Impetigo bulos – ce este, cauze, factori de risc, tratament

Impetigo, fie el impetigo bulos sau nebulos, este o infectie comuna si foarte contagioasa a pielii care provoaca rani si uneori vezicule. Desi poate aparea la orice varsta, tinde sa fie mai frecvent intalnit la copii decat la adulti. Din fericire pentru parintii copiilor afectati, dupa 7 – 10 zile de tratament, micutii incep sa se simta mai bine.

In cele ce urmeaza vom discuta mai pe larg despre aceasta infectie raspandita, dar fiind vorba despre un subiect destul de vast, de aceasta data ne vom concentra asupra formei de impetigo bulos, despre care va vom descrie simptomele, cauzele si optiunile de tratament disponibile.

Impetigo bulos – generalitati

Impetigo este o infectie bacteriana frecvent intalnita si foarte contagioasa, care se manifesta la nivelul pielii, prin formarea unor pustule si eroziuni insotite de cruste galbene sau maronii.

Infectia afecteaza straturile superficiale ale epidermei si este cauzata de obicei de Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenes (streptococi hemolitici).

Exista trei tipuri de impetigo, in functie de bacteriile care le provoaca si de ranile care se formeaza. Fiecare tip trece printr-o serie de etape.

1. impetigo nebulos: este cea mai raspandita forma de impetigo si provoaca pe piele pete cu aspect decolorat si leziuni peste care se pot forma cruste;
2. impetigo bulos: aceasta forma a bolii provoaca vezicule mari, pline de lichid, care se sparg usor si apoi se acopera de cruste;
3. ectima: este o forma mai severa, dar mai putin frecventa a bolii. Afecteaza straturile mai profunde ale pielii, provocand vezicule mari si dureroase, care se sparg formand rani. Leziunile formeaza cruste si pot lasa cicatrici.

Daca leziunile cauzate de impetigo se infecteaza secundar cu aceiasi agenti patogeni, fenomenul se numeste „impetiginizare”.

Impetigo poate provoca simptome similare altor afectiuni ale pielii, asa ca pot fi uneori confundate cu herpes labial, pecingine, erizipel sau eczema.

Impetigo bulos – cauze si factori de risc

Impetigo bulos este cauzat aproape intotdeauna de Staphylococcus aureus, care produce toxine exfoliative, mai exact exfoliatine A si B. Toxinele respective deterioreaza moleculele de adeziune intracelulara prezente in stratul granular epidermic, ducand la formarea veziculelor.

Agentii patogeni pot patrunde in corp printr-o leziune minora, cum ar fi o taietura, zgarietura, muscatura de insecta sau eruptie cutanata. Cel mai frecvent factor de risc pentru forma nebuloasa a bolii este contactul cu o persoana infectata sau cu obiectele pe care aceasta le-a atins. Impetigo bulos, pe de alta parte, poate afecta si persoanele cu pielea intacta.

Desi impetigo poate aparea la orice varsta, impetigo bulos este mai rar si apare in 90% din cazuri la copiii sub 2 ani, pe cand forma nebuloasa este cea mai frecventa la copiii putin mai mari, cu varsta cuprinsa intre 2 si 5 ani. Boala afecteaza deopotriva fetele si baietii, dar in cazul adultilor prevalenta este mai mare in randul barbatilor.

Impetigo, inclusiv impetigo bulos se raspandeste mai usor in spatii aglomerate. Adultii si copiii prezinta un risc mai mare de impetigo bulos sau nebulos daca:

• traiesc intr-un climat cald si umed;
• sufera de diabet;
• au sistemul imunitar compromis, precum in caz de HIV sau SIDA;
• prezinta afectiuni ale pielii, cum ar fi eczeme, dermatita sau psoriazis;
• au arsuri solare sau arsuri aparute din alte cauze;
• au infectii insotite de prurit, de exemplu in caz de paduchi, scabie, herpes simplex sau varicela;
• prezinta muscaturi de insecte sau au intrat in contact cu iedera otravitoare;
• practica sporturi de contact.

Impetigo bulos – semne si simptome

La persoanele cu impetigo bulos, se formeaza vezicule umplute cu lichid, care apar de obicei pe fata, trunchi, extremitati, fese si regiuni perineale si care se poate raspandi distal, din cauza autoinocularii (infectie secundara, cauzata de germenii din focarul infectios deja existent in organism).

Veziculele pot sa se raspandeasca rapid, ajung de obicei la dimensiunea de aproximativ 1 – 2 cm si pot sa fie pline cu puroi galbui sau cafeniu. Veziculele tind sa se sparga spontan dupa cateva zile, acest lucru creand rani deschise si dureroase. Ulterior, peste leziunile respective se formeaza cruste care, din fericire, se vindeca de obicei fara a lasa cicatrici.

Pe langa faptul ca veziculele pot fi dureroase, pacientii se confrunta si cu senzatie de mancarime. Ca si in cazul formei nebuloase, este insa important ca pacientii cu impetigo bulos sa nu atinga sau sa zgarie zonele afectate.

Spre deosebire de forma nebuloasa, impetigo bulos vine insa la pachet si cu simptome sistemice, cum ar fi stare generala de slabiciune, febra, diaree si limfadenopatie (marirea ganglionilor), care sunt mai frecvent intalnite in cazurile de impetigo bulos.

Daca nu sunt tratate, impetigo bulos, nebulos si ectima pot fi contagioase timp de mai multe saptamani. Dupa inceperea tratamentului insa, afectiunea este contagioasa pana cand dispare eruptia, se desprind crustele si se administreaza antibiotic timp de cel putin doua zile.

Impetigo bulos – diagnostic

Atat impetigo nebulos, cat si impetigo bulos sunt in general diagnosticate pe baza aspectului pielii. Uneori, dermatologul poate insa recomanda efectuarea unui examen bacteriologic. Acesta presupune prelevarea unei cantitati mici de lichid dintr-o leziune si testarea acestuia, pentru a vedea ce tip de bacterie a provocat imbolnavirea. In functie de tipul agentului patogen depistat si de forma bolii, medicul va putea determina ce antibiotice vor fi cele mai eficiente ca tratament.

Impetigo bulos – optiuni de tratament

Mai intai, trebuie sa stiti ca infectia se poate vindeca si de la sine, in 14 – 21 de zile. Aproximativ 20% dintre pacientii cu impetigo se vindeca spontan. Rareori raman cicatrici, dar unele persoane pot dezvolta modificari pigmentare. Cu tratament insa, pacientii cu impetigo bulos isi pot reveni in 10 zile. Prin urmare, desi afectiunea este adesea autolimitata, se recomanda administrarea tratamentului deoarece reduce durata bolii, aria de raspandire a leziunilor si riscul de transmitere la alte persoane. In plus, terapia scade riscul de complicatii care ar putea viza rinichii, articulatiile, oasele sau plamanii, precum si potentialul de febra reumatica acuta.

Antibiotice

Acestea fiind spuse, antibioticele constituie prima linie de tratament pentru impetigo bulos sau pentru celelalte tipuri ale bolii. Medicul recomanda tipul de antibiotic in functie de cat de raspandite sau grave sunt leziunile cutanate.

Optiunile de tratament constau in antibiotice topice (creme, geluri sau unguente, daca boala afecteaza doar o zona mica a pielii) ca terapie unica sau in asociere cu antibiotice sistemice. Pentru rezultate optime, tratamentul ales trebuie sa poata combate atat S. aureus, cat si S. pyogenes.

Antibioticele sistemice trebuie prescrise pentru toate cazurile de impetigo bulos, dar si in cazurile de impetigo nebulos care prezinta mai mult de cinci leziuni, afectare profunda a tesuturilor, semne sistemice de infectie, limfadenopatie sau leziuni in cavitatea bucala. Tratamentul de electie consta in antibiotice rezistente la beta-lactamaze, precum cefalosporinele (din care cel mai frecvent se foloseste cefalexina), amoxicilina – clavulanat sau dicloxacilina. Daca rezultatul examenului bacteriologic confirma o infectie cauzata exclusiv de streptococi, se prefera terapia cu penicilina administrata oral.

Masuri pe care le puteti lua acasa

Copiii care sufera de impetigo bulos sau de vreuna dintre celelalte forme ale bolii trebuie sa mentina o buna igiena personala si sa evite contactul cu alti copii in perioada in care infectia inca este contagioasa. Este important sa va spalati mainile, lenjeriile de pat si hainele si sa dezinfectati suprafetele care ar fi putut intra in contact cu fluidele infectate. Ranile cauzate de impetigo bulos pot fi acoperite cu bandaje, pentru a le proteja de loviri accidentale si a preveni raspandirea germenilor prin contact.

Impetigo bulos – posibile complicatii

In general, formele usoare de impetigo bulos sau nebulos nu sunt periculoase. In cazuri rare insa, impetigo, fie el bulos, nebulos sau forma mai grava (ectima) pot cauza:

• celulita: – o infectie care poate pune viata in pericol si care afecteaza tesuturile de sub piele, putandu-se raspandi treptat in sange si la ganglionii limfatici;
• probleme renale: – unele tipuri de bacterii care provoaca impetigo pot afecta si rinichii, cauzand de exemplu glomerulonefrita acuta poststreptococica, ce apare la 2 – 3 saptamani dupa infectia cutanata;
• meningita: – poate aparea la nou-nascutii care sufera de impetigo bulos sau alte tipuri ale bolii;
• febra reumatica: – boala care poate afecta inima, articulatiile si creierul;
• cicatrici: – leziunile asociate cu ectima, de exemplu, pot lasa cicatrici.

Surse:

https://dermnetnz.org/topics/impetigo

https://www.nidirect.gov.uk/conditions/impetigo

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/impetigo/symptoms-causes/syc-20352352

https://www.healthline.com/health/impetigo

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430974/