Hidrosalpinx: cauze si factori de risc, simptome specifice, tratament

Prin hidrosalpinx se intelege o afectiune ginecologica frecvent asociata cu infertilitatea, insa si cu disfunctiile tubare. Se caracterizeaza prin acumularea de lichid seros in trompa uterina, ceea ce duce distensia, disfunctia si blocarea acesteia. De obicei, femeile cu hidrosalpinx au ambele trompe uterine blocate, ceea ce creste semnificativ riscul de infertilitate. Hidrosalpinxul se face responsabil pentru aproximativ 20% din cazurile de infertilitate. Explicatia este simpla: intrucat trompele uterine sunt blocate, spermatozoizii nu pot ajunge la nivelul acestora pentru a fertiliza ovocitul. De obicei, diagnosticul este pus dupa esecul repetat de a obtine o sarcina activa.

Bolile tubare sunt responsabile de aproximativ 25% din cazurile de infertilitate. Cea mai grava forma de manifestare a acestui tip de boli este hidrosalpinxul. Cuvantul „hydrosalpinx” deriva din limba greaca, insemnand literalmente „tub de apa”. Reprezinta o distensie sau dilatare care se gaseste la nivelul trompei uterine, in prezenta unei ocluzii tubare distale. Acumularea aceasta de lichid poate afecta tubul proximal, distal sau intregul tub. Principala cauza a acestei afectiuni o reprezinta boala inflamatorie pelvina, de obicei secundara infectiilor cu transmitere sexuala. Cele mai frecvente sunt infectiile cu Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae.

Hidrosalpinx – cauze si factori de risc

Hidrosalpinxul apare cel mai frecvent ca o complicatie bolii inflamatorii pelvine cronice, care determina formarea de aderente fibroase si obstructia tubara. Inflamatia initiala, cauzata de cele mai multe ori de infectii bacteriene sau virale, deterioreaza epiteliul ciliar al trompelor si, astfel, compromite transportul ovulului fertilizat (sau chiar fertilizarea acestuia) si creste riscul asociat de infertilitate. In hidrosalpinx, lichidul care se acumuleaza la nivelul trompelor uterine este de obicei seros, dar poate deveni purulent in prezenta unei infectii secundare. Principalele infectii care duc la boala inflamatorie pelvina si, ulterior, hidrosalpinx, sunt cele cu transmitere sexuala:

• Chlamydia trachomatis;
• Neisseria gonorrhoeae.

Totusi, boala inflamatorie pelvina poate fi cauzata si de infectii cu:

• Escherichia coli;
• Staphylococcus aureus;
• Streptococcus pyogenes (streptococul β-hemolitic de grup A).

In acest context, inflamatia cronica duce la obstructia trompelor uterine, acumularea de lichid si, astfel, la hidrosalpinx. Alte posibile cauze ale acestei afectiuni sunt:

• Endometrioza, ca urmare a prezentei tesutului endometrial ectopic pe trompele uterine;
• Chirurgia pelvina sau abdominala anterioara (apendicectomia sau histerectomia), care pot genera aderente postoperatorii ce blocheaza trompa uterina si duc la hidrosalpinx;
• Sarcina ectopica anterioara, intrucat deteriorarea tubara asociata compromite integritatea si structura trompelor uterine, ducand la hidrosalpinx;
• Cancerul ovarian si cancerul trompelor uterine.
• Tuberculoza urogenitala, in special in regiunile endemice, poate duce la hidrosalpinx prin inflamatie granulomatoasa si cicatrizare.

Totusi, de cele mai multe ori este vorba despre „sechelele” unei boli inflamatorii pelvine, care este cauzata de infectiile cu transmitere sexuala (clamidioza sau gonoreea). Factorii de risc sunt urmatorii:

• Istoric pozitiv de infectii cu transmitere sexuala;
• Parteneri sexuali multipli;
• Purtarea necorespunzatoare a dispozitivelor intrauterine (DIU);
• Interventiile chirurgicale anterioare la nivelul abdomenului sau pelvisului.

Hidrosalpinx – simptome si manifestari clinice

De cele mai multe ori, femeile cu hidrosalpinx nu vor prezenta niciun simptom. Forma cronica a bolii este adesea descoperita accidental in timpul unei investigatii imagistice, pentru a stabili eventuala cauza a infertilitatii (esecul repetat de a obtine o sarcina). Totusi, femele care au fost ulterior diagnosticate cu hidrosalpinx isi amintesc ca au avut simptome precum:

• Durere pelvina difuza sau unilaterala, frecvent intermitenta;
• Leucoree, secretii vaginale anormale, de obicei mucoase sau seroase;
• Dispareunie (durere in timpul contactului sexual);
• Tulburari menstruale (modificari ale ciclului menstrual);
• In cazurile complicate de hidrosalpinx, cu infectie secundara, apar febra si o stare generala alterata.

Suspiciunea de hidrosalpinx mai este ridicata si in momentul in care, spre exemplu, femeia va dezvolta o sarcina ectopica (extrauterina).

Diagnosticul de hidrosalpinx

Stabilirea diagnosticului de hidrosalpinx necesita o abordare complexa, pas cu pas, pentru a se identifica in special cauza subiacenta. Dupa cum s-a mentionat, afectiunea este in mod obisnuit diagnosticata accidental, in cadrul investigatiilor imagistice pentru infertilitate. Insa, in vederea stabilirii diagnosticului diferential, protocolul include:

Anamneza si examinarea clinica

In stabilirea diagnosticului de hidrosalpinx, ar trebui sa se aiba in vedere informatii despre:

• Istoricul anterior de boala inflamatorie pelvina;
• Istoricul anterior de sarcina extrauterina;
• Istoricul anterior de infectii cu transmitere sexuala;
• Istoricul anterior de interventii chirurgicale abdominale sau pelvine.

Examinarea clinica poate evidentia sensibilitate pelvina sau, in cazuri avansate de hidrosalpinx, mase abdominale palpabile.

Investigatii imagistice

In vederea identificarii modificarilor structurale din hidrosalpinx, explorarea imagistica are un grad ridicat de sensibilitate:

• Ecografia transvaginala este metoda de electie in caz de hidrosalpinx. Se poate identifica o structura tubulara distinsa, cu continut lichid hipoecogen si pereti subtiri;
• Histerosalpingografia (HSG) permite evaluarea permeabilitatii tubare. La femeile suspecte de hidrosalpinx, apare o dilatare tubulara obstruata la capat;
• RMN sau CT pelvin: este indicata in cazurile in care inca exista confuzii de diagnostic sau pentru evaluarea diferentiala a altor afectiuni pelvine (spre exemplu, tumorile ovariene).

Laparoscopia diagnostica (exploratorie)

Este considerata a fi standardul de aur in diagnosticarea hidrosalpinxului. Aceasta metoda este nu doar specifica si sensibila, dar ofera specialistului posibilitatea de a vizualiza in mod direct trompele uterine si, in cazul in care este necesar, de a preleva probe de tesut (biopsie).

Tratament hidrosalpinx

Tratamentul pentru hidrosalpinx se individualizeaza in functie de mai multe variabile: grad de severitate, simptome asociate, starea de sanatate a pacientei si dorinta de a concepe. Alternative chirurgicale actuale includ:

• Tratamentul laparoscopic prin care sunt eliminate adeziunile formate anterior (de obicei in contextul interventiilor chirurgicale anterioare);
• Salpingectomia, adica excizia partiala sau totala a trompei uterine afectate. De obicei, este recomandata in cazuri severe sau cand trompa uterina nu mai este functionala. Mai mult, o astfel de procedura deseori se face inainte de fertilizarea in vitro (FIV), deoarece materialul fluid acumulat la nivelul trompelor uterine poate afecta implantarea embrionului.
• Salpingostomia, adica realizarea unei stome (incizii) la nivelul trompei uterine. Astfel, este drenat lichidul acumulat la acest nivel;
• Aspiratia transvaginala, metoda minimum invaziva care se realizeaza sub ghidaj ecografic.

Tratamentul cu antibiotic este indicat in cazul infectiilor active sau secundare. De obicei, sunt folosite antibiotice cu spectru larg de actiune. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) ajuta la ameliorarea durerii pelvine cronice asociate.

Pentru pacientele cu infertilitate cauzata de hidrosalpinx, fertilizarea in vitro (FIV) este adesea singura optiune viabila pentru a putea ramane insarcinate. Salpingectomia anterioara, de obicei, creste rata de succes a fertilizarii in vitro.

Hidrosalpinx – posibile complicatii

Hidrosalpinxul netratat sau tratat inadecvat poate duce la diferite complicatii, cum ar fi:

• Infertilitatea: cea mai frecventa complicatie asociata. Se considera ca, in aproximativ 20% dintre cazurile de infertilitate, modificarile tubulare asociate hidrosalpinxului sunt vinovate de esecul obtinerii unei sarcini. Obstructia tubara si deteriorarea epiteliului ciliar impiedica transportul ovulului si fertilizarea ulterioara a acestuia;
• Risc crescut de sarcina ectopica (sarcina extrauterina): trompele uterine, din cauza acestor modificari, nu pot transporta ovulul fertilizat in uter. Acest lucru creste riscul de implantare ectopica (extrauterina) a ovulului fertilizat;
• Inflamatia pelvina cronica poate persista si, pe langa simptomele asociate, creste recurenta episoadelor de infectie acute;
• Aderente pelvine extinse: procesul inflamator cronic duce la formarea de aderente. Acestea afecteaza anatomia si, in cazuri mai severe, chiar functionalitatea organelor pelviene;
• Durerea pelvina cronica si infertilitatea afecteaza semnificativ starea mentala si bunastarea pacientelor cu aceasta afectiune. Tocmai din acest motive, psihoterapia ar putea juca un rol deosebit de important in gestionarea cat mai eficienta a diagnosticului pus.

Desi alternativele de tratament sunt eficiente, prognosticul asociat este rezervat. In mod uzual, femeile cu aceasta afectiune apeleaza la tehnici de fertilizare in vitro pentru a putea obtine mai usor o sarcina.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10183881/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3304258/

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/j.bpobgyn.2019.01.011

https://www.reproductivefacts.org/news-and-publications/fact-sheets-and-infographics/hydrosalpinx/

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24437-hydrosalpinx