Informatii despre dislexie

In copilaria timpurie, micutul invata sa emita sunete simple, iar pe masura ce descopera mai multe, acesta invata treptat si cum sa le foloseasca pentru a forma cuvinte, propozitii si fraze. Pentru a invata sa citeasca, copilul trebuie sa asocieze sunetele cu diferite simboluri scrise (litere).

Denumita si dizabilitate de citire, dislexia este rezultatul unor diferente individuale, aparute in zonele creierului care proceseaza limbajul. Modificarile respective determina o perturbare a modului in care creierul isi va insusi abilitatile de citire si scriere, majoritatea pacientilor fiind diagnosticati in perioada copilariei.

In general, aceasta problema persista pe tot parcursul vietii, dislexia putand genera zilnic provocari. Din fericire, micii pacienti pot beneficia de sprijin pentru imbunatatirea competentelor de citire si scriere, astfel incat sa poata avea rezultate bune la scoala si, ulterior, la locul de munca.

Dislexie – generalitati

Dificultatile de citire sunt cauzate de incapacitatea creierului de a identifica sunetele vorbirii si de a invata cum se raporteaza acestea la litere si cuvinte (decodarea sunetelor), putand fi insotita de tulburari ale memoriei verbale si ale vitezei de procesare verbala. Astfel, persoanele dislexice pot avea dificultati in procesarea si amintirea informatiilor pe care le vad sau aud, ceea ce le afecteaza capacitatea de alfabetizare.

Desi dislexia afecteaza in primul rand abilitatile implicate in citirea si ortografierea corecta si fluenta a cuvintelor, dificultatile pot fi observate si in aspecte legate de vorbire, coordonare motrica, calcul mental, concentrare si abilitati organizatorice, chiar daca acestea nu sunt, in sine, markeri ai dislexiei.

Desi se considera ca dislexia nu este cauzata de probleme legate de nivelul inteligentei, auzului sau vederii, Asociatia Britanica pentru Dislexie (British Dyslexia Association – BDA) atrage atentia asupra dificultatilor de procesare vizuala si auditiva pe care le pot intampina unele persoane cu dislexie.

Tulburarea poate fi:

• usoara – persoana are unele dificultati, dar le poate gestiona daca primeste sprijin adecvat;
• moderata – dificultatile sunt suficient de semnificative incat pacientul sa aiba nevoie de asistenta specializata, cum ar fi interventii sau modalitati de adaptare specifice;
• grava – dificultatile continua sa fie o problema chiar si dupa interventie specializata, tehnici de adaptare si alte forme de tratament.

Benesio StresCalm, datorita mixului de 7 ingrediente active, ofera suport pentru activitatea normala a creierului, ajuta la reducerea stresului si a iritabilitatii, sustine procesul de invatare si alte procese fiziologice. Are efect favorabil asupra functiilor cognitive (atentie, memorare, invatare), ajutand la cresterea performantelor mentale. Totodata, reduce oboseala si extenuarea, mentinand sanatatea psihica.

Strescalm, 30 capsule, Benesio

Vezi detalii

Nu trebuie sa uitam insa ca un mod diferit de a gandi poate avea si o latura pozitiva. Multe persoane care au diagnostic de dislexie sunt in schimb foarte rationale sau talentate in domeniile vizual si creativ. Majoritatea copiilor cu dislexie pot avea rezultate scolare bune daca beneficiaza de indrumare sau de un program de educatie specializata. Prin urmare, evaluarea si interventia timpurie pot fi de mare ajutor. Sprijinul emotional al parintilor joaca, de asemenea, un rol important in dezvoltarea acestor copii.

Dislexie – factori de risc si cauze

Expertii estimeaza ca dislexia afecteaza aproximativ 7% din populatia Globului, tulburarea putand aparea la orice persoana, indiferent de sex sau rasa. Exista insa si persoane ale caror simptome nu sunt suficient de severe pentru a li se stabili un astfel de diagnostic. Astfel, daca luam in considerare si acest segment al populatiei, dislexia poate afecta pana la 20% din populatie.

Desi nu se stie exact de ce apare acest fenomen, cercetatorii iau in considerare urmatoarele cauze posibile:

• factori genetici – daca unul dintre parinti are dislexie, exista un risc de 30 – 50% ca tulburarea sa fie transmisa copiilor. Si afectiunile genetice, cum ar fi sindromul Down, pot creste aceasta predispozitie.
• diferente survenite in dezvoltarea si functionarea creierului – persoanele cu dislexie sunt considerate neurodivergente (creierul lor s-a format sau functioneaza diferit decat in mod obisnuit). Studiile arata ca acesti pacienti prezinta diferente in structura, functiile si chimia creierului.
• tulburari in ce priveste dezvoltarea si functionarea creierului – infectiile, expunerea la substante toxice si alte evenimente pot perturba dezvoltarea fatului, putand creste riscul de dezvoltare ulterioara a dislexiei.

Printre altele, lista factorilor de risc include urmatoarele posibilitati:

• expunerea la toxine – poluarea aerului sau apei poate creste riscul de a dezvolta dislexie, mai ales in cazul expunerii la metale grele (cum ar fi plumbul sau manganul), nicotina si anumite substante chimice folosite ca agenti ignifugi;
• lipsa accesului la materiale de lectura – riscul de a dezvolta dislexie este mai mare cand copiii cresc in familii in care lectura nu este incurajata sau unde astfel de materiale sunt mai rar disponibile;
• mediul de invatare inadecvat – copiii carora nu li se acorda suficient sprijin pentru invatare la scoala sau in alte medii similare sunt mai susceptibili sa dezvolte dislexie.

Tulburarea nu poate fi prevenita, dar in general poate fi gestionata prin diverse strategii de invatare si imbunatatire a abilitatilor de citire.

Dislexie – simptome si manifestari

Exista gresita conceptie ca dislexia afecteaza doar capacitatea de a citi si scrie. De fapt, tulburarea poate interfera si cu capacitatea de coordonare, organizare si memorare, fiind deci mai dificil de identificat decat pare la prima vedere.

Fiecare persoana cu dislexie resimte simptomele in modul sau unic, prezentand propria combinatie de abilitati si dificultati.

In general, in primii ani de viata, copilul poate prezenta urmatoarele manifestari:

• istoric de dezvoltare mai lenta a capacitatii de vorbire;
• stalcirea anumitor cuvinte;
• dificultatea de a invata cantecele sau sa recite alfabetul;
• stari de agitatie, tendinta de a parea ca nu asculta sau ca nu este atent la ce i se spune;
• micutului ii plac povestile, dar nu arata niciun interes pentru litere sau cuvinte;
• dificultati cand trebuie sa indeplineasca mai mult de o sarcina (de exemplu, sa-si puna jucariile in cutie si apoi sa aseze cutia pe raft);
• tendinta de a uita numele prietenilor, culorilor etc.;
• dificultati in a deosebi sunetele;
• probleme legate de modul in care retine cuvintele si semnificatiile acestora;
• dificultati in ce priveste formarea propozitiilor, cand doreste sa exprime idei mai complexe.

Pe masura ce copilul creste, dislexia se poate reflecta in urmatoarele aspecte ale vietii:

• Scrierea:

• dificultatea de a scrie cuvinte simple sau de a intelege cuvintele noi;
• probleme in a retine denumirile literelor;
• dificultati intampinate cand trebuie sa deosebeasca literele care au forme similare, cum ar fi „d” si „b”, „n” si „u”, „p” si „g”;
• dificultati in asocierea sunetelor cu litere sau silabe;
• probleme de invatare a modului in care se combina sunetele;
• confundarea pozitiei sunetelor intr-un cuvant (scriu anagrame ale anumitor cuvinte);
• scrierea diferita a aceluiasi cuvant pe aceeasi pagina;
• ortografie bizara pentru varsta pe care o are;
• dificultati in alinierea textului la capat de rand;
• stangacie in manuirea ustensilelor de scris.

• Lectura:

• citire lenta, deoarece copilului ii este dificil sa proceseze si sa inteleaga cuvintele;
• dificultati in momentul in care trebuie sa combine literele pentru a pronunta silabe;
• probleme in ce priveste despartirea in silabe sau in a identifica inceputul si sfarsitul cuvintelor;
• pronuntie neobisnuita a anumitor cuvinte;
• citire inexpresiva si slaba intelegere a textului;
• lectura ezitanta si greoaie, mai ales cand citeste cu voce tare;
• reticenta cand vine vorba de a citi cu voce tare in clasa;
• omiterea anumitor cuvinte sau adaugarea unor cuvinte suplimentare, in momentul citirii;
• incapacitatea de a recunoaste cuvintele familiare;
• tendinta de a uita esentialul unei povesti citite sau scrise;
• dificultati in a intelege detaliile importante dintr-un paragraf.

• Folosirea numerelor:

• dificultati in ce priveste intelegerea unitatilor de ordinul sutelor sau miilor;
• confundarea simbolurilor precum „+” si „x”;
• probleme in a retine conceptele cu format secvential, cum ar fi tabelele, zilele saptamanii, literele alfabetului.

• Momentele zilei:

• dificultati la citirea orei;
• gestionare necorespunzatoare a timpului;
• tendinta de a fi dezorganizat;
• probleme in a-si aminti ziua saptamanii, data nasterii, denumirile anotimpurilor sau a lunilor anului;
• dificultati in a intelege notiuni temporale, cum ar fi „ieri”, „azi”, „maine”.

• Aptitudinile:

• lipsa coordonarii motorii, copilului fiindu-i dificil sa scrie repede sau sa manuiasca ustensilele de scris;
• probleme de memorie in ce priveste organizarea si indeplinirea activitatilor din rutina zilnica;
• confundarea directiilor (dreapta/stanga, sus/jos);
• tendinta de a folosi ambele maini in egala masura;
• rezultate scolare fluctuante.

• Comportamentul:

• tendinta de a evita sa-si desfasoare activitatile;
• predispozitie catre visare si lipsa atentiei;
• incapacitate de a-si mentine nivelul de concentrare;
• tendinta de a fi retras sau din contra, de a fi clovnul clasei sau de a deranja orele de curs;
• stari de oboseala, din cauza eforturilor suplimentare depuse pentru a se concentra.

Specialistii Catena va recomanda Naturalis StresControl, un supliment alimentar cu efect benefic asupra starilor emotionale, care ajuta la combaterea efectelor stresului, reducerea anxietatii si imbunatatirea calitatii somnului. Are proprietati calmante, motiv pentru care este util in reducerea tensiunii nervoase.

Strescontrol, 20 comprimate, Naturalis

Vezi detalii

Uneori, dislexia ramane nediagnosticata ani de zile si nu este depistata pana la varsta adulta.

Diagnosticul de dislexie

Daca se suspecteaza existenta unei tulburari de invatare, parintii copilului trebuie sa se adreseze invatatorului. E posibil ca acesta sa ii poata oferi copilului sprijin suplimentar, dar daca micutul continua sa intampine dificultati, ar putea fi nevoie de o evaluare mai amanuntita din partea unui logoped (specialist care depisteaza si trateaza tulburarile de limbaj), sau de ajutorul unui psiholog ori terapeut specializat in probleme de tulburare a limbajului.

Un lucru insa e cert – dislexia nu poate fi depistata prin analize de sange sau analize de laborator. Pentru stabilirea unui diagnostic, trebuie evaluate si testate atent simptomele si manifestarile specifice, descrise anterior.

Testarea pentru dislexie vizeaza:

• capacitatea de decodificare (de exemplu, citirea cuvintelor necunoscute);
• abilitatile de limbaj oral;
• fluenta lecturii si a intelegerii textului citit;
• ortografia;
• vocabularul;
• capacitatea de recunoastere a cuvintelor familiare.

In general, in cazul dificultatilor de invatare se recomanda testarea timpurie a abilitatilor copilului. Diagnosticul precoce este important, deoarece astfel copilul poate incepe sa invete mai devreme strategii noi de lectura. Multi copii prezinta probleme de citire inainte sa ajunga la clasa a treia, dar cerintele privind lectura cresc odata cu varsta. Prin urmare, este important ca eventuala tulburare de invatare sa fie depistata cat mai devreme, altfel dificultatile de citire din copilarie pot persista pana la varsta adulta, putand duce la lipsa increderii in fortele proprii si stima de sine redusa.

Tratament dislexie

Momentan, nu exista medicamente pentru tratarea acestei tulburari. Se folosesc in schimb tehnici speciale prin care pacientilor li se prezinta moduri mai eficiente de a citi si acumula cunostinte.

Optiunile care ii pot fi de ajutor copilului presupun:

• sedinte ocazionale cu un logoped, in care elevului i se preda individual, sau lectii desfasurate in grupuri mici;
• exercitii de fonetica (pentru a-l invata pe copil sa identifice si sa proceseze sunetele care alcatuiesc cuvintele), in combinatie cu alte tehnici;
• software de recunoastere a vorbirii, care poate ajuta copilul sa citeasca si sa scrie dupa ce mai creste.

Daca aveti un copil cu dislexie, este indicat sa petreceti timp citindu-i cu voce tare. Acest lucru ii poate fi de ajutor, pe masura ce invata sa-si gestioneze simptomele. Nu uitati ca micutul nu are control asupra afectiunii, asa ca va trebui sa aveti rabdare si sa-l incurajati, pentru a-i reduce nivelul anxietatii asociate cu activitatile de citire.

Programele si instrumentele de gestionare a dislexiei sunt disponibile si pentru adulti, deci nu e niciodata prea tarziu sa cereti ajutor.

Dislexie – complicatii si riscuri

Copiii cu dislexie prezinta un risc mai mare de a avea si tulburare de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) sau invers. Situatiile de acest fel ingreuneaza tratamentul dislexiei.

Posibile complicatii ale acestei dizabilitati de citire:

• asimilare mai lenta a cunostintelor – avand in vedere ca cititul este o aptitudine de baza, necesara pentru majoritatea disciplinelor scolare, copiii cu dislexie sunt in dezavantaj, fiindu-le mai dificil sa tina pasul cu colegii lor;
• dificultati de socializare – in lipsa tratamentului, aceasta tulburare poate genera stima de sine redusa, tulburari de comportament, anxietate, agresivitate si tendinta de autoizolare;
• probleme intampinate la maturitate – incapacitatea de a citi si intelege informatiile cu care vin in contact poate sa impiedice copii sa-si atinga potentialul maxim, ceea ce va avea influenta negativa pe termen lung, la nivel educational, social si economic.

Surse:

https://www.bdadyslexia.org.uk/dyslexia

https://www.nhs.uk/conditions/dyslexia/

https://my.clevelandclinic.org/health/articles/6005-dyslexia

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dyslexia/symptoms-causes/syc-20353552