Oligurie – cauze, manifestari si tratament

Oligurie – cauze, manifestari si tratament Oligurie – cauze, manifestari si tratament

Ultima actualizare: 16 ianuarie 2023

oligurie-cauze-tratament

Cuvantul „oligurie” provine din limba greaca, de la cuvintele „oligo” (care inseamna „insuficient”) si „ouron” (adica „urina”). Oliguria este deci termenul medical care defineste scaderea productiei normale de urina. Persoanele care nu mai produc deloc urina se confrunta in schimb cu o afectiune cunoscuta sub numele de „anurie”.

In continuare, veti afla mai multe despre oligurie, care sunt factorii declansatori si ce tratamente sunt disponibile.


Ce este oliguria?

La inceputurile literaturii de specialitate, fenomenul a fost descris cand Hipocrate a identificat importanta prognostica a debitului urinar. De-a lungul timpului, s-a constatat ca o persoana sanatoasa urineaza de obicei de aproximativ 6 ori in 24 de ore. Mai precis, oliguria presupune o cantitate de urina mai mica de 1 ml/kg pe ora in cazul sugarilor, mai mica de 0,5 ml/kg pe ora la copii si mai mica de 400 ml pe zi (sau mai putin de 20 ml pe ora) la adulti.

Oliguria este unul dintre simptomele clinice ale insuficientei renale si a fost folosita drept criteriu pentru diagnosticarea si stadializarea leziunii renale acute (IRA), denumita anterior insuficienta renala acuta. In momentul debutului, oliguria este frecvent acuta. Este adesea cel mai precoce semn de afectare a functiei renale, iar pentru clinician reprezinta o provocare in ce priveste diagnosticul si managementul.

Oligurie – cauze si factori de risc

Aceasta afectiune este cel mai frecvent intalnita la pacientii internati in spital, in special la cei internati in unitatile de terapie intensiva, si la pacientii care au nevoie de dializa pe termen lung. Desi fenomenul poate aparea la orice varsta, este cel mai frecvent la nou-nascuti sau varstnici.

Mai jos, vom enumera factorii de risc care determina aparitia cazurilor de oligurie.

  1. Deshidratarea – este cea mai frecventa cauza a oliguriei si apare mai ales dupa varsaturi sau diaree.
  2. Arsurile si alte leziuni grave – pot duce la deshidratare si la reducerea productiei de urina.  Alte traumatisme care provoaca acest fenomen sunt hemoragia, socul anafilactic provocat de o alergie grava sau socul septic de dupa o infectie sau operatie.
  3. Obstructiile – adica blocajele aparute la nivelul tractului renal pot provoca oligurie sau chiar anurie. Posibilele cauze ale obstructionarii tractului renal sunt:
  • tesutul cicatricial format in urma unei interventii chirurgicale;
  • calculi renali (pietre la rinichi);
  • hiperplazie benigna de prostata (HBP);
  • fimoza;
  • cancer de prostata;
  • constipatie;
  • inflamatie retroperitoneala;
  • endometrioza care afecteaza vezica urinara.
  1. Anumite medicamente:
  • antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi aspirina si ibuprofenul;
  • anumite antibiotice;
  • unele medicamente folosite in chimioterapie;
  • inhibitorii enzimei de conversie (ECA), administrati pentru controlul tensiunii arteriale;
  • medicamentele folosite pentru tratarea vezicii urinare hiperactive;
  • substantele de contrast, folosite uneori in investigatiile imagistice.
  1. Afectiunile renale – cel mai adesea, oliguria este un semn ca rinichii nu functioneaza corespunzator, existand riscul de a se ajunge la insuficienta renala.

 

Oligurie – simptome

In functie de cauza fenomenului, pacientul poate observa ca:

  • urineaza mai rar si/sau productia de urina este mai mica decat de obicei;
  • urina are o culoare mai inchisa decat cea normala (in general, urina capata o nuanta mai intensa, chihlimbarie).

 

Cand urina contine sange, inseamna ca pacientul se confrunta cu alta afectiune, numita hematurie.

Cand urina capata o culoare mai inchisa, inseamna ca persoana a consumat prea putine lichide si ca volumul urinei este insuficient. Daca observa ca urineaza mai putin decat de obicei, se recomanda sa-si creasca aportul de lichide si, daca nu observa nicio schimbare, sa se adreseze medicului. Pacientii care au probleme cardiace sau renale trebuie sa se asigure ca respecta instructiunile specialistului, cu privire la medicamentele prescrise si dieta recomandata.

Persoanele care sesizeaza simptome ingrijoratoare, cum ar fi febra, dureri abdominale, ameteli, cresterea pulsului, oboseala extrema sau confuzie, trebuie sa apeleze imediat la ajutorul unui specialist.

Diagnosticul de oligurie

Urologul va dori sa stie cand a inceput scaderea productiei de urina, daca fenomenul a aparut brusc si daca s-a inrautatit intre timp. Este bine ca pacientul sa poata aproxima cantitatea de lichide ingerata si cata urina produce zilnic.

Medicul va recomanda prelevarea unei probe de urina, care va fi analizata in ce priveste culoarea, proteinele continute, nivelul acidului uric, dar si posibilele semne de infectie.

Specialistul trebuie informat despre simptome, medicamentele sau suplimentele alimentare pe care le-a administrat pacientul, precum si despre eventualul istoric de probleme renale sau ale vezicii urinare.

Alte posibile investigatii suplimentare pe care le-ar putea recomanda medicul in caz de oligurie sunt:

  • analizele de sange;
  • scanarea cu computer tomograf (CT);
  • ecografia abdominala;
  • radiografia renala.

 

Tratament oligurie

La pacientii care suspecteaza un caz de oligurie, asistenta medicala este intotdeauna obligatorie pentru identificarea cauzei si stabilirea remediului adecvat.

Tratamentul oliguriei depinde de factorul care a determinat scaderea debitului normal de urina.

  • Daca productia de urina este scazuta pentru ca pacientul nu a consumat suficiente lichide, starea sa se poate restabili daca acesta consuma mai multe lichide, cum ar fi apa plata ori solutii de rehidratare care contin electroliti. Medicul poate sugera, de asemenea, respectarea unei diete care sa asigure un anumit aport zilnic de proteine ​​​​si calorii.

 

In astfel de cazuri, va puteti baza pe Naturalis Rehidrafort aroma portocale x 10 plicuri x 5 g pulb. pt. sol. buvabila. Este un supliment alimentar sub forma de saruri de rehidratare care contribuie la restabilirea echilibrului electrolitic, prin compensarea rapida a pierderii de minerale si lichide. Datorita compozitiei echilibrate de ingrediente active, produsul ajuta la corectarea starilor de deshidratare, cand organismul pierde cantitati mari de apa prin diaree, varsaturi sau transpiratie.

  • Daca urina nu poate fi eliminata corespunzator din cauza unei obstructii a tractului renal (cum ar fi prezenta calculilor renali) sau a unui cateter inadecvat (in cazul pacientilor internati in spital), medicul va lua masuri prin care sa elimine blocajul, astfel incat organismul pacientului sa-si poata relua functiile renale normale.
  • Cand oliguria este provocata de o infectie, pacientului i se prescriu antibiotice sau antifungice.
  • Daca oliguria a aparut ca efect secundar al unui medicament, specialistul va recomanda incetarea administrarii si inlocuirea respectivului tratament cu unul care nu este toxic.
  • In cazul in care cantitatea de urina este scazuta din cauza deshidratarii provocate de varsaturi sau diaree, medicul se va asigura ca pacientul se rehidrateaza corespunzator, fie prin consumul de lichide, fie prin administrarea intravenoasa a unor lichide.
  • Persoanele cu insuficienta renala pot avea nevoie de terapie de substitutie renala, cum ar fi dializa. Terapia de substitutie renala reprezinta tratamentul care indeplineste functia pe care ar trebui sa o indeplineasca rinichii sanatosi.

 

Surse:

https://www.webmd.com/a-to-z-guides/oliguria-facts

https://www.healthline.com/health/urine-output-decreased

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22271-oliguria