Herpes la copii – cauze, simptome si optiuni de tratament

Herpes la copii – cauze, simptome si optiuni de tratament Herpes la copii – cauze, simptome si optiuni de tratament

Ultima actualizare: 5 iulie 2024

Herpes-la-copii

Cu toate ca asa s-ar putea intelege din denumirea sa, herpesul la copii nu este doar o boala a copilariei, ci o afectiune cu care pacientii se confrunta pe tot parcursul vietii. Spunem aceasta pentru ca herpesul la copii face parte din categoria bolilor care nu se vindeca, insa din fericire exista metode eficiente de tratament prin intermediul carora poate fi tinuta sub control.

In multe cazuri herpesul la copii este contractat inca de la nastere sau dupa primele zile de viata, iar cu cat acest lucru se intampla mai devreme, cu atat exista un risc mai mare de aparitie a unor complicatii.

Intrucat poate fi o problema serioasa care sa puna in pericol insasi viata celor mici, va vom prezenta in continuare toate informatiile esentiale despre herpesul la copii.


Cum apare herpesul la copii

Herpesul la copii este o boala infectioasa cauzata de un virus numit Herpex simplex (HSV). Acest virus exista in doua variante denumite HSV-1 si HSV-2, dintre care prima varianta este cea mai raspandita. Virusul HSV-1 genereaza in cele mai multe cazuri manifestari la nivel facial, pe cand varianta HSV-2 de manifesta in special la nivelul zonelor genitale, iar in functie de aceste manifestari putem vorbi de doua tipuri de herpes, respectiv cel oral si cel genital.

In ceea ce priveste herpesul la copii, acesta se poate transmite inca de la nastere, daca mama sufera de herpes genital, sau poate fi contractat ulterior, prin contact direct cu persoane infectate sau cu obiecte contaminate. Vorbim asadar de un virus extrem de contagios, astfel ca herpesul la copii poate fi contractat foarte usor mai ales in primele zile de viata, cand sistemul imunitar nu este inca pregatit sa-i faca fata.

Prin urmare, herpesul la copii se poate transmite la nastere de la o mama infectata sau poate fi contractat pe parcurs de la aceasta, de la o alta persoana purtatoare de HSV sau de la obiecte contaminate, cu care o astfel de persoana a intrat in contact.

In general, femeile care in ultimele 6 saptamani de sarcina au avut pentru prima data manifestari specifice herpesului genital risca sa transmita infectia si copilului la momentul nasterii, daca aceasta are loc pe cale naturala.

Daca herpesul la copii nu este contractat la nastere, exista in continuare un risc crescut ca acest lucru sa se intample in primele 4 saptamani de viata, mai ales in cazurile in care mama este infectata cu virusul HSV si manifesta simptomele specifice.

Ce simptome genereaza herpesul la copii

Sunt cunoscute trei forme distincte pe care le poate „imbraca” herpesul la copii, iar in functie de acestea putem vorbi si de simptome specifice care pot fi mai mult sau mai putin severe.

In cazurile cele mai fericite, herpesul la copii se rezuma la manifestari tegumentare localizate la nivelul fetei, cu preponderenta in jurul gurii sau al ochilor. Aceste manifestari constau in aparitia unor papule ce contin lichid, care ulterior se sparg si formeaza cruste pe suprafata pielii. Aceste manifestari apar de obicei in prima saptamana dupa infectare si pot fi insotite de iritabilitate, tulburari respiratorii uneori chiar severe si, in unele cazuri mai grave, icter.

O forma mai severa de herpes la copii determina inflamarea tesutului cerebral, ceea ce duce la aparitia encefalitei. In astfel de situatii, herpesul la copii include si manifestari neurologice, constand in senzatia de ameteala, iritabilitate, dificultati de invatare, pierderi de memorie, convulsii si stari de slabiciune. In acest caz, simptomele apar de obicei in a doua saptamana de la contractarea infectiei si se manifesta pe o perioada mai indelungata.

Cea mai grava forma de herpes la copii este herpesul diseminat, caz in care virusul se raspandeste in tot organismul, prin intermediul sangelui. In astfel de cazuri sunt afectate mai multe organe, ceea ce genereaza o gama variata de simptome, iar boala evolueaza catre septicemie, adica o infectie generalizata in tot corpul.

Daca herpesul la copii se rezuma doar la manifestarile tegumentare, cel mai mare risc este transmiterea infectiei catre alte persoane, insa in formele de encefalita si cele diseminate, infectia poate fi fatala daca nu se iau de urgenta masurile necesare.

herpes-copii

Metode de tratament pentru herpes la copii

Pana la acest moment nu a fost inca descoperit un tratament care sa vindece herpesul la copii, pentru ca odata patruns in organism, virusul HSV ramane acolo pentru tot restul vietii. Lucrurile nu sunt insa atat de grave precum par la prima vedere, intrucat exista solutii prin intermediul carora herpesul la copii poate fi tinut sub control, cu conditia ca aceste solutii sa fie puse in practica imediat ce apar primele manifestari ale bolii.

Scopul tratamentului este acela de a slabi virusul si a-l face cat mai putin activ, astfel incat manifestarile specifice acestei infectii sa apara cat mai rar. In acest scop se administreaza medicamente antivirale pentru a reduce durata de manifestare a simptomelor si a aduce virusul intr-o stare de latenta cat mai prelungita. Este important ca tratamentul antiviral pentru herpesul la copii sa inceapa sa fie administrat in cel mult 24 de ore de la aparitia primelor simptome, iar pentru a procura medicamentele necesare este nevoie de o prescriptie medicala.

Tot la recomandarea medicului mai pot fi folosite creme pentru ameliorarea simptomelor neplacute care insotesc aparitia papulelor cu lichid si apoi a leziunilor specifice.

Daca herpesul la copii recidiveaza frecvent, se apeleaza la tratament cu antivirale pe termen mai lung, intre 6 si 12 luni.

Cum poate fi prevenit herpesul la copii

Principala responsabilitate pentru prevenirea herpesului la copii ii revine mamei, avand in vedere ca in cele mai multe cazuri infectia se transmite de la mama la copil. O astfel de preocupare trebuie sa existe inca din perioada sarcinii, mai ales in cazul femeilor care au in istoricul medical manifestari ale herpesului genital. Medicul care supravegheaza sarcina trebuie sa cunoasca acest lucru pentru a-i prescrie viitoarei mame un tratament specific in ultima luna de sarcina, tratament care sa previna aparitia eruptiilor ce ar putea infecta copilul la nastere.

De asemenea, daca astfel de eruptii apar in ultimele 6 saptamani de sarcina, se recomanda ca nasterea sa se faca prin cezariana, pentru a evita infectarea copilului.

Riscul de infectare este destul de mare si dupa nastere, daca mama este purtatoare a virusului HSV, iar simptomele specifice herpesului se manifesta in aceasta perioada. In eventualitatea in care apar eruptiile caracteristice la nivelul fetei, mamele trebuie sa evite sa isi sarute copii si evident ca nu trebuie sa permita acest lucru nici altei persoane care prezinta astfel de simptome. De asemenea, se recomanda spalarea temeinica a mainilor inainte de orice contact cu copilul, precum si acoperirea leziunilor tegumentare cu pansamente sterile, pentru a evita si mai mult infectarea copilului.

Pe masura ce acesta creste, este important sa deprinda inca de la varsta frageda regulile de igiena, pentru a invata sa se protejeze singur, iar parintii trebuie sa aiba grija cu ce alti copii intra in contact la gradinita sau in locurile de joaca, pentru ca acestia pot fi infectati cu herpes pe care sa-l transmita si copilului lor.