Osteomielita – cauze, simptome, diagnostic si tratament

Osteomielita se traduce printr-o infectie severa a osului, care poate fi acuta sau cronica. Descrie un proces inflamator care implica osul si structurile acestuia, cauzat de organisme piogene care, prin fluxul sangvin, se raspandesc pana la nivelul osului. In cele mai multe cazuri, osteomielita cronica nebacteriana implica o tulburare autoimuna innascuta, iar simptomele acesteia pot sa mimeze fidel alte boli rare ale metabolismului osos, cum ar fi hipofosfatazia, precum si sindromul Camurati-Engelman. Distrugerea matricei osoase si modificarile biochimice de la nivelul osului sunt printre principalele repercursiuni, in cazurile diagnosticate de osteomielita.

In termeni restransi, osteomielita defineste infectia osului. Procesul inflamator acut sau cronic, in functie de durata bolii, intereseaza osul si structurile invecinate, fiind in mod obisnuit secundar infectiei cu microorganisme piogene (bacterii, ciuperci, micobacterii). Descoperirile arheologice sustin faptul ca exista dovezi timpurii ale infectiei osoase, motiv pentru care se considera ca patologia este destul de veche. Osteomielita se dezvolta atunci cand bacteriile infecteaza secundar oasele si, pe fondul unui sistem imunitar slabit, ajung sa se multiplice la acest nivel. Osul devine mult mai susceptibil la boala in momentul in care exista un inocul deosebit de mare de bacterii.

Farmacistii Catena recomanda ImunoSuport Ultra de la Naturalis care contribuie la functionarea normala a sistemului imunitar, datorita combinatiei de vitamina D (50 mcg/2000 UI), vitamina C (500 mg) si zinc (10 mg), care actioneaza sinergic. Pentru a garanta eliberarea si absorbtia treptata a ingredientelor active continute, ImunoSuport Ultra utilizeaza o tehnologie speciala de eliberare prelungita, astfel incat organismul sa poata utiliza mai bine aportul de nutrienti.

Naturalis ImunoSuport ULTRA X 30 tablete

Vezi detalii

Osteomielita – generalitati

Osteomielita este o afectiune osoasa, dupa cum si denumirea o indica. La copiii, oasele cel mai frecvent afectate sunt cele lungi ale membrelor superioare (humerusul) si inferioare (femurul). In randul adultilor, coloana vertebrala, membrele inferioare si soldurile descriu cel mai frecvent procesul patologic al infectiei osoase. Infectia apare in principal in urma colonizarii cu bacterii, intr-un numar deosebit de mare, dar poate aparea si secundar infectiei fungice. Agentul patogen se raspandeste prin fluxul sanguin sau din tesutul adiacent afectat, iar anumiti factori de risc ar putea predispune o persoana in a dezvolta mult mai usor osteomielita decat populatia generala.

Osteomielita – cauze si factori de risc

In general, microorganismele pot produce osteomielita prin trei metode principale:

• prin fluxul sanguin (diseminare hematogena): cea mai frecventa cauza de osteomielita;
• prin migrare din zonele tisulare invecinate (ca in cazurile de celulita);
• prin traumatizare tisulara: cauze iatrogenice, interventii chirurgicale, fracturi, leziuni.

Dupa ce osul este infectat, leucocitele migreaza in zona afectata si, in incercarea de a fagocita si neutraliza agentul patogen, elibereaza enzime care duc la liza osoasa. Adesea, corpul incearca sa sintetizeze un nou tesut osos in jurul zonei de necroza. Osul nou rezultat, numit involucrum, permite diagnosticul diferential dintre osteomielita acuta si osteomielita cronica (apare doar in cazurile unei infectii cronice). Procesul infectios din osteomielita vizeaza toate formatiunile osoase, inclusiv maduva osoasa. Principalii agenti etiologici responsabili de infectia secundara a osului sunt urmatorii:

• la sugari: Staphylococcus aureus, dar si streptococul β-hemolitic grup B (Streptococcus agalactiae) si Escherichia coli sunt frecvent izolate:
• la copiii cu varsta de 1-16 ani: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, precum si Haemophilus influenzae;
• in randul adultilor: Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli sau Serratia marcescens;
• agenti fungici frecvent izolati: Blastomyces dermatitidis si Coccidioides immitis.

Farmacistii Catena recomanda Naturalis ArtroSuport Colagen, aroma de lamaie care sprijina sanatatea si flexibilitatea articulatiilor si tendoanelor.

Naturalis ArtroSuport colagen lamaie X 14 plicuri

Vezi detalii

Principalii factori de risc care predispun o persoana la a dezvolta osteomielita sunt urmatorii:

• osteomielita are o incidenta mai crescuta in randul persoanelor de sex masculin, din motive necunoscute, si creste odata cu inaintarea in varsta;
• stare imunodepresiva (infectie cu HIV, tratamente medicamentoase imunosupresoare);
• interventii chirurgicale la nivelul oaselor, utilizarea unor catetere;
• fracturi, leziuni, arsuri si escare de decubit;
• implanturi osoase (tije, suruburi);
• afectiuni subiacente: diabet zaharat, boli vasculare periferice, endocardita, pneumonie sau celulita, infectii dentare;
• siclemie;
• bacteriemie;
• administrare intravenoasa a unor substante ilicite.

Datele de natura epidemiologica indica o incidenta a cazurilor de osteomielita de 22 la 100.000 de persoane. In ziua de astazi, testele sensibile de imagistica permit o diagnosticare mai precisa si rapida a unei astfel de patologii.

Osteomielita – simptome si manifestari

Prezentarea clinica a unui caz de osteomielita depinde in cea mai mare parte de etiologie, insa si de tipul acesteia:

Osteomielita acuta

• Simptomele dureaza aproximativ 2 saptamani, din momentul infectiei osului.
• Pacientul se prezinta cu eritem, umflaturi, caldura la nivelul locului de infectie.
• Poate exista o durere surda, cu caracter vag, exacerbata sau nu in timpul miscarii.
• Pot aparea si simptome constitutionale, cum sunt febra sau frisoanele.
• In prezentarea subacuta, pacientul prezinta o stare generalizata de rau, acuza o durere tipica, usoara, care dureaza de cateva saptamani, iar starea febrila agraveaza durerile.

Osteomielita cronica

• Simptomele sunt relativ aceleasi, insa semnele constitutionale (febra) sunt mai rare.
• Simptomele dureaza o perioada mai indelungata (de obicei, mai mult de 2 saptamani).

In mod obisnuit, la pacientul cu osteomielita se descrie un istoric medical al unei infectii acute, iar in cazurile de infectie fungica, manifestarile cutanate sunt cele mai frecvente.

Diagnosticul de osteomielita

Diagnosticul de osteomielita implica realizarea unor teste specifice, cum ar fi investigatiile de sange, in care se observa leucocitoza, cresterea VSH-ului si niveluri ridicate ale proteinei C reactive. Nivelurile proteinei C reactive se coreleaza si cu raspunsul clinic la tratament, fiind si motivul pentru care se utilizeaza pentru a monitoriza tratamentul. Investigatiile imagistice sunt cele mai eficiente pentru diagnostic (radiografii simple, imagistica prin RMN si scintigrafia), ajutand la identificarea leziunilor litice asociate bolii. Istoricul medical al pacientului este deosebit de relevant, acesta incluzand deseori o infectie bacteriana sau fungica relativ recenta.

ArtroSuport gel rece este un produs topic, recomandat in ameliorarea durerilor musculare si articulare si in reducerea inflamatiei din entorse, luxatii sau alte traumatisme minore, febra musculara sau episoade acute ale afectiunilor reumatice.

Naturalis ArtroSuport RECE gel X 100 g

Vezi detalii

Tratament osteomielita

Tratamentul cazurilor de osteomielita se individualizeaza in functie de agentul etiologic, dar si de prognosticul bolii si starea generala de sanatate a pacientului. Uneori, o proba pentru biopsie ar putea fi necesara pentru a se identifica agentul patogen. In functie de acesta, se pot administra, pe cale intravenoasa, antibiotice sau antifungice. Ulterior, terapia orala cu antibiotice, acasa, se recomanda a fi urmata cu atentie. Pentru ameliorarea durerilor, antiinflamatoarele nesteroidiene si analgezicele se pot dovedi eficiente. In cazurile mult mai grave de osteomielita, in care exista riscuri crescute de complicatii si morbiditate, se recomanda abordul chirurgical, care implica:

• debridare, cu indepartarea tesutului necrozat si a agentului infectios piogen;
• lavaj abundent, folosindu-se solutii antiseptice;
• rezectia tesutului osos afectat;
• drenarea chirurgicala a abceselor formate;
• fixarea fragmentelor osoase pe un bloc de ciment incarcat cu antibiotice;
• ca ultima solutie, chirurgul poate recomanda amputarea membrului afectat, prevenindu-se astfel riscul ca infectia sa migreze si spre alte zone, ceea ce ar creste riscul de mortalitate.

In cazurile in care tratamentul se instaleaza precoce, prognosticul cazurilor de osteomielita este favorabil. Totusi, exista posibilitatea ca infectia sa reapara dupa cativa ani, indeosebi in cazul in care survine un nou traumatism in aceeasi zona sau daca imunitatea pacientului este compromisa.

Sfaturi pentru preventie

Osteomielita este o boala relativ greu de prevenit, deoarece are etiologie variabila. Prin urmare, necesita abordarea multilaterala a patologiilor care predispun o persoana la aceasta afectiune si se recomanda, inainte de toate, tratarea bolilor subiacente si, in cazul infectiilor, instaurarea cat mai rapida a tratamentului specific. Se recomanda ca plagile deschise sa fie curatate si ingrijite cu solutii antiseptice si dezinfectante.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532250/

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/osteomyelitis

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9495-osteomyelitis

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/osteomyelitis/symptoms-causes/syc-20375913

https://www.nhs.uk/conditions/osteomyelitis/