Fractura de coccis – cauze, simptome si tratament

Coccisul este segmentul terminal al coloanei vertebrale. Este un os triunghiular format din 3-5 vertebre unite intre ele. Prima vertebra, fiind si cea mai mare, se articuleaza cu sacrumul. Osul este localizat in regiunea inferioara a spatelui, in zona dintre fese, ceea ce va face ca, in general, o fractura de coccis, in aceasta regiune, sa fie cel putin mult mai rara decat fracturile din diferite alte zone ale coloanei vertebrale. In termeni populari, aceasta zona este denumita „noada”. Cel mai des, fractura de coccis apare in urma unei cazaturi in sezut (chiar si de impact redus), foarte des in urma alunecarii pe gheata si caderii pe o suprafata dura, ceea ce duce la fisurarea vertebrelor.

Fractura de coccis – cauze si factori de risc

Fractura de coccis apare cel mai adesea in urma unui traumatism intern sau extern. Loviturile, chiar si cu energie redusa, pot duce la dislocarea segmentelor componente si fisurarea acestora. Cel mai des, fractura de coccis este secundara unei cazaturi pe spate sau in sezut, in urma unei alunecari (gheata, scari, suprafata dura), lovituri puternice (obiecte contondente, penetrante sau accidente rutiere). Traumatismele minore, insa repetate si prelungite, cum ar fi statul prelungit pe o suprafata dura, ingusta sau inconfortabila (munca la birou), pot duce in timp la fractura de coccis si dureri la acest nivel. Alti factori care cresc riscul de fractura de coccis sunt urmatorii:

• nasterea vaginala: travaliul dificil si necesitatea unei nasteri asistate (forceps, vacuum) pot creste riscul ca fatul sa dezvolte fractura de coccis;
• obezitatea: excesul ponderal are un efect mecanic asupra coccisului si, astfel, creste riscul de a dezvolta diferite tipuri de fracturi;
• anecdotic, pierderea rapida in greutate se considera a fi un alt factor de risc pentru o astfel de fractura, ca urmare a reducerii amortizarii mecanice a tesutului adipos de la acest nivel;
• sexul feminin: femeile au un coccis mai ingust si pozitionat usor diferit, putand explica, in esenta, incidenta mult mai crescuta a fracturilor la aceasta categorie populationala (femeile fiind de 5 ori mai frecvent diagnosticate cu fractura de coccis; de asemenea, au pelvisul mai larg);
• osteoporoza: demineralizarea osoasa creste riscul de a dezvolta fractura de coccis, chiar si in urma mentinerii prelungite a pozitiei sezande pe o suprafata dura;
• malnutritia: atat ca urmare a scaderii in greutate, cat si din cauza privarii de minerale esentiale pentru mentinerea sanatatii osoase;
• practicarea sporturilor de contact (lupte, rugby) si a celor pe gheata (patinaj, hochei) creste riscul de a dezvolta fractura de coccis, chiar si in randul adolescentilor si tinerilor adulti;
• menopauza, sugerandu-se ca fractura de coccis ar putea fi, de fapt, o fractura osteoporotica (secundara osteoporozei);
• mai multe studii sugereaza ca incidenta cazurilor este mult mai mare pe timpul iernii, odata cu scaderea temperaturilor, cel mai probabil ca urmare a formarii ghetii si alunecarii.

Coccisul, impreuna cu tuberozitatile ischiatice, ofera puncte de sprijin in momentul mentinerii pozitiei sezande. Adesea, se ajunge la coccidinie (durere de coccis) dupa ce aceasta pozitie este mentinuta pentru o perioada lunga. Fractura de coccis este frecventa si in randul celor cu varsta cuprinsa intre 10 si 14 ani, sugerandu-se faptul ca ar fi in stransa legatura cu activitatea fizica si, implicit, cu accidentarile din timpul practicarii acesteia. Activitatile fizice riguroase, in special, se prezinta cu un risc mai ridicat de a dezvolta fractura de coccis. O astfel de fractura tinde sa fie, de asemenea, mult mai frecventa in randul populatiei in varsta, ca urmare a osteoporozei avute.

Fractura de coccis – simptome si manifestari clinice

In prima instanta, fractura de coccis duce la durere localizata (coccidinie), care are tendinta de a fi severa, constanta, resimtita la nivelul „noadei”. Durerea tinde sa se exacerbeze cand se mentine pozitia sezanda timp indelungat, cand persoana sta pe spate, sta mult timp in picioare sau atunci cand se ridica din pozitia sezanda. Durerea din fractura de coccis se poate manifesta si in timpul actului sexual sau defecarii, ca urmare a faptului ca persoana tinde sa se incordeze pentru a elimina scaunul. Pe varful (partea inferioara) a coccisului se insereaza un tendon care are rolul de a sustine rectul. Alte simptome asociate cu fractura de coccis sunt:

• tumefierea (umflarea) zonei din jurul coccisului;
• senzatia de amorteli, furnicaturi si slabiciune la nivelul membrelor inferioare;
• vanatai la nivelul regiunii coccigiene;
• sensibilitatea zonei respective in momentul atingerii;
• schimbarea obiceiurilor intestinale (scaune neregulate).

Prezentarea clasica in caz de fractura de coccis este durerea localizata la acest nivel. Majoritatea persoanelor prezinta o durere constanta, care tinde sa se agraveze in momentul miscarii sau daca se mentine pozitia sezanda pentru o perioada indelungata.

Tratamentul in caz de fractura de coccis

In caz de fractura de coccis, tratamentul este de cele mai multe ori conservator. Totusi, rata de vindecare este relativ mare (peste 90% din cazuri), cu recuperare chiar si fara tratament medical de specialitate. Segmentele coccisului nu pot fi imobilizate cu ajutorul unui ghips sau cu atelele, motiv pentru care se recomanda repausul si evitarea pozitiilor care exacerbeaza durerea. Astfel, pentru a gestiona si trata cu succes fractura de coccis, se recomanda urmatoarele:

• administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, medicamente pentru durere si, uneori, se pot recomanda si injectiile cu corticosteroizi;
• aplicarea de comprese calde si reci;
• adoptarea unei posturi corecte, evitandu-se posturile vicioase care pot duce la exacerbarea durerii. Se recomanda ca atunci cand o persoana sta in sezut, sa isi sprijine spatele de spatar si sa evite pozitia aplecata spre inainte, iar talpile trebuie mentinute pe podea. Dormitul pe o parte a corpului ar trebui sa se faca cu o perna intre picioare. De asemenea, se recomanda plasarea unei perne sub genunchi daca se doarme pe spate.
• utilizarea pernelor ortopedice pentru sezut si coccis, care reduc presiunea asupra coccisului si ajuta la vindecare;
• hidratarea si consumul de fructe si legume bogate in fibre vegetale, pentru a se preveni cat mai eficient riscul de constipatie. In cazul in care exista fractura de coccis, constipatia poate duce la dureri deosebit de severe si chiar la complicatii asociate.
• ulterior, se recomanda sedinte de fizioterapie si kinetoterapie, pentru a reabilita atat functia musculara, cat si pentru a preveni rigiditatea si a imbunatati biomecanica locomotorie.

In rare cazuri, o astfel de fractura ridica necesitatea reconstructiei chirurgicale a coccisului. De cele mai multe ori, managementul conservator are rezultatele dorite. Principalul mod prin care se poate preveni o astfel de factura este utilizarea unui dispozitiv de mers (cadru, baston), asta mai ales daca suprafata pe care va deplasati este alunecoasa. Incalzirea eficienta inainte de a se practica exercitii fizice este intotdeauna recomandata.

Surse:

1. https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/j.injury.2020.07.019
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3963058/
3. https://www.mgo.md/patient-resources/education/coccyx-fracture
4. https://radiopaedia.org/articles/coccygeal-fracture
5. https://www.physio-pedia.com/Coccyx_Fractures