Informatii despre scorbut – cauze, simptome si remedii

In anul 1747, James Lind, chirurg al Marinei Britanice Regale, a pus la punct primul exemplu de experiment controlat, chiar la bordul navei sale. Constient de efectele potentiale letale ale afectiunii numite scorbut, Lind a selectat 12 barbati care sufereau de aceasta afectiune, pentru ca ulterior sa ii imparta in 2 grupuri: unul de test si unul de control. Pe langa ratiile alimentare zilnice, Lind a oferit grupului de test si portocale si lamai, celalalt grup urmandu-si dieta zilnica normala. In scurt timp, Lind a observat faptul ca grupul care a consumat citrice si-a revenit nu doar complet, ci si deosebit de rapid, ceea ce l-a facut sa concluzioneze faptul ca o alimentatie bogatata in citrice ajuta la prevenirea si tratamentul afectiunii numita scorbut.

Ce este scorbutul?

Lipsa vitaminei C (acid ascorbic, vitamina anti-scorbutica) din alimentatie sau unele tulburari la nivelul tractului gastro-intestinal care diminueaza absorbtia vitaminei C conduce la instalarea starii de avitaminoza C, deci la boala carentiala numita scorbut. Vitamina C joaca un rol major in hidroxilarea colagenului, cale biochimica prin intermediul careia fibrele de colagen ajung sa formeze o configuratie uniforma, flexibila, in structura tesuturilor conjunctive din organism. In esenta, pieala, gingiile, membranele mucoase si oasele contin o concentratie semnificativa de colagen, fiind mult mai sensibile la deficiente ale vitaminei C. De asemenea, vitamina C joaca un rol esential si in sinteza unor hormoni si neurotransmitatori.

Pentru a sprijini functionarea normala a sistemului imunitar si pentru a proteja celulele impotriva stresului oxidativ, farmacistii Catena va recomanda sa folositi Naturalis Vitamina C 500 mg. Acesta este un supliment alimentar sub forma de comprimate masticabile, care au aroma de portocale si care ajuta la reducerea oboselii si a extenuarii. De asemenea, favorizeaza regenerarea formei reduse de vitamina E si contribuie la metabolismul energetic normal.

Naturalis Vitamina C 500 mg, 30 comprimate masticabile

Vezi detalii

Scorbut – cauze si factori de risc

Intrucat oamenii nu sunt capabili sa sintetizeze acid ascorbic, necesarul zilnic pentru a preveni avitaminoza si scorbutul este obtinut strict pe cale exogena, din alimentatie. Surse naturale cum ar fi citricele (lamai, portocale, lime, grapefruit) si legume (cartofi, broccoli, spanac, ardei rosu) dispun de un continut variabil de vitamina C. Cu toate acestea, acidul ascorbic este usor sensibil la caldura, putand fi distrus prin tratare termica. Multe alimente isi pierd continutul natural in acid ascorbic in urma gatitului, depozitarii prelungite si oxidarii (expunerii la lumina). Acesta nu este depozitat sub forma de rezerve in organism, fiind absorbit la nivelul tractului intestinal. Leucocitele, glandele suprarenale si glanda pituitara transporta cantitati mari de acid ascorbic.

Cand vine vorba de scorbut, principala cauza a instalarii acestei stari patologice se datoreaza aportului deficitar de vitamina C, asociat cu stari de hipovitaminoza (concentratii scazute) sau avitaminoza (concentratii aproape nule de vitamina C). Pe langa un aport alimentar deficitar al acidului ascorbic, scorbutul poate aparea si ca urmare a unui stil de viata inadecvat (consumul excesiv de alcool, fumat), fiind asociat si cu anumite conditii de natura patologica (absorbtie deficitara la nivel intestinal) sau biologica (procese inflamatorii). Deoarece vitamina C are un rol esential in reactiile de oxidare, avand proprietati reducatoare, face parte integranta majora din linia de aparare a organismului impotriva radicalilor liberi nocivi.

Diagnosticul de scorbut

Diagnosticul de scorbut, datorat deficitului cronic de acid ascorbic, se stabileste in urma unor investigatii ale pacientului. Acestea presupun atat efectuarea anamnezei (istoricul), cat si un examen clinic denumit in mod obisnuit „cei 4 H”: hiperkeratoza, hemoragie, hipocondrioza și anomaliile hematologice. Se incearca diagnosticarea efectelor pe care deficitul de vitamina C il are asupra organismului, efecte manifestate in primul rand la nivel epidermic, osos si sanguin. De asemenea, diagnosticul de laborator al scorbutului se stabileste in urma dozarii cantitative a concentratiei plasmatice de vitamina C. Pot fi necesare si investigatii de natura imagistica, in principal pentru a identifica modificari osoase asociate patologiei numita scorbut.

Scorbut – remedii si tratament

Principalul tratament pentru scorbut este reprezentat de suplimentarea cu vitamina C. Aceasta poate fi obtinuta atat din alimentatie, cat si prin administrarea de suplimente cu vitamina C. In principal, se recomanda ca in primele 2-3 zile de tratament sa fie administrate cantitati de pana la 1-2 grame de vitamina C, iar apoi 500 mg/zi pentru restul saptamanii. Ulterior, cantitatea se reajusteaza, ajungand la 100 mg/zi timp de 1-3 luni. O dieta alimentara bogata in citrice, legume si fructe cu continut ridicat de vitamina C (macese, coacaze negre, citrice, afine, caise) previne aparitia scorbutului, in timp ce suplimentarea cu vitamina C de sinteza asigura aportul adecvat, in lipsa unei alimentatii bogate in aceasta vitamina.

Principalii factori de risc responsabili de scorbut sunt alcoolismul, afectiunile intestinale, care se traduc printr-o absorbtie deficitara, precum si aportul exogen inadecvat. Analize stiintifice au documentat si faptul ca numeroase cazuri de scorbut se datoreaza in principal consumului de substante ilicite, precum si tulburarilor psihiatrice de natura alimentara. Alti factori de risc pentru scorbut includ dietele violente, alergiile la anumite produse alimentare, boala Crohn si boala celiaca, anorexia nervoasa si hemodializa, care pot creste susceptibilitatea pacientilor la scorbut si hipovitaminoza C. Desi este destul de rar in randul adultilor, scorbutul se intalneste la copiii a caror dieta este reprezentata de lapte pasteurizat (proces care distruge vitamina C).

Scorbut – posibile complicatii

Un aport adecvat de vitamina C este esential, deoarece joaca un rol esential in organism, fiind implicata in mentinerea integritatii tesutului conjunctiv intercelularea si stabilizarea structurii colagenului. Manifestarile musculo-scheletice sunt intalnite in aproximativ 80% din cazurile de scorbut, simptomele incluzand artralgia (dureri articulare), mialgia (dureri musculare), dar si hematoza si hematoamele musculare. Aceste simptome sunt mai semnificative in cazuri de scorbut pediatric, intalnit la copii. Durerea si tumefierea se traduc printr-un mers schipatand, cu o amplitudine limitata a miscarilor, astentie si lipsa dorintei de a sta in picioare si de a merge. Simptomele precum febra, starea de rau, scaderea in greutate persista in caz de scorbut.

In stari incipiente de hipovitaminoza, manifestarile clinice presupuse de scorbut se observa in decurs de 8-12 saptamani de aport neregulta sau inadecvat. Acestea se traduc prin stare de rau, oboseala si letargie. Un aport inadecvat care se intinde pe durata de 1-3 luni poate duce la fire de par in forma de tirbuson, anemie, mialgie, dureri osoase, echimoze usoare, umflaturi, petesii, hemoragii perifoliculare, afectiuni gingivale (gingii scorbutice), vindecarea deficitara a ranilor, dar si stari depresive si anxioase. Statiile exacerbate de scorbut netratat sunt mult mai severe si pun in pericol viata pacientului: manifestarile comune includ edemul generalizat, icterul sever, hemoliza, hemoragia spontana acuta, neuropatia, febra, convulsiile si chiar decesul.

Sfaturi pentru preventie

Scorbutul este o afectiune care apare ca urmare a deficitului de vitamina C. Prin urmare, efectul poate fi evitat prin a avea grija la cauza determinarii acestuia: aportul de vitamina C. Deoarece organismul nu poate sintetiza in vivo acid ascorbic, concentratia endogena depinde in primul rand de aportul exogen provenit din alimentatie. Vitamina C este larg raspandita in plante si in unele microorganisme, unde este sintetizata din precursori glucidici. Cele mai bogate surse de vitamina C sunt citricele, tomatele, coacazele negre, ardeiul iute, macesele. Continutul in acid ascorbic depinde de asemenea si de conditiile de cultivare, climat, varietatea plantei, precum si tipul de sol si conditiile de pastrare si recoltare.

Iata cateva surse naturale de vitamina C, recomandate a fi consumate in caz de scorbut:

• Fructele de catina (2200-2500 mg/100 g);
• Macesele (1200-1500 mg/100 g);
• Coacazele negre (160-180 mg/100 g);
• Lamai si portocale (50-70 mg/100 g);
• Afine (20-25 mg/100 g) etc.

Suplimentele cu vitamina C se recomanda, de asemenea, in scorbut. Recuperarea completa ar trebui anticipata dupa aproximativ 3 luni de administrare regulata a suplimentelor de vitamina C. Pe parcurs, simptomele asociate afectiunii scorbutice se diminueaza treptat, pana ajung sa dispara in totalitate, imbunatatind calitatea vietii pacientului cu scorbut.