Fractura de talus, o fractura deosebit de dureroasa – cauze si tratament

Desi nu este foarte frecventa in traumatologie, o fractura de talus este deosebit de dureroasa si poate provoca sechele daca osul nu este vindecat corespunzator. Aflati de la noi cum se produce aceasta si ce tratamente sunt disponibile.

Fractura de talus este o leziune severa a osului talus, unul dintre cele mai importante oase ale piciorului, situat intre tibie si calcaneu (osul calcaiului).

Talusul joaca un rol esential in miscarile de flexie si extensie ale gleznei, precum si in distributia greutatii corpului catre picior. Datorita localizarii sale si a functiei complexe, o fractura a acestui os poate avea consecinte semnificative asupra mobilitatii si stabilitatii articulatiei gleznei.

Care sunt simptomele unei fracturi de talus si cat dureaza?

Simptomele sunt dureri puternice, adesea insotite de o tumefiere severa si de aparitia unui hematom mare. Pentru o fractura simpla, fara deplasarea unui fragment osos, tratamentul consta pur si simplu in punera in ghips a piciorului, dar in cazul unor complicatii, este necesara interventia chirurgicala. In medie, pentru fractura de talus este nevoie de 3 luni de tratament.

Cum se produce fractura de talus?

Fractura de talus se produce in principal prin traumatisme directe si violente, din cauza faptului ca acest os este intens solicitat in timpul miscarilor intense ale gleznei. Printre cele mai frecvente cauze de fractura de talus se numara:

• accidentele rutiere: acestea sunt o cauza comuna a fracturilor de talus, in special in situatiile in care piciorul este prins sau fortat intr-o pozitie nefireasca in timpul impactului;
• caderile de la inaltime: cand o persoana cade de la inaltime, greutatea corpului este transmisa prin picioare, iar energia impactului poate duce la fractura de talus, mai ales daca glezna este in pozitie de flexie maxima la momentul impactului;
• accidentele sportive: fractura de talus poate aparea in timpul sporturilor de contact sau al celor extreme, cum ar fi schiul, snowboardingul, skateboardingul, sau in sporturile cu motor, unde glezna poate fi supusa unor forte intense de torsiune sau compresiune;
• accidentele de munca: muncitorii care lucreaza la inaltime sau in medii cu riscuri de cadere sau coliziuni, cum ar fi constructiile, sunt, de asemenea, predispusi la fractura de talus.

Fractura de talus – de cate tipuri este

Fractura de talus este clasificata in functie de localizarea si tipul leziunii:

• Fracturi ale corpului talusului

Aceasta este partea centrala si mai mare a osului. Fracturile corpului talusului pot fi impartite in fractura de talus simpla, cu deplasare minima, sau fractura de talus complexa, cu multiple fragmente osoase si deplasare.

• Fracturi ale gatului talusului

Gatul talusului este o portiune ingustata a osului, situata intre corp si cap. Fracturile de gat talus sunt cele mai frecvente si se produc adesea prin forte de compresie sau torsiune.

• Fracturi ale capului talusului

Aceste tipuri de fractura de talus sunt mai rare si implica partea anterioara a osului, care articuleaza cu osul navicular. Pot aparea in cazurile de traumatisme directe sau indirecte asupra piciorului.

• Fracturi ale procesului posterior al talusului

Aceasta este o portiune mica a talusului situata in partea din spate, unde se fixeaza ligamentele. Fracturile procesului posterior pot aparea prin hiperflexia sau hiperextensia gleznei, cum ar fi in timpul sporturilor de impact.

Factori favorizanti pentru fractura de talus si categorii de risc

Exista mai multi factori care pot creste riscul de a suferi o fractura de talus.

• Persoanele cu densitate osoasa redusa, diagnosticate cu osteoporoza, sunt mai predispuse la fracturi in general, inclusiv la fractura de talus, deoarece oasele lor sunt mai fragile si mai susceptibile la leziuni in urma traumatismelor.
• Un istoric de traumatisme, entorse repetate ale gleznei sau alte traumatisme survenite la nivelul piciorului poate slabi structurile de sustinere si poate creste riscul de fractura de talus in cazul unui nou traumatism.
• Participarea la activitati sportive de impact, la sporturi care implica sarituri, aterizari fortate sau contact fizic poate creste riscul de fractura de talus. Sportivii de performanta sau cei implicati in sporturi extreme sunt mai predispusi la astfel de leziuni.
• Muncitorii care lucreaza in conditii de munca periculoase, in medii unde exista riscul de cadere de la inaltime sau expunerea la forte de impact crescute au un risc mai mare de a suferi fractura de talus.
• Anumite anomalii anatomice sau biomecanice, cum ar fi talusul valgus (unde talusul este orientat anormal) sau alte deformari ale piciorului, pot predispune persoanele la fractura de talus din cauza solicitarilor anormale asupra osului.
• Suprasolicitarea cronica, la persoanele care repeta activitati care implica utilizarea intensa a picioarelor si gleznelor, cum ar fi alergarea pe distante lungi, poate dezvolta microfisuri la nivelul talusului care, in timp, se pot transforma in fractura de talus completa.

Complicatii ale fracturilor de talus

Fractura de talus este asociata cu o serie de complicatii potentiale.

• Necroza avasculara

Avand in vedere alimentarea sangvina limitata a talusului, exista un risc crescut de necroza avasculara, unde o parte din os moare din cauza lipsei de sange. Aceasta poate duce la colapsul osos si la pierderea functiei articulare.

• Artroza posttraumatica

Fractura de talus poate deteriora cartilajul articular, ceea ce duce la dezvoltarea artrozei posttraumatice. Aceasta poate cauza durere cronica si rigiditate articulara.

• Deformari articulare

Daca fractura de talus nu se vindeca corect sau daca este necesara interventia chirurgicala, pot aparea deformari articulare care afecteaza functionalitatea piciorului si gleznei.

Tratamentul fracturilor de talus

Tratamentul fracturilor de talus depinde de tipul si severitatea fracturii, precum si de starea generala de sanatate a pacientului.

• Tratament conservator

Pentru fracturile fara deplasare sau cu deplasare minima, tratamentul conservator poate implica imobilizarea gleznei intr-o atela sau cizma gipsata, pentru a permite vindecarea. Timp de cateva saptamani pana la cateva luni, in functie de gravitatea fracturii, pacientul va trebui sa evite incarcarea greutatii pe piciorul afectat.

• Tratament chirurgical

Fracturile cu deplasare semnificativa sau fracturile complexe necesita adesea interventie chirurgicala. Tehnicile chirurgicale includ fixarea interna cu suruburi sau placi, pentru a stabiliza fragmentele osoase si a permite vindecarea corecta.

Uneori, daca exista necroza avasculara, poate fi necesara o procedura de grefa osoasa sau chiar o interventie de artrodeza, pentru a fuziona articulatia si a reduce durerea.

Recuperarea  

Indiferent de tipul de tratament, vindecarea este esentiala pentru recuperarea functionala completa. Aceasta poate include exercitii de intarire, mobilitate si echilibru, precum si terapie fizica, pentru a restabili functia gleznei si a piciorului.

Recuperarea este esentiala dupa imobilizare si va fi realizata de un fizioterapeut, fie intr-un cabinet privat, fie intr-un centru de ingrijire si reabilitare ulterioara. Recuperarea dureaza intre 6 si 12 saptamani si consta in restabilirea modelului de mers al pacientului, recuperarea amplitudinii articulare a gleznei si drenajul limfatic.

• Importanta inotului pentru recuperarea dupa o fractura

Inotul este o activitate extrem de benefica pentru recuperarea dupa o fractura de glezna, datorita proprietatilor unice ale apei si impactului redus pe care il are asupra articulatiilor. In apa, corpul este partial sustinut de forta de flotabilitate, ceea ce reduce semnificativ presiunea exercitata asupra gleznei ranite. Acest lucru permite pacientului sa inceapa miscarea si sa isi reia activitatea fizica mult mai devreme decat ar fi posibil pe uscat. Inotul ajuta la intarirea muschilor, imbunatatirea flexibilitatii si cresterea mobilitatii articulatiei gleznei, toate acestea fara a pune presiune suplimentara pe osul fragil.

De asemenea, inotul stimuleaza circulatia sangelui, ceea ce contribuie la o vindecare mai rapida, prin furnizarea de oxigen si substante nutritive la zona afectata. Antrenamentele in apa pot include diferite exercitii de intindere si rezistenta, care ajuta la restabilirea echilibrului si coordonarii, esentiale pentru recuperarea completa. Mai mult, temperatura apei poate ajuta la relaxarea muschilor si la reducerea durerii si inflamatiei. Prin urmare, inotul este considerat o componenta valoroasa a programului de reabilitare pentru pacientii cu fractura de glezna, contribuind la o recuperare mai rapida si mai eficienta, permitandu-le sa revina la activitatile lor zilnice cu incredere si siguranta.

Surse:

https://sante.journaldesfemmes.fr/fiches-sante-du-quotidien/2818463-fracture-astragale-symptomes-combien-de-temps-ca-dure/

https://www.allodocteurs.fr/maladies-os-et-articulations-fractures-fracture-de-l-astragale-quel-traitement-18162.html