Meningiom cerebral – cauze, simptome, tratamente chirurgicale si non-chirurgicale

2024-07-24 13:07:31 2024-07-24 17:58:45 Meningiom cerebral – cauze, simptome, tratamente chirurgicale si non-chirurgicale

Catena

Ultima actualizare: 24 iulie 2024

Prin meningiom intelegem o tumora benigna relativ comuna a sistemului nervos central (SNC), care ia nastere din meningele creierului si maduvei spinarii. Meningele, trei la numar, sunt foite care acopera structurile sistemului nervos central, respectiv creierul si maduva spinarii. Dinspre exterior spre interior, ele sunt dura mater, arahnoida si pia mater. In caz de meningiom cerebral, vorbim despre tumora benigna care ia nastere la nivelul creierului. De cele mai multe ori, acest meningiom cerebral nu este canceros, fiind o tumora benigna, si se formeaza din foita mijlocie, adica din arahnoida. Cele mai multe cazuri de meningiom cerebral se prezinta fara simptome.

Conform statisticelor clinice, un meningiom cerebral este cea mai comuna forma de tumora ce apare la nivelul sistemului nervos central. Aproximativ 50% dintre tumorile cerebrale, aparute la nivelul creierului, sunt benigne. Cand sunt benigne, sunt considerate de gradul 1, si cresc cu viteza foarte redusa. In cazul unui meningiom cerebral de grad 2, cresterea este mai agresiva si mai rapida, dar tumora inca ramane benigna. Aproximativ 1-3% dintre meningioame pot totusi deveni maligne, caz in care vorbim despre gradul 3. Rata de supravietuire la 5 ani la un pacient diagnosticat cu meningiom cerebral de grad 3 este de 32-64%, depinzand de numerosi factori.

Cuprins

1. Meningiom cerebral – cauze si factori de risc

2. Meningiom cerebral – simptome si manifestari

3. Diagnosticul de meningiom cerebral

4. Meningiom cerebral – tratamente chirurgicale si non-chirurgicale

Meningiom cerebral – cauze si factori de risc

La nivel mondial, aproximativ 8,3 din 100.000 de persoane se vor confrunta cu un meningiom cerebral. Varsta medie de prezentare este de 66 de ani, iar diagnosticul este de aproximativ 2,3 ori mai frecvent in randul femeilor. Totusi, si copiii si adolescentii se pot confrunta cu aceasta boala. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), statisticile sunt urmatoarele:

80-81% sunt considerate meningioame tipice (grad 1);
17-18% sunt considerate meningioame atipice (grad 2);
1,7% sunt meningioame anaplazice, maligne (grad 3).

In cele mai multe cazuri, un meningiom cerebral este sporadic, adica apare de la sine, fara a fi prezenti si factorii de risc asociati. In schimb, exista si anumite afectiuni si factori de risc care, conform specialistilor, predispun o persoana la a dezvolta meningiom cerebral:

obezitatea;
alcoolismul;
expunerea la radiatii ionizante si tratamentul anterior prin radioterapie;
factori hormonali (terapia de substitutie hormonala, administrarea de contraceptive orale);
cancerul de san creste riscul ulterior de a dezvolta meningiom cerebral.

Meningioamele exprima la nivelul membranelor receptori pentru hormoni androgeni, estrogen si progesteron. Receptorii de progesteron pot fi gasiti in pana la 72% dintre tumori. Studiile au demonstrat ca meningioamele cresc in dimensiuni in timpul sarcinii si in timpul fazei luteale a ciclului menstrual (incidenta mai mare in randul femeilor se explica tocmai prin acest motiv). Incidenta crescuta se observa si in asociere cu:

istoricul familial pozitiv de meningiom cerebral (rude de gradul I);
sindroame genetice subiacente: neurofibromatoza de tip 2, boala Von-Hippel-Lindau, boala Cowden, sindromul Gorlin, neoplazia endocrina multipla de tip 1, sindromul Li-Fraumeni.

In mod obisnuit, un meningiom cerebral ia nastere din celulele meningoteliale ale membranei mijlocii, arahnoida. Cele mai multe sunt sporadice, benigne si cresc lent. Studii genetice sustin ca aceste tumori prezinta una sau mai multe deletii cromozomiale. Meningioamele maligne au adesea multiple mutatii cromozomiale, si cu cat numarul de mutatii genetice este mai mare, cu atat cresterea este mai rapida si riscul de evolutie spre cancer este mai pronuntat. In cazul bolii numite neurofibromatoza de tip 2, mutatia genetica de pe cromozomul 22 este des considerata principala cauza a meningioamelor sporadice. In cadrul altor sindroame, acestea se mostenesc.

Meningiom cerebral – simptome si manifestari

In cazul unui meningiom cerebral, simptomele depind foarte mult de locul in care acestea apar. Majoritatea meningioamelor intracraniene sunt localizate in regiunea supratentoriala: la nivelul convexitatilor emisferelor cerebrale, intraventricular, la baza craniului, fosa posterioara, santul olfactic, creasta sfenoida, in zona parasagitala. Daca are dimensiuni reduse, un meningiom rar va duce la aparitia simptomelor. Simptomele unui meningiom cerebral sunt mai evidente, insa nu specifice, in cazul in care acesta creste in dimensiuni, ducand la compresia mecanica. Astfel, un meningiom cerebral se poate prezenta cu simptome cum ar fi:

hipertonie;
clonus (contractii musculare involuntare, spasme);
hiperreflexie;
semne Babinski si Hoffman pozitive;
pareza;
ansomie (pierderea mirosului);
dureri de cap;
ameteli;
tulburari de vedere;
convulsii;
edem papilar;
slabiciunea sau pareza unui membru;
schimbari de personalitate, alterarea functiilor mentale si cognitive;
afectarea limbajului;
hidrocefalie;
auz deficitar;
paralizie faciala;
dureri de gat;
proptoza (ochi proeminenti, iesiti din orbite).

Simptomele unui meningiom cerebral depind foarte mult de locul in care a aparut tumora. Mai mult decat atat, deseori vor fi absente, cel putin in stadiul initial al tumorii. Odata ce va creste in dimensiuni, simptomele tind sa apara progresiv. Uzual, un meningiom cerebral de grad 1 va fi identificat intamplator, prin investigatii imagistice de rutina, ca parte a screeningului pentru cu totul alte afectiuni. In cazurile foarte severe, simptomele sunt mult mai rapide si evidente.

Diagnosticul de meningiom cerebral

Diagnosticul de meningiom cerebral poate intarzia foarte mult, intrucat prezenta sa nu provoaca simptome evidente. Totusi, cu cat progreseaza si atinge dimensiuni mari, va aparea fenomenul de compresie mecanica asupra tesutului cerebral, ducand la aparitia simptomelor. Daca medicul neurolog suspecteaza un meningiom cerebral, cel mai adesea se recomanda teste de imagistica avansata, foarte sensibile, cum ar fi examinarea prin CT (tomografie computerizata) sau RMN-ul (rezonanta magnetica nucleara). De obicei, se recomanda RMN-ul cu substanta de contrast. Daca este necesar, in situatii specifice se recomanda si prelevarea unei probe de tesut (biopsie).

Meningiom cerebral – tratamente chirurgicale si non-chirurgicale

In cazul unui meningiom asimptomatic, de dimensiuni mici, precum si in cazul meningiomului sinusurilor cavernoase, de obicei se recomanda monitorizare (investigatii imagistice in fiecare an sau o data la 2 ani, de obicei RMN cerebral). Daca persoana prezinta un alt tip de meningiom cerebral, alternativele de tratament se individualizeaza in functie de caracteristicile specifice.

Interventie chirurgicala

Se recomanda in cazul unui meningiom cerebral care se prezinta cu simptome si la cele cu crestere accelerata (grad 2 si 3).
Excizia chirurgicala (rezectia) totala maxima este principala abordare terapeutica.
Gradul de rezectie chirurgicala a unui meningiom cerebral deseori dicteaza si riscul ulterior de recidiva (sistemul de clasificare Simpson, stabilit in 1957, este folosit pentru a se evalua riscul de recurenta in functie de amploarea rezectiei chirurgicale a tumorii).
In cazul unui meningiom cerebral indus de radiatii, este mai eficient (si mult mai sigur) sa se efectueze rezectia chirurgicala completa.
Factorii care pot prezice aparitia postchirurgicala a complicatiilor severe sunt durata (peste 4 ore) si varsta mai mare de 70 de ani a persoanei asupra careia are loc interventia.

Radioterapia

Radioterapia externa cu fascicul si brahiterapia se recomanda de obicei postchirurgical, in cazul unui meningiom de grad 2 sau 3.
Poate imbunatati rata de supravietuire si poate scadea riscul de recidiva.
Radiochirurgia stereotactica (SRS) este o alta metoda terapeutica utilizata, mai ales pentru persoanele care nu sunt apte pentru interventia chirurgicala clasica. SRS se utilizeaza pentru meningiomul cerebral localizat la baza craniului, in cazul formelor recidivante sau care nu au fost complet rezecate prin chirurgie clasica.

Chimioterapia

Chimioterapia adjuvanta poate fi necesara pentru a reduce riscul de recurenta in cazul unui meningiom cerebral incomplet eliminat, atipic sau malign (grad 2 si 3).
Utilizarea bevacizumab, dupa rezectie chirurgicala si radioterapie, s-a dovedit a fi de succes in ceea ce priveste regresia formatiunii tumorale.

Nu exista alternative de tratament non-chirurgicale, in afara radioterapiei si chimioterapiei. In functie de variabilele personale, stadiul tumorii, tipul acesteia si eventualul risc de malignizare, acestea sunt principalele forme de tratament indicate in cazul unei astfel de afectiuni. Dupa cum a fost deja mentionat, deseori un meningiom se dovedeste a fi de grad 1, benign si cu crestere lenta.

Surse: