Meningita virala - informatii si recomandari

Meningita reprezinta inflamatia meningelui, membrana care protejeaza si hraneste formatiunile din sistemul nervos central (creierul si maduva spinarii). Meningele cerebral si spinal cuprinde trei foite care, de la exterior spre interior, se numesc dura mater, arahnoida si pia mater. Exista mai multe forme de meningita: bacteriana (cauzata de infectii bacteriene), fungica (cauzata de infectii fungice) si meningita virala (cauzata de infectii virale). Meningita virala apare frecvent la copiii mici, cu varsta sub 5 ani si sistem imunitar deficitar, iar incidenta scade odata cu varsta. In tarile cu climat temperat, cum este Romania, meningita virala este frecventa vara si toamna.

Pe masura ce meningita bacteriana a devenit mult mai rara ca urmare a vaccinarii, concomitent au devenit mai frecvente infectiile virale ale meningelui. De obicei, meningita virala se prezinta cu febra, dureri de cap, sensibilitate exagerata la lumina, rigiditate a gatului si, adesea, varsaturi si greturi. Totusi, copiii mai mici pot sa nu prezinte semne evidente de iritatie meningeala, insa tind sa planga puternic, cu stare crescuta de iritabilitate. Fontanela bombata la bebelusi ar putea fi un semn, ca urmare a cresterii presiunii intracraniene. De obicei, meningita virala este o boala autolimitata, cu recuperare spontana, atat timp cat nu este insotita si de inflamatia encefalului.

Meningita virala - cauze si factori de risc

Dupa cum si denumirea o spune, meningita virala este o infectie de natura virala. Dintre agentii virali, cei mai frecventi observati sunt:

• Enterovirusurile: in special tulpini de Coxsackie si Echovirus;
• Picornavirusuri: Parechovirus;
• Herpesvirusuri: Herpes simplex 1 si 2, virusul varicelo-zosterian (herpesvirusul uman 3), herpesvirusul uman 6;
• Arbovirusuri: virusul West Nile, Zika, LaCrosse, virusul Powassan;
• Alte virusuri: citomegalovirusul, virusul Epstein-Barr, adenovirusul, virusul oreionului si cel gripal si paragripal, virusul coriomeningitei limfocitare, HIV (meningita fiind prezenta, de obicei, in timpul seroconversiei).

Vaccinarea impotriva Haemophilus influenza de tip B, Streptococcus pneumoniae si Neisseria meningitidis a redus semnificativ cazurile de meningita bacteriana. Conform datelor, anual apar aproximativ 17 cazuri de meningita virala la 100.000 de persoane, cele mai multe fiind cauzate de enterovirusuri. In trecut, oreionul (infectia cu virusul urlian) a fost o cauza obisnuita pentru meningita virala, insa acum este mai putin frecventa ca urmare a imunizarii pe scara larga prin vaccinarea impotriva ROR (virusul rujeolei, oreionului si rubeolei). Copiii sub 5 ani, in special cei nevaccinati, sunt mai frecvent afectati de meningita virala. Totusi, poate aparea si la adulti.

Meningita virala - simptome si manifestari clinice

Simptomele in caz de meningita virala pot varia foarte mult in functie de varsta, dar si in functie de starea imunitara a persoanei in cauza. De obicei, meningita virala se prezinta in primele faze cu simptome relativ asemanatoare unei infectii respiratorii, cum ar fi tuse si rinoree. In schimb, progresiv va evolua spre simptome mai specifice, cum ar fi:

• Febra (care poate ajunge si la 40°C, cu episoade febrile mai ales dimineata si seara), avand un caracter bifazic;
• Dureri de cap;
• Fotofobie (sensibilitate exagerata la lumina);
• Rigiditatea gatului (redoarea cefei);
• Greata, varsaturi;
• Stare de somnolenta si oboseala;
• Convulsii si alte semne neurologice.

Copiii, in schimb, se pot prezenta doar cu febra si iritabilitate crescuta (lipsa poftei de mancare, planset, neliniste), fara a avea si semne de iritatie meningeala (fotofobie, rigiditate, cefalee). In stadiu initial, nu exista indicatori clinici relevanti care sa ajute la o diferentiere clara in ceea ce priveste meningita virala si meningita bacteriana. Nou-nascutii cu meningita virala, cauzata in special de enterovirusuri, se pot prezenta cu simptome sistemice, cum ar fi necroza hepatica si enterocolita necrozanta, miocardita, convulsii sau alte semne neurologice. Uneori, infectia este insotita si de aparitia unor eruptii cutanate care, insa, sunt destul de discrete si dispar de la sine.

Diagnosticul de meningita virala

Diagnosticul diferential de meningita virala necesita efectuarea mai multor teste, cum ar fi spre exemplu punctia lombara, hemoleucograma, investigatii imagistice. Punctia lombara, pentru a se preleva lichid cefalorahidian, implica introducerea unui ac la nivelul coloanei vertebrale. Se realizeaza pentru analiza LCR-ul, care in meningita virala se prezinta cu caracteristici specifice, cum ar fi pleiocitoza mononucleara (cresterea numarului de limfocite). Testele PCR (reactia in lant a polimerazei) se utilizeaza pentru a identifica eventuale virusuri, cum ar fi enterovirusuri, virusul varicelo-zosterian sau herpesvirusurile, reprezentand standardul de aur in diagnostic.

Deoarece nu exista constatari clinice care sa ajute la diferentierea cazurilor de meningita virala de cea bacteriana, si avandu-se in vedere riscul pe care il ridica meningita bacteriana netratata, in diagnostic exista interes mai mare pentru a identifica predictorii meningitei bacteriene. Patru astfel de predictori se au in vedere:

• Coloratia Gram pozitiva;
• Concentratia proteinelor din lichidul cefalorahidian de peste 80 mg/dL;
• Numarul absolut de neutrofile periferice mai mare de 1000/mm3 si numarul absolut al celor din lichidul cefalorahidian mai mare de 1000 mm/3;
• Prezenta unui predictor clinic (criza convulsiva inainte de consult sau in timpul acestuia).

Testele imagistice ajuta la confirmarea diagnosticului, cum ar RMN-ul sau CT-ul cerebral, insa nu si la identificarea agentului etiologic implicat (viral sau bacterian). Diagnosticul este relativ usor de pus, insa este dificil de diferentiat intre infectia bacteriana si cea virala. Totusi, in cazul unei infectii bacteriene, simptomele de prezentare tind sa fie mult mai severe. In egala masura, agentul bacterian este relativ usor de identificat.

Tratament meningita virala

Majoritatea virusurilor care cauzeaza meningita virala nu pot fi eradicate prin tratament. Acesta este si motivul pentru care, in caz de meningita virala, tratamentul este de ingrijire si sustinere. De cele mai multe ori, boala este autolimitata si persoana se recupereaza spontan. Este esential sa se asigure hidratarea adecvata si echilibrarea pierderii de electroliti, ca urmare a episoadelor febrile, precum si ameliorarea durerilor asociate. Persoanele cu meningita virala ar trebui sa fie in permanenta monitorizate, pentru a se identifica in timp util eventualele complicatii, cum sunt cele neurologice si neuroendocrine, convulsiile, edemul cerebral sau alte tipuri de tulburari.

Din cauza dificultatii de a diferentia in prima faza infectia virala de cea bacteriana, de cele mai multe ori se recomanda terapia cu antibiotice, pana cand se exclude meningita bacteriana. Spre exemplu, la bebelusii cu varsta de cel putin o luna, terapia empirica pentru meningita bacteriana include vancomicina in combinatie fie cu ceftriaxona, fie cu cefotaxima, pana cand se primesc rezultatele de la cultura de laborator. Daca se suspecteaza encefalita, se recomanda tratamentul antiviral cu aciclovir intravenos. Aciclovirul ar trebui sa se administreze in infectiile cu virusuri Herpes simplex si varicelo-zosteriene, desi par a fi benefice doar in encefalita, nu si meningita.

Meningita virala - complicatii si riscuri asociate

Prognosticul meningitei virale, insa fara encefalita asociata, este in general foarte bun. Poate fi observata recuperarea spontana, spre deosebire de meningita bacteriana care, fara tratament, ar putea evolua spre deteriorarea progresiva a starii mentale. Sugarii mai mari si copiii se prezinta cu simptome timp de aproximativ 7-10 zile dar, de obicei, se recupereaza complet. Adultii care dezvolta meningita enterovirala pot prezenta simptome timp de cateva saptamani, dar boala se prezinta mult mai usor decat in cazul copiilor. Chiar daca meningita virala este in mod obisnuit o afectiune autolimitata, cu recuperare spontana, se poate prezenta si cu complicatii asociate.

Meningita virala, cauzata de infectii cu enterovirusuri, are de obicei un curs benign, limitat. Cu toate acestea, encefalita cauzata de enterovirusuri poate duce la sechele neurologice pe termen lung. Meningita virala la nou-nascuti si persoane cu sistem imunitar slabit, cauzata de infectiile cu enterovirusuri, se asociaza unor boli neurologice severe si au prognostic foarte slab. Cateva dintre cele mai frecvente complicatii severe in caz de meningita virala sunt meningoencefalita, miocardita si pericardita. La copii, complicatiile neurologice includ rombencefalita (inflamatia rombencefalului) si paralizia acuta flasca. Afectarea somnului este deseori asociata meningitei.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK545217/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7779091/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2174764/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459360/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/meningitis