examinari:

• examinarea muschilor faciali;
• examinarea canalului auditiv (otoscopie) si a urechii externe;
• RMN (imagistica prin rezonanta magnetica);
• tomografie computerizata;
• examinarea lichidului cefalorahidian daca se suspecteaza o cauza infectioasa;
• masurarea activitatii electrice a muschilor (electromiografie, in special in cazurile de vindecare lenta).

Pareza faciala, tratament posibil

Scopul tratamentului parezei faciale este de a accelera recuperarea, de a preveni complicatiile si de a reduce simptomele. In cazul in care exista o cauza evidenta, tratamentul o va viza direct pe aceasta sau poate fi prescris si in cazul unor sechele. Acesta poate implica medicamente: antivirale pentru zona zoster, antibiotice pentru boala Lyme etc. Tratamentul poate fi si chirurgical: decompresie a nervului, indepartarea unei tumori etc.

In cazul unor sechele, pot fi propuse: fizioterapie, interventie chirurgicala pentru restabilirea conexiunilor nervoase, injectii cu toxina botulinica sau corectarea chirurgicala a anumitor tulburari motorii.

Tratamentele sunt adaptate in functie de tipul de paralizie si de evolutia acesteia. Echipa medicala (medicul de familie, ORL-istul, neurologul, oftalmologul etc.) decide asupra naturii tratamentului.

Picaturi de ochi Assista Oftapic Intensive X 10 ml

Vezi detalii

Cand pareza faciala este idiopatica, tratamentul medicamentos initial presupune prescrierea de corticosteroizi in doze mari, purtarea unui bandaj peste ochi, pe timp de noapte, si instilarea de picaturi oculare sau unguent antiseptic in timpul zilei, pentru a limita riscul de complicatii oculare.

In unele cazuri de pareza faciala severa, tratamentul antiviral pare a fi eficient. Fizioterapia este utilizata pentru reeducarea fetei prin masaj si miscari regulate, pentru a mentine tonusul muscular. Mai rar, poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru a decomprima nervul sau pentru a proteja corneea.

Durata parezei faciale

Durata paraliziei faciale depinde de cauza acesteia. In majoritatea cazurilor, este complet reversibila in cateva saptamani, desi in unele cazuri pot persista unele sechele.

Ce pot sa fac eu insumi?

• Daca nu pot inchide pleoapa: protectie pentru ochi.
• Aplicarea de lacrimi artificiale in timpul zilei (previne uscarea ochilor).
• Noaptea: umezirea cu unguent oftalmic.
• Acoperiti ochii cu o masca de protectie pe timp de noapte.
• Exercitii fizice in fata unei oglinzi (pot mentine restul functiilor oculare si pot contribui la reabilitarea acestora).
• Nu faceti exercitii fizice excesive: 20-30 de minute pe zi (in 3 sau 4 etape) sunt suficiente.
• Purtati o casca de protectie cand lucrati sau practicati sporturi cu risc sporit.