Entorsa de glezna: cauze si factori de risc, simptome, tratamente si recuperare

Entorsa de glezna: cauze si factori de risc, simptome, tratamente si recuperare Entorsa de glezna: cauze si factori de risc, simptome, tratamente si recuperare

Ultima actualizare: 14 aprilie 2025

Entorsa de glezna este una dintre cele mai frecvente leziuni musculoscheletice, care afecteaza atat sportivii (in principal), cat si populatia generala. Entorsa apare in urma unei miscari fortate a incheieturii gleznei, dincolo de limitele biomecanice, ceea ce determina intinderea, in cazuri mai grave chiar ruperea ligamentelor care stabilizeaza glezna. Datorita rolului sau biomecanic major in sustinerea greutatii corporale si realizarea miscarii, glezna este predispusa constant la traumatisme, in special in contextul activitatilor care implica schimbari bruste de directie, insa si sarituri, pivotari, schimbari bruste de acceleratie sau mersul pe un teren accidentat.


Despre articulatia gleznei

Exista mai multe tipuri de entorsa de glezna, care variaza de la forme usoare, care necesita doar cateva zile de recuperare chiar la domiciliu, pana la leziuni foarte severe cu afectarea completa a ligamentelor, ce pot necesita imobilizare prelungita, chiar interventie chirurgicala. Articulatia gleznei (articulatia talocrurala) este o articulatia in structura careia intra trei oase: tibia, fibula, talusul. Stabilitatea acesteia este mentinuta de o serie de ligamente precum:

  • ligamentul deltoid (medial) care previne eversia (rotirea talpii spre exerior) excesiva;
  • ligamentul talofibular anterior (cel mai frecvent afectat in entorsa de glezna);
  • ligamentul talofibular posterior;
  • ligamentul calcaneofibular.

Aceste structuri ligamentare controleaza miscarile de dorsiflexie si plantarflexie, de inversie si eversie, mentinand stabilitatea articulatiei. In plus, sistemul muscular si propriocetiv contribuie la prevenirea leziunilor prin mecanisme reflexe de protectie.

Farmacistii Catena recomanda ArtroSuport gel rece, un produs topic, benefic in ameliorarea durerilor musculare si articulare si reducerea inflamatiei din entorse, luxatii sau alte traumatisme minore, febra musculara sau episoade acute ale afectiunilor reumatice.

 

Ce este entorsa de glezna si ce anume afecteaza?

Entorsa de glezna reprezinta lezarea traumatica a ligamentelor articulatiei, determinata de cele mai multe ori de o miscare brusca de inversie (rotirea talpii spre interior) sau de eversie (rotirea talpii spre exterior). Cel mai des, ligamentul talofibular anterior este cel afectat, dar si celelalte ligamente pot fi traumatizate. In functie de severitate, entorsa de glezna poate fi de trei grade:

  1. grad I (usor): intindere ligamentara fara ruptura, edem limitat, durere moderata;
  2. grad II (moderata): ruptura partiala a ligamentului, edem moderat, echimoze, durere relativ intensa, dificultati de sprijin pe piciorul afectat;
  3. grad III (severa): ruptura ligamentara completa, instabilitate articulara marcata, echimoze, edem, hematoame.

Se recomanda consultul medical atunci cand durerea nu cedeaza, apar echimoze si edemul este semnificativ. In entorsa de glezna de grad I, de obicei recuperarea este mult mai usoara, asadar nu se ridica necesitatea consultului medicului ortoped.

Entorsa de glezna – cauze si factori de risc

Cel mai frecvent, entorsa de glezna implica leziuni ale ligamentului talofibular anterior, urmate de leziunile ligamentului calcaneofibular. Entorsele de glezna sunt cele mai frecvente tipuri de leziuni intalnite la sportivi. Fotbalul, spre exemplu, este principalul sport care creste riscul unui sportiv de a dezvolta o astfel de leziune. In sine, cauzele care duc la o entorsa sunt:

  • miscarile bruste de inversie sau eversie (schimbarea brusca a directiei);
  • caderi accidentale pe un teren neregulat;
  • aterizarea incorecta dupa un salt;
  • traumatizarea directa prin lovituri la acest nivel;
  • alergatul pe suprafete instabile, care nu amortizeaza socul mecanic.

Factorii care cresc riscul de a dezvolta o entorsa de glezna sunt instabilitatea ligamentara, insa si purtarea unei incaltaminte inadecvate, constrictive, care nu sustine piciorul. Persoanele care se confrunta cu dezechilibre musculare au, de asemenea, un risc mai mare. Oboseala musculara si suprasolicitarea cresc riscul de accidentare si de aparitie a entorselor. De asemenea, este mult mai probabil ca o persoana care s-a confruntat deja cu o entorsa sa se confrunte iarasi cu aceasta leziune.

Entorsa de glezna – simptome si manifestari

Manifestarile depind de severitatea leziunii, respectiv gradul de afectare al ligamentelor. Pe de alta parte, entorsa de glezna tinde sa se prezinte astfel:

  • durere cu debut brusc in momentul lezarii, agravata de sprijinul pe piciorul respectiv;
  • edem progresiv in primele ore dupa traumatism;
  • echimoze (vanatai) care apar prin extravazarea sangelui din vasele lezate;
  • impotenta functionala variabila (de la limitarea miscarilor, pana la incapacitatea totala de a merge);
  • instabilitate articulara (in cazul rupturilor ligamentare complete, in entorsa de gradul III);
  • sensibilitate la atingere.

Farmacistii Catena recomanda Perozin Unguent. Perozin este un dispozitiv medical pentru durerea acuta a muschilor si/sau articulatiilor, ce actioneaza prin crioterapie (terapie rece). Realizat cu ingrediente naturale, are o textura usoara si placuta, oferind o senzatie rapida de racorire si confort. Ideal pentru relaxarea zonelor dureroase dupa efort fizic sau traume.

 

In momentul in care are loc entorsa, de obicei persoana aude o pocnitura la nivelul incheieturii piciorului. De cele mai multe ori, entorsa apare in timpul practicarii unui sport sau in momentul aterizarii dupa o saritura inadecvata. Tocmai din acest motiv, este de obicei frecventa la sportivi, dar poate aparea si atunci cand o persoana calca stramb sau se impiedica, pe un teren accidentat sau pe scari.

Tratament entorsa de glezna

Tratamentul pentru entorsa de glezna depinde de gradul acesteia, dar are in vedere in principal ameliorarea inflamatiei, durerii, restaurarea stabilitatii si functionalitatii si, deoarece exista risc de recidiva, prevenirea acesteia.

Faza acuta (primele 48-72 ore)

Se aplica principiul RICE:

  • odihna (Rest): repaus la pat si evitarea sprijinului pe glezna afectata;
  • gheata (Ice): se aplica comprese cu gheata timp de 15-20 de minute la fiecare 2-3 ore pentru a reduce inflamatia;
  • compresie (Compression): bandaj elastic, orteze, pentru limitarea edemului;
  • ridicarea membrului afectat (Elevation): sprijinirea piciorului pe o perna, astfel incat acesta sa fie deasupra nivelului inimii, pentru a asigura un drenaj venos eficient si reduce edemul asociat.

Faza subacuta (3-7 zile)

  • Exercitii de mobilizare progresiva, atent dozate, de preferat la indicatiile kinetoterapeutului specializat;
  • Fizioterapie pentru ameliorarea simptomelor si accelerarea vindecarii;
  • Orteze pentru glezna care asigura un sprijin suplimentar al articulatiei.

Faza de recuperare si reintegrare sportiva

  • Continuarea exercitiilor de kinetoterapie si a planului indicat;
  • Exercitii de echilibru si proprioceptie, daca entorsa de glezna a fost foarte severa;
  • Reluarea treptata, progresiva, a activitatilor sportive, insa cu protectie adecvata.

Interventia chirurgicala

In entorsa de glezna de grad III, pot fi necesare interventiile chirurgicale. Alternativele includ, printre altele, metode de fixare chirurgicala (cu surub, de exemplu), reconstructia ligamentara, in functie de fiecare caz in parte.

Farmacistii Catena recomanda Urimil Gel. Urimil Gel contine ingrediente active precum Uridina monofosfat, Extract de Arnica, Extract de Gheara diavolului, Metilsulfonilmetan si Magneziu, cu efecte de incalzire si calmare. Este indicat pentru dureri de spate si mijloc, artrita reumatoida, traumatisme neuromusculare si febra musculara. Ofera o solutie eficienta pentru ameliorarea disconfortului muscular si articular.

 

In cat timp se vindeca entorsa de glezna?

Durata vindecarii unei entorse depinde, bineinteles, de gradul leziunii:

  • gradul I: 1-2 saptamani;
  • gradul II: 3-6 saptamani;
  • gradul III: 2-3 luni sau chiar mai mult, cu posibilitatea necesitatii de interventii chirurgicale.

In timp ce majoritatea entorselor de glezna sunt gestionate cu succes prin metode conservatoare si non-operatorii, instabilitatea recurenta poate fi observata la pana la 25-40% dintre persoanele care au avut entorsa de glezna. Pentru a reduce riscul rezultatelor negative pe termen lung, este recomandat sa se mearga la medicul ortoped pentru tratament si, ulterior, la kinetoterapie.

Recuperarea dupa entorsa de glezna

Vindecarea unei entorse presupune nu doar disparitia simptomelor asociate, ci si redobandirea treptata a functionalitatii articulatiei gleznei. In aceasta directie, planul de recuperare este strict elaborat de kinetoterapeut, in colaborare cu medicul specialist. Acesta presupune efectuarea de exercitii terapeutice care stabilizeaza articulatia si, progresiv, ii imbunatatesc biomecanica. Mai pot fi integrate in planul de tratament si protocoale de fizioterapie, electrostimulare musculara, masaj terapeutic. Reintegrarea in sportul practicat trebuie facuta gradual si cu o progresie lenta, pentru a preveni recidivele sau eventualele probleme ce ar putea aparea dupa entorsa de glezna.

Entorsa de glezna netratata – care sunt riscurile?

Dupa cum s-a mentionat, entorsa de glezna in general poate fi tratata la domiciliu, daca vorbim despre entorsa de glezna de grad I-II. Pe de alta parte, daca nu se adopta masurile conservatoare de tratament (RICE, antiinflamatoare), se poate ajunge la probleme precum durere cronica, cu dizabilitate marcata, instabilitatea recurenta a gleznei (foarte frecventa dupa entorsa de glezna), defecte osteocondrale ale talusului, leziuni ale tendonului peroneal, leziuni neurovasculare. De asemenea, entorsa de glezna netratata poate evolua spre artrita tibiotalara, artrita plantara,  care afecteaza semnificativ posibilitatea de miscare si biomecanica piciorului.

Entorsa de glezna – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a dezvolta entorsa de glezna – si cunoscand faptul ca o glezna luxata deja este mult mai probabil sa sufere din nou luxatii – se recomanda urmatoarele:

  • incalzirea corespunzatoare inainte de a practica activitate fizica;
  • purtarea incaltamintei adecvate, care confera stabilitate gleznei;
  • intarirea musculaturii gambei si musculaturii stabilizatoare a gleznei;
  • mersul cu atentie pe suprafete alunecoase sau accidentate;
  • aplicarea benzilor kinesiologice sau purtarea ortezelor de catre persoanele care au suferit o entorsa de glezna si acum se confrunta cu instabilitate cronica;
  • evitarea suprasolicitarii articulatiei si antrenamentului excesiv.

Entorsa de glezna este foarte comuna in randul sportivilor. Totusi, cu tratament adecvat, exista o recuperare totala, chiar daca si un risc destul de crescut de recidiva si instabilitate articulara.

 

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459212/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279552/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10216848/

https://radiopaedia.org/articles/lateral-ankle-sprain

https://radiopaedia.org/articles/sprain