Insuficienta respiratorie – cauze, factori de risc si tratament

Sistemul respirator indeplineste doua roluri majore in organism: furnizeaza oxigen (inspirul) si elimina dioxid de carbon (expirul). Incapacitatea sistemului respirator de a asigura schimburile gazoase duce la insuficienta respiratorie si se poate manifesta sub doua forme: insuficienta de oxigenare (insuficienta respiratorie hipoxemica) si insuficienta de ventilatie (hipercapnica). In mod obisnuit, insuficienta respiratorie este o complicatie a bolilor pulmonare, insa poate aparea si ca urmare a traumatismelor, schimbarilor de presiune atmosferica sau reactiilor alergice. In astfel de cazuri, este vorba despre insuficienta respiratorie acuta, cu debut brusc si, de obicei, limitat.

Aceasta afectiune poate fi clasificata in functie de perioada persistentei: acuta sau cronica. Este necesara intelegerea profunda si diagnosticarea specifica a patologiei, pentru a se pune la punct protocolul terapeutic. In cazul in care patologia nu este diagnosticata si tratata in timp util, are potentialul de a deveni amenintatoare pentru viata, ducand chiar la stop respirator, coma sau deces. Epidemiologia afectiunii este dificil de stabilit, deoarece sindromul poate fi cauzat de o gama variata de stari patologice si, de asemenea, traumatisme directe, cum ar fi accidentele de masina si caderile de la inaltime, loviturile in zona toracelui, gatului si craniului.

Pentru a va ajuta sa va masurati pulsul si concentratia de oxigen din sange, farmacistii Catena va recomanda sa folositi un Pulsoximetru IMDK Cool Med Plus. Produsul poate sa fie folosit atat de persoanele adulte, cat si de catre copii, oferind o masurare rapida si precisa. Este prevazut cu afisaj cu led in doua culori, ce permite o vizibilitate mai buna a datelor, afisajul rotativ multidirectional ce permite vizualizarea datelor din orice directie, autonomia de functionare fiind de 30 de ore.

Pulsoximetru medical Cool Med Plus IMDK

Vezi detalii

Insuficienta respiratorie – generalitati

Schimbul gazos deficitar dintre organism si mediul exterior poate fi cuantificat prin intermediul testelor specifice si prin masurarea anumitor parametri fiziologici. Daca se inregistreaza abateri de la valorile fiziologic normale, poate fi ridicata suspiciunea de insuficienta respiratorie. Este important de diagnosticat tipul de insuficienta respiratorie (I sau II), deoarece tratamentul este in stricta dependenta cu tulburarea de ventilatie prezenta.

• Insuficienta respiratorie de tip I (hipoxemica): denumita si „insuficienta de oxigen”, presupune un nivel scazut de oxigen in sange, fara a se observa si un nivel crescut de dioxid de carbon, acest tip de patologie aparand atunci cand volumul de aer care intra si iese din plamani este inegal fata de fluxul de sange catre plamani.
• Insuficienta respiratorie de tip II (hipercapnica): denumita si „insuficienta ventilatorie”, are loc atunci cand ventilatia alveolara nu este capabila se elimine eficient dioxidul de carbon din sange, ceea ce determina acumularea excesiva a acestuia in organism.

Insuficienta respiratorie acuta este o afectiune pe termen scurt si care constituie o urgenta medicala, pe cand insuficienta respiratorie cronica se dezvolta in timp si singurul tratament vizeaza mai ales ameliorarea simptomelor si imbunatatirea functiei respiratorii.

Insuficienta respiratorie – factori de risc

Riscul de insuficienta respiratorie este mai crescut in cazul persoanelor care:

• fumeaza tigari sau alte produse din tutun;
• consuma alcool in exces;
• au antecedente familiale de insuficienta respiratorie;
• au suferit traumatisme la nivelul toracelui, coloanei vertebrale sau la nivel cerebral;
• sufera de afectiuni respiratorii cronice;
• sufera de obezitate morbita;
• sunt imobilizate la pat, de obicei in stare de inconstienta/coma;
• necesita spitalizare;
• lucreaza intr-un mediu incarcat cu particule toxice, de natura chimica (azbest, coloranti si vopsele cu anilina, praf, fumat pasiv);
• dezvolta complicatii chirurgicale;
• au varsta inaintata;
• prezinta complicatii ale anesteziei;
• au infectii pulmonare (de natura bacteriana, virala, fungica sau parazitara).

Si bebelusii nascuti prematur care prezinta detresa respiratorie neonatala, hipertensiune pulmonara, alte malformatii pulmonare, au un risc crescut de insuficienta respiratorie.

Prezenta si persistenta anumitor factori de risc cresc semnificativ posibilitatea ca o persoana sa dezvolte insuficienta respiratorie. Cu toate acestea, cel mai frecvent patologia este complicatia unei afectiuni respiratorii subiacente, nediagnosticate sau ineficient tratate, cum ar fi:

• afectiuni pulmonare si respiratorii: sindromul de detresa respiratorie acuta, pneumonia sau astmul, fibroza chistica, edemul pulmonar, embolia pulmonara, fibroza pulmonara si boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC), pahipleurita, cancerul pulmonar, emfizemul;
• afectiuni cardiovasculare: infarct de miocard, insuficienta cardiaca, boli congenitale;
• afectiuni care afecteaza nervii si muschii care sustin procesul respirator: scleroza laterala amiotrofica, distrofia musculara, scolioza severa, sindromul Guillain-Barre.

Orice boala care afecteaza plamanii si care nu este tratata la timp sau corect gestionata poate duce la insuficienta respiratorie, pe langa alte potentiale complicatii.

Insuficienta respiratorie – cauze

Exista mai multe cauze care pot duce la insuficienta respiratorie, printre care:

• conditii care ingreuneaza respiratia: slabiciunea musculara in urma unui AVC sau colapsul cailor respiratorii, obstructia acestora prin aspiratia de obiecte, alimente blocate in trahee;
• ingustarea cailor respiratorii, acumularea de mucus excesiv la nivelul acestora, ceea ce va duce la un aflux insuficient de aer spre plamani;
• prezenta de lichid la nivel pulmonar, de tesut cicatricial, nefunctional;
• afectiuni care afecteaza controlul nervos asupra respiratiei (supradozaj cu opioide), ducand la alterarea transmisiei neuromusculare si neuronale;
• incapacitatea de a respira corect sau suficient de profund;
• hipoventilatia;
• tulburari ale peretelui toracic si ale pleurei;
• ventilatia spatiului mort (hipoventilatia din insuficienta respiratorie apare odata ce procesul de ventilatie a spatiului mort – care nu este implicat in respiratie – depaseste 50% din totalul ventilatiei dintr-o respiratie);
• anomaliile musculare: paralizia diafragmatica, atrofia difuza, lezarea diafragmei pot afecta functia de pompa respiratorie, ducand la insuficienta respiratorie.

In mod obisnuit, cauzele sunt asociate unei patologii subiacente, indeosebi in cazurile cronice de insuficienta respiratorie.

Diagnosticul de insuficienta respiratorie

Deoarece acest sindrom poate fi cauzat de o multitudine de patologii subiacente, nu este viabil un algoritm unic de evaluare si diagnosticare. Cu toate acestea, in practica medicala este utilizata in mod frecvent identificarea concentratiei gazelor din sange. Oxigenarea este evaluata prin interpretarea presiunii partiale a oxigenului arterial (PaO2), presiunii partiale a dioxidului de carbon arterial (PaCO2), pH-ului si bicarbonatului seric:

• hipoxemia este definita drept o PaO2 mai mica de 60 mmHg;
• hipercapnia este definita drept o PaCO2 mai mare de 45 mmHg.

Alte teste relevante pentru diagnosticul de insuficienta respiratorie includ:

• capnometria;
• oximetria;
• pulsoximetria;
• spirometria;
• radiografia;
• ultrasonografia;
• EKG-ul.

Dat fiind faptul ca afectiunea este asociata frecvent unei afectiuni subiacente, solicitarea altor tipuri de teste face parte din protocolul de diagnosticare. In mod specific, este verificat si statusul functiei respiratorii, mai ales atunci cand este cunoscut faptul ca o anumita afectiune, mai ales daca vizeaza si plamanii, poate duce la acest sindrom. Pentru a se interveni in timp util cu tratament, medicul investigheaza parametrii functiei respiratorii, astfel incat sa identifice abaterile functionale si sa reduca riscul complicatiilor asociate.

Insuficienta respiratorie – solutii de tratament

Tratamentul in caz de insuficienta respiratorie trebuie sa fie orientat catre cauza specifica care sta la baza acesteia, asigurand in acelasi timp suportul pentru oxigenare si ventilatie, daca este necesar. In functie de tipul de insuficienta respiratorie, tratamentul include masuri de sustinere, care ar trebui sa inceapa prin evaluarea cailor respiratorii, a respiratiei si circulatiei. Masurile de sustinere depind de permeabilitatea cailor, pentru a se mentine oxigenarea adecvata, dar si de ventilatie si anomaliile de homeostaza a gazelor sanguine:

Tratamentul hipoxiei

Scopul este de a mentine oxigenarea tisulara adecvata, asigurata in mod obisnuit de o presiune arteriala a oxigenului (PaO2) de 60 mmHg sau de o saturatie arteriala a oxigenului de 90%. In caz de suplimentare necontrolata cu oxigen, se poate ajunge la toxicitate de oxigen si narcoza cu CO2. Astfel, concentratia de oxigen inspirat trebuie ajustata la cel mai mic nivel (90-94%), care este suficient pentru oxigenarea optima a tesuturilor. Oxigenul poate fi administrat pe mai multe cai, in functie de situatiile clinice: canula nazala sau masca faciala simpla. Este necesara oxigenarea cu membrana extracorporala doar in cazurile refractare.

Tratamentul hipercapniei si acidozei respiratorii

Se poate realiza prin tratarea cauzei de baza sau prin furnizarea de suport ventilator. Persoanele cu insuficienta respiratorie acuta severa sunt, de obicei, intubate. Obiectivele sprijinului acestui proces de ventilatie, in insuficienta respiratorie, sunt urmatoarele:

• corectarea hipercapniei si hipoxiei;
• corectarea acidozei respiratorii acute;
• odihna muschilor implicati in ventilatie.

Indicatiile comune pentru ventilatie mecanica, necesara in insuficienta respiratorie, includ:

• apneea cu stop respirator;
• tahipneea cu o frecventa respiratorie > 30 de respiratii pe minut;
• instabilitatea hemodinamica;
• afectarea muschilor respiratori;
• esecul terapiei de oxigenare de a creste PaO2 la 55-60 mmHg;
• hipercapnia cu pH arterial mai mic de 7,25.

Alegerea suportului ventilator invaziv sau neinvaziv depinde strict de situatia clinica, daca este o afectiune acuta sau cronica, si de severitatea acesteia. De asemenea, depinde de cauza care sta la baza acesteia. Ventilatia neinvaziva, de exemplu, este de preferat in cazul exacerbarii bolii pulmonare obstructive cronice, edemului pulmonar cardiogen sau sindromului de hipoventilatie din cauza obezitatii.

Este important de avut in vedere ca tratamentul pentru insuficienta respiratorie vizeaza inainte de toate tratamentul patologiei de baza. In functie de acesta, se poate opta pentru evacuarea sau drenarea revarsatelor compresive care compromit respiratia, administrarea de tratamente care actioneaza prin bronhodilatatie si de tratamente specifice patologiei de baza, care determina si insuficienta respiratorie, de natura chirurgicala, medicamentoasa sau de alt tip.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24835-respiratory-failure

https://www.nhlbi.nih.gov/health/respiratory-failure/causes

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526127/

https://www.webmd.com/lung/acute-chronic-respiratory-failure

https://patient.info/chest-lungs/respiratory-failure-leaflet

https://www.healthline.com/health/acute-respiratory-failure

https://www.medicalnewstoday.com/articles/324528