Prin factor V Leiden se intelege o versiune anormala a factorului V, componenta semnificativa a sistemului de coagulare, care se caracterizeaza printr-un raspuns anticoagulant slab, iar lucrul acesta duce la un risc crescut de tromboembolism venos. Mutatia de factor V Leiden este foarte des intalnita in populatie, insa nu toti indivizii afectati vor dezvolta eveniment trombotic venos. Totusi, acest defect genetic creste riscul de tromboza, in special in randul celor homozigoti sau pseudohomozigoti cu mutatii de factor V Leiden. In 50% din cazurile de trombofilie ereditara, se observa mutatia de factor V Leiden, asociata cu un risc semnificativ de eveniment trombotic.
In mod normal, sinteza factorului V are loc la nivel hepatic. Trombina activeaza factorul V, iar odata activat, acesta transforma protrombina in trombina. Proteina C activata, care are rolul de a inhiba coagularea sangelui, degradeaza factorul V (cu actiune procoagulanta). VR506Q, adica factor V Leiden, cunoscut si sub denumirea de factor V-Arg506-Gln rezulta dintr-o mutatie de tip punctiforma in gena factorului V, ceea ce duce la modificari in secventa de aminoacizi. Prin urmare, prezenta de factor V Leiden creste riscul de tromboza, deoarece proteina C activata nu mai poate lega si inactiva factorul V, acesta continuand sa fie in permanenta activ in sange.
Patologia numita trombofilie cu factor V Leiden se caracterizeaza printr-un raspuns fiziologic deosebit de slab la actiunea proteinei C activate (cu actiune anticoagulanta), fiind cauzata de o mutatie genetica punctiforma in gena factorului V. Aceasta mutatie modifica arhitectura locului de clivaj al factorului V, facand ca actiunea proteinei C activata sa fie ineficienta. Drept urmare, este promovata actiunea procoagulanta pe care mutatia de factor V Leiden o are, si este inhibata actiunea anticoagulanta a proteinei C activate. Din acest motiv, riscul de eveniment trombotic, la persoanele cu trombofilie cu factor V Leiden, este deosebit de mare si poate fi chiar fatal.
Factor V Leiden – cauze si factori de risc
Forma heterozigota a mutatiei de factor V Leiden este cea mai frecvent intalnita. Heterozigotia creste cu pana la 7 ori riscul de tromboza, pe cand homozigotia (mult mai rara) creste riscul de pana la 20 de ori. Mutatia de factor V Leiden este o afectiune autozomal dominanta, transmisa pe cale genetica, insa cu capacitate incompleta de penetrare: acest lucru inseamna ca nu oricine poarta mutatia de factor V Leiden va dezvolta boala. Riscul de boala creste la persoane care au si alti factori de risc trombotic: alte defecte genetice subiacente (mutatii ale genei protrombinei, mutatii ale genei care codifica MTHFR, deficit de proteina C si S, antitrombina III si altele).
De asemenea, tromboza venoasa asociata cu trombofilia cu factor V Leiden este mult mai des intalnita in randul persoanelor cu hiperlipidemie, care fumeaza, sunt sedentare, in randul celor care urmeaza tratamente cu anticonceptionale orale, in randul femeilor insarcinate sau aflate in perioada postpartum. Persoanele cu trombofilie cu factor V Leiden sunt mult mai susceptibile spre a dezvolta tromboza venoasa profunda, tromboza pulmonara si, in unele cazuri, mai multe tipuri de complicatii ale sarcinii (avort spontan, preeclampsie, placenta abruptio). Totusi, exista alternative de tratament pentru cei care sunt diagnosticati cu trombofilie cu factor V Leiden.
Factor V Leiden – simptome
Manifestarea clinica primara a trombofiliei cu factor V Leiden este, inainte de toate, riscul mare de tromboembolism venis. Totusi, doar un mic procent din persoanele cu factor V Leiden ajung sa dezvolte, de-a lungul vietii, un eveniment trombotic, cu un risc de aproximativ 5% in cazul celor heterozigoti si de 20% in randul celor homozigoti. Principalele manifestari in caz de boala cu factor V Leiden sunt urmatoarele:
-
Tromboembolism venos: tromboza venoasa profunda si embolia pulmonara sunt, conform datelor epidemiologice, cele mai frecvente evenimente trombotice. Totusi, pot fi implicate si alte vene, cum ar fi venele superficiale ale picioarelor, venele cerebrale, portale, hepatice;
-
Tromboembolism arterial: studiile arata o crestere relativa a riscului de boala coronariana in randul celor cu factor V Leiden. S-a observat ca mutatia de factor V Leiden este asociata cu un risc crescut de accident vascular (in special la femei, fumatori si la persoanele tinere);
-
Studiile arata ca prezenta de factor V Leiden este asociata si cu un oarecare risc crescut de sindrom Budd-Chiari (boala hepatica veno-ocluziva).
Multe persoane cu factor V Leiden nu manifesta simptome specifice de boala, iar acest aspect depinde si de marimea cheagurilor de sange, localizarea lor si capacitatea de migrare. Mai mult decat atat, simptomele declansate de prezenta unui cheag de sange depind foarte mult de locul in care acesta se afla, respectiv zona in care se formeaza:
-
Tromboza venoasa profunda: durere, inflamatie, eritem, senzatia de caldura;
-
Tromboza venoasa superficiala, flebita, tromboflebita: sensibilitate in jurul venei in care se gaseste cheagul de sange, eritem, senzatia de caldura, aspect caracteristic;
-
Embolie pulmonara (migrarea cheagului de sange spre plamani, blocand fluxul de sange la acest nivel si, implicit, oxigenarea acestuia): dureri in piept, hemoptizie, tahicardie, dispnee si alte simptome respiratorii.
O parte din populatia cu aceasta mutatie va suferi, de-a lungul vietii, tromboza venoasa. Poate cel mai serios eveniment este embolia pulmonara, cu risc crescut de morbiditate si mortalitate. Cu toate acestea, desi riscul de tromboembolism este crescut, nu exista corelatii directe intre o scadere a sperantei de viata si trombofilia de acest tip.
Factor V Leiden – diagnostic
Testarea pentru determinarea factorului V Leiden se recomanda doar in situatii specifice, cum ar fi:
-
Istoricul unei tromboze venoase profunde sau tromboembolism venos, inainte de varsta de 50 de ani;
-
Tromboza venoasa sau embolie pulmonara recurenta;
-
Prezenta neobisnuita a unui cheag de sange la nivel hepatic, mezenteric, ocular, renal;
-
Istoricul familial pozitiv de tromboembolism venos si tromboza venoasa profunda;
-
Avorturi spontane nejustificate aparute indeosebi in al doilea sau al treilea trimestru.
Mutatia factorului V Leiden poate fi diagnosticata prin testare genetica sau folosind un test de coagulare functionala:
-
Test de rezistenta la proteina C activata: se determina daca sangele este rezistent la efectul anticoagulant al proteinei C activate. In cazul in care sangele se coaguleaza, probabil exista o mutatie in gena factorului V;
-
Testarea genetica: reactia PCR poate detecta mutatia factorului V Leiden. Testarea necesita o proba de sange venos. In cazul in care pacientul testat prezinta mutatie, rezultatul testului va fi pozitiv pentru mutatia H1299R, in gena factorului V.
In mod obisnuit, o persoana ar trebui sa isi cunoasca riscul de a suferi de aceasta mutatie, inainte de toate indeosebi pe fondul unui istoric familial pozitiv.
Factor V Leiden – complicatii si riscuri asociate
Conform datelor epidemiologice, trombofilia cauzata de mutatia factorului V poate prezenta o serie de riscuri si complicatii, cum ar fi:
-
Tromboza venoasa profunda;
-
Tromboembolism venos;
-
Embolie pulmonara;
-
Accident vascular cerebral;
-
Infarct de miocard;
-
Avort spontan si pierderea sarcinii (in special in trimestrele II si III de sarcina);
-
Preeclampsie;
-
Dezvoltare fetala lenta;
-
Dezlipirea placentei.
Tratamentul se individualizeaza in functie de caz si, ca urmare a faptului ca este vorba in esenta despre o mutatie genetica, vizeaza doar prevenirea riscului de evenimente trombotice nedorite.
Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1368/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK534802/
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1098360021040430
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/factor-v-leiden/symptoms-causes/syc-20372423
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17896-factor-v-leiden