Erizipel – cauze, manifestari si metode de tratament

Erizipelul este o infectie bacteriana care afecteaza stratul mijlociu al pielii (derm) si care se poate raspandi la tesuturile limfatice cutanate superficiale. Dermul este al doilea strat al pielii care se infecteaza si care poate provoca aparitia unor eruptii cutanate rosiatice pe partea pielii afectata de erizipel.

Dupa cum am mentionat anterior, erizipelul este o infectie a pielii care ataca dermul, stratul mijlociu al pielii. Aceasta infectie se poate raspandi la suprafata vaselor limfatice ale pielii si poate declansa simptome sub forma unei eruptii cutanate rosiatice pe toata suprafata pielii afectate. Eruptia rosiatica are margini clare si proeminente.

Erizipelul poate aparea pe orice parte a corpului, cu toate ca de obicei afecteaza fata, picioarele si bratele. Aceasta tulburare poate afecta pe oricine, indiferent de varsta. Cu toate acestea, apare de cele mai multe ori la persoanele de sex feminin.

Sa intelegem mai multe despre cauzele, simptomele, tratamentele si metodele de prevenire a erizipelului.

Ce este erizipelul?

Erizipelul este o infectie a pielii. Este o forma de celulita, dar spre deosebire de celulita, care afecteaza tesutul mai profund, erizipelul apare doar in straturile superioare ale pielii.

Cu toate acestea, cele doua afectiuni se pot suprapune, lucru care ingreuneaza procesul de diagnostic.

Anterior, medicii credeau ca erizipelul afecteaza doar fata, insa acum estimeaza ca aproximativ 80% dintre toate cazurile apar pe picioare. Poate aparea insa si pe brate sau trunchi.

Cauze si factori de risc

Erizipelul este cauzat de bacteria Streptococcus pyogenes, care poate provoca si faringita streptococica (durerea in gat). Cele mai afectate zone sunt fata si mainile, deoarece persoanele care au faringita streptococica pot tusi sau stranuta si pot lansa bacteriile pe piele.

Erizipelul se dezvolta, de obicei, cand bacteria patrunde printr-o taietura sau o alta fisura in piele. Apoi, bacteriile se inmultesc rapid si se raspandesc prin intermediul vaselor limfatice minuscule, aflate chiar sub suprafata pielii. In incercarea de a neutraliza bacteriile, sistemul imunitar lanseaza in mod normal un raspuns inflamator, provocand dilatarea vaselor de sange locale si umflarea tesuturilor.

In unele cazuri, bacteria poate patrunde in pielea necompromisa, daca pacientul sufera de limfedem (cum ar fi in urma unei mastectomii radicale, in timpul careia medicul indeparteaza si ganglionii limfatici). Fara un sistem limfatic care sa izoleze microorganismele ce cauzeaza afectiuni, pielea este mai vulnerabila la infectii locale.

Exista o legatura intre erizipel si limfedem. Mai exact, limfedemul poate creste riscul de erizipel, iar erizipelul poate provoca, de asemenea, limfedem, crescand riscul de reinfectie si recidiva.

Factori de risc

Erizipelul afecteaza in cele mai multe cazuri persoanele in varsta si sugarii, deoarece acestia au sistemul imunitar mai slab, iar organismul este mai putin capabil sa lupte impotriva infectiilor locale. Acestea fiind spuse, oricine poate dezvolta erizipel, in special cei cu anumiti factori de risc, cum ar fi:

• leziuni ale pielii, printre care taieturi, muscaturi de insecte sau animale, ulceratii, intepaturi si arsuri;
• probleme de imunitate;
• eczema;
• psoriazis;
• piciorul atletului;
• insuficienta venoasa;
• diabet;
• supraponderalitate;
• limfedem;
• faringita streptococica;
• antecedente de erizipel.

Semne si simptome de erizipel

Erizipelul se caracterizeaza prin prezenta unor zone bine delimitate de piele de culoare rosu aprins, care sunt de obicei aspre si ridicate. In plus, zona afectata poate deveni calda, umflata, rosie si sensibila la atingere.

O serie de simptome preceda de obicei aparitia eruptiei cutanate cu patru pana la 48 de ore. Aceste manifestari pot fi:

• febra;
• frisoane;
• durere de cap;
• oboseala;
• anorexie;
• greata;
• varsaturi.

Eruptia cutanata apare in general repede si se raspandeste la fel de rapid. Infectia se poate extinde dincolo de straturile superficiale si poate provoca formarea de vezicule minuscule, pline cu lichid si pete de sange (petesii). Ganglionii limfatici cei mai apropiati de zona infectata se pot umfla, de asemenea, la fel ca si pielea aflata deasupra ganglionilor limfatici.

Limfedemul este o caracteristica comuna a erizipelului, in care obstructia sistemului limfatic determina supraincarcarea tesuturilor cu lichid, ducand la umflarea (edem) unui membru, a gatului sau fetei.

Diagnostic

Deoarece de multe ori este atat de distinctiv, erizipelul poate fi de obicei diagnosticat doar prin observarea eruptiei cutanate. De obicei, biopsia cutanata nu ajuta la stabilirea diagnosticului. Anumite analize de sange, cum ar fi cea care prezinta nivelul de globule albe din sange sau proteina C reactiva, pot fi utile in detectarea activarii imune si a inflamatiei, dar nu sunt suficient de relevante pentru diagnosticarea erizipelului.

Pentru a pune un diagnostic definitiv de erizipel, furnizorii de asistenta medicala trebuie adesea sa excluda alte cauze posibile, cum ar fi:

• celulita;
• alergiile pielii, cum ar fi cele cauzate de muscaturile de insecte;
• angioedemul;
• dermatita de contact;
• herpesul zoster (zona zoster);
• alergiile la medicamente;
• sindromul Stevens-Johnson;
• necroliza epidermica toxica.

Erizipel comparativ cu celulita

Celulita este similara cu erizipelul prin faptul ca poate fi cauzata de Streptococcus pyogenes (precum si de alte bacterii streptococice si stafilococice). Cu toate acestea, exista si diferente semnificative intre cele doua infectii ale pielii.

Erizipelul afecteaza straturile superioare ale pielii, spre deosebire de celulita, care afecteaza tesuturile mai profunde. Din acest motiv, erizipelul duce de obicei la formarea veziculelor si la eliberarea unui lichid seros limpede. In schimb, celulita cauzeaza in general abcese si duce la eliberarea de puroi.

In plus, celulita se dezvolta de obicei mai lent decat erizipelul. In cazul celulitei, pielea afectata nu este la fel de rosie si rareori are margini bine definite. Pentru ca erizipelul se dezvolta atat de repede, pielea devine afectata de inflamatie, roseata si eruptie cutanata delimitata.

Cum poate fi tratat erizipelul?

Erizipelul este vindecabil. Este important sa incepeti tratamentul cat mai curand posibil, pentru a limita riscul de complicatii ulterioare.

Erizipelul poate fi tratat cu antibiotice. Alegerea tipului de antibiotic este influentata de tipul de germen care cauzeaza problema, insa de obicei este pe baza de penicilina. Prin urmare, este esential ca persoanele alergice la penicilina sa-i spuna acest lucru medicului inainte de a incepe tratamentul, astfel incat sa li se poata prescrie alte medicamente, cum ar fi eritromicina sau cefalexina.

Tratamentul cu antibiotice orale dureaza in general intre 7 si 14 zile. In cazurile mai severe, medicamentele sunt administrate intravenos.

Exista, de asemenea, alte modalitati de a ameliora durerea si disconfortul si de a accelera procesul de vindecare. De exemplu, poate fi util:

• sa aplicati pe piele o punga cu gheata, infasurata intr-un prosop;
• sa aplicati lotiuni pentru a impiedica uscarea si craparea pielii;
• sa folositi analgezice antiinflamatoare, cum ar fi ibuprofenul;
• sa folositi ciorapi compresivi odata ce infectia s-a instalat;
• sa administrati tratamente pentru orice fisura aparuta in piele, adesea sub forma de creme prescrise care se aplica direct pe zona afectata.

Posibile complicatii

Erizipelul poate cauza crapaturi mici in bariera pielii, permitand bacteriilor sa intre in fluxul sanguin. In unele cazuri, acest lucru poate duce la o infectie bacteriana sistemica, cunoscuta sub numele de bacteriemie. Daca se intampla acest lucru, infectia se poate raspandi, putand incepe sa afecteze articulatiile, oasele, inima si creierul.

In cazuri rare, diseminarea bacteriilor in intregul corp poate duce la endocardita (o infectie cardiaca), artrita septica, gangrena sau glomerulonefrita poststreptococica (o tulburare renala care afecteaza in principal copiii).

Daca bacteriemia persista, aceasta poate declansa la nivelul intregului corp un raspuns inflamator potential mortal, cunoscut sub numele de sepsis (in special la persoanele cu sistemul imunitar slabit). Sepsisul se manifesta prin febra, dificultati respiratorii, ritm cardiac rapid si stare de confuzie. In cazuri rare, poate duce la soc septic.

Prevenire

Dupa cum mentionam, erizipelul este o afectiune tratabila. Semnele si simptomele afectiunii dispar adesea dupa cateva zile de la inceperea tratamentului, cu toate ca infectia cutanata poate disparea abia dupa cateva saptamani. De asemenea, nu raman cicatrici dupa disparitia eruptiei.

Aproximativ o treime dintre cei care primesc tratament pentru erizipel dezvolta din nou afectiunea. In aceste cazuri, medicii pot prescrie un tratament pe termen lung cu medicamente.

Este important ca pacientii sa mearga la medic cat mai curand daca se confrunta cu episoade repetate de erizipel.

Daca la aparitia erizipelului au contribuit si alte afectiuni, cum ar fi eczema, piciorul atletului sau diabetul, atunci tratarea corespunzatoare a acestora poate ajuta la prevenirea aparitiei ulterioare a erizipelului. Tratarea rapida a fisurilor pielii poate ajuta, de asemenea.

In plus, daca supraponderalitatea sau circulatia sanguina precara au contribuit la dezvoltarea infectiei, schimbarea stilului de viata si a alimentatiei pot ajuta adesea la limitarea riscului de reaparitie a erizipelului.

Referinte:

https://www.medicalnewstoday.com/articles/317973

https://www.siloamhospitals.com/en/informasi-siloam/artikel/apa-itu-erisipelas?source=terapi-radiasi

https://www.verywellhealth.com/erysipelas-st-anthonys-fire-1068816