Electromiografie – procedura si recomandari

Electromiografie – procedura si recomandari Electromiografie – procedura si recomandari

Ultima actualizare: 18 noiembrie 2024

electromiografie-procedura-si-recomandari

O electromiografie (EMG) este un test de diagnostic folosit pentru a evalua functionalitatea muschilor si nervilor din corp. Efectuata de obicei de un neurolog sau fiziatru, procedura electromiografiei masoara mai exact activitatea electrica a muschilor si nervilor din diferite parti ale corpului. Acest test este recomandat cand va confruntati cu slabiciune musculara, durere, amorteala sau furnicaturi la nivelul extremitatilor.

Iata mai multe detalii despre ce presupune o electromiografie, ce afectiuni poate depista, cum sa va pregatiti pentru procedura si ce riscuri implica.

Electromiografie – generalitati

Pentru a putea intelege mai bine ce presupune o electromiografie (EMG), va vom explica mai intai cum functioneaza muschii.

Nervii motori (neuronii motori) trimit semnale electrice muschilor, pentru ca acestia sa poata desfasura diverse miscari. Aceste semnale pornesc de la creier si traverseaza maduva spinarii, prin nervii motorii, ajungand pana la muschi. Aceasta stimulare provoaca activitate electrica la nivelul musculaturii, determinand-o sa se contracte. Contractia musculara in sine produce si activitate electrica.

In mod normal, un muschi aflat in repaus nu prezinta activitate electrica. O usoara contractie a muschiului are ca rezultat o anumita activitate electrica, aceasta crescand pe masura ce muschiul se contracta mai intens.

Procedura electromiografiei masoara reactia muschilor sau activitatea electrica ca raspuns la stimularea musculara pe care o exercita nervii. Testul este utilizat pentru a detecta anomaliile neuromusculare. In timpul procedurii, unul sau mai multe ace fine (numite si electrozi) sunt introduse prin piele, in muschi. Activitatea electrica preluata de acesti electrozi este apoi afisata pe un osciloscop (un monitor care afiseaza activitatea electrica sub forma de unde). Se foloseste si un amplificator audio, pentru ca activitatea depistata sa poata fi si auzita. EMG masoara activitatea electrica a muschiului in timpul repausului, contractiei usoare si contractiei fortate. In mod normal, dupa cum spuneam, tesutul muscular nu produce semnale electrice in timpul repausului. Cand se introduce electrodul, pe osciloscop poate fi observata o scurta perioada de activitate, dar dupa aceea nu ar trebui sa fie prezent niciun semnal.

Dupa ce tehnicianul va introduce electrodul in piele, vi se poate cere sa contractati muschiul din zona respectiva, de exemplu, ridicand sau indoind piciorul. Potentialul de actiune (dimensiunea si forma undei) pe care electrodul il creeaza pe osciloscop ofera informatii despre capacitatea muschiului de a raspunde cand nervii sunt stimulati. Pe masura ce muschiul se contracteaza tot mai puternic, din ce in ce mai multe fibre musculare sunt activate, producand potentiale de actiune.

O procedura similara electromiografiei si care este deseori efectuata in cadrul aceluiasi test de diagnostic este electroneurografia, cunoscuta si ca studiul conducerii nervoase (NCS).

  • Electromiografie (EMG) comparativ cu electroneurografie (NCS)

Ambele teste de diagnostic se efectueaza pentru a evalua functiile nervoasa si musculara. Desi electroneurografia este adesea efectuata in acelasi timp cu o electromiografie, este important sa intelegeti diferentele dintre aceste proceduri.

O electromiografie (EMG) masoara activitatea electrica a muschilor, in timp ce electroneurografia (NCS) masoara viteza si puterea semnalelor electrice care circula printr-un anumit nerv. Ambele teste detecteaza tulburarile care afecteaza functionarea muschilor si a nervilor.

Rezultatele electromiografiei ajuta specialistul sa-si dea seama daca o problema musculara sau nervoasa cauzeaza slabiciune sau durere musculara. Niste ace mici si fine sunt introduse in muschiul testat. Activitatea electrica a muschiului este apoi masurata cand musculatura respectiva este in repaus si apoi cand este contractata.

In schimb, o electroneurografie foloseste socuri electrice usoare pentru a masura viteza si forta semnalelor trimise printr-un nerv. Prin acest test de diagnostic se poate stabili daca un nerv este sau nu deteriorat.

Asadar, diferenta principala dintre electromiografie si electroneurografie este ca o EMG testeaza activitatea electrica a muschilor, in timp ce NCS testeaza semnalele electrice transmise printr-un anumit nerv. Sunt frecvent efectuate impreuna, luandu-se in considerare rezultatele ambelor teste pentru a se evalua temeinic functiile musculara si nervoasa si a se putea intocmi un plan de tratament adecvat.

Electromiografie – cand se recomanda

O electromiografie contribuie la diagnosticarea unei varietati de leziuni sau boli care afecteaza nervii si muschii motorii, determinand prezenta, zona exacta afectata si gravitatea acestor leziuni si boli. O electromiografie poate fi utila si pentru diagnosticul diferential.

Categoriile de afectiuni diagnosticate cu ajutorul electromiografiei:

  • afectiuni ale nervilor periferici (cum ar fi neuropatia periferica) si sindroamele de compresie nervoasa (precum sindromul tunelului carpian);
  • tulburari prezente la nivelul radacinilor nervoase care ies din coloana vertebrala, cum ar fi o hernie de disc la nivelul coloanei vertebrale, nervii ciupiti, radiculopatia cervicala (in zona gatului) sau sciatica;
  • tulburari musculare (miopatii), cum ar fi distrofia musculara, polimiozita si dermatomiozita;
  • boli care afecteaza neuronii motori din creier sau maduva spinarii, cum ar fi scleroza laterala amiotrofica sau poliomielita;
  • boli care afecteaza legatura dintre nervi si muschi, cum ar fi miastenia gravis.

Pe langa electromiografie, medicii mai pot recomanda si alte teste pentru a diagnostica aceste afectiuni, cum ar fi investigatii imagistice, analize de sange si biopsii musculare.

Electromiografie – procedura

Neurologii efectueaza de obicei o electromiografie imediat dupa un studiu de conducere nervoasa (electroneurografia despre care am discutat anterior). In cadrul electroneurografiei, tehnicianul va plaseaza niste electrozi pe suprafata pielii, apoi va transmite prin acestia un mic impuls electric, pe care iti veti percepe ca un soc nervos, si va inregistra reactia muschilor respectivi. In cele mai multe cazuri, se testeaza mai multi nervi in cadrul aceleiasi proceduri.

Procesul poate varia in functie de motivul testului si de muschii si nervii pe care ii evalueaza tehnicianul, dar in general procedura electromiografiei decurge astfel:

  1. Mai intai, va veti aseza sau intinde pentru a se putea efectua testarea.
  2. Tehnicianul va localiza muschii pe care doreste sa-i testeze in cadrul electromiografiei.
  3. Va va introduce apoi prin piele, in muschi, un ac fin, cu un electrod atasat. Acul respectiv va ramane infipt in muschi pe parcursul procedurii. Examinarea fiecarui muschi dureaza, in general, 1-2 minute. S-ar putea sa simtiti un usor disconfort sau chiar durere cand se introduc acele.
  4. Specialistul va va indemna sa va relaxati si apoi sa folositi muschii in anumite moduri, cum ar fi sa ridicati sau sa flexati unul dintre membre, in anumite momente. Un aparat va masura si afisa intre timp activitatea electrica a muschilor pe care ii incordati conform indicatiilor tehnicianului. Dispozitivul este echipat si cu o componenta audio, care va transmite semnale sonore in functie de activitatea electrica musculara detectata.
  5. Dupa ce specialistul obtine suficiente date despre muschiul testat, va scoate acele, apoi va repeta procedura si la muschiul urmator, pana la incheierea procedurii.

Electromiografie – cum va pregatiti pentru procedura

Inainte de a efectua o electromiografie, se recomanda:

  • sa faceti baie sau dus si sa purtati imbracaminte confortabila si lejera;
  • sa evitati sa aplicati vreo crema, lotiune sau alte cosmetice parfumate pe zonele care urmeaza a fi testate, deoarece produsele respective pot afecta acuratetea rezultatelor;
  • sa-l informati pe specialistul care efectueaza procedura daca aveti hemofilie (tulburare de coagulare a sangelui care provoaca hemoragie prelungita) sau daca luati vreun anticoagulant, cum ar fi warfarina. Anticoagulantele va pot creste riscul de sangerare dupa electromiografie. Nu intrerupeti insa tratamentul fara a discuta in prealabil cu medicul care vi l-a prescris.
  • sa-i precizati tehnicianului daca aveti vreun stimulator cardiac sau orice alt fel de dispozitiv medical electric.

In unele cazuri, specialistul va poate atentiona sa nu fumati sau sa nu consumati bauturi cu cofeina (precum cafeaua sau ceaiul) cu 2-3 ore inainte de testare, deoarece aceste substante pot influenta rezultatele electromiografiei.

Electromiografie – intrebari frecvente

  • Cat de dureroasa este o electromiografie?

S-ar putea sa simtiti o oarecare durere sau un usor disconfort cand tehnicianul introduce acele in piele si muschi, dar majoritatea pacientilor pot finaliza testarea fara sa intampine probleme.

  • Cat dureaza procedura?

In general, procedura dureaza intre 60 si 90 de minute, in functie de cati muschi trebuie sa testeze neurologul.

  • La ce sa ma astept dupa o electromiografie?

Puteti prezenta durere si sensibilitate musculara timp de cateva zile dupa finalizarea procedurii. Durerea musculara nu este de obicei severa si ar trebui sa se amelioreze in mai putin de o saptamana. Uneori, se pot forma insa vanatai in zonele in care s-au introdus acele.

  • Care sunt riscurile unui astfel de test?

Electromiografia este in general o procedura sigura. Complicatiile sunt rare, dar adresati-va totusi medicului daca dupa procedura observati urmatoarele neplaceri:

  • sangerarea nu se opreste (fenomen frecvent de exemplu la cei care iau anticoagulante);
  • va confruntati cu durere sau sensibilitate severa in zona in care au patruns acele in piele;
  • observati roseata, senzatie de caldura si umflatura in zona afectata sau aveti febra (acestea pot fi semnele unei infectii).

Electromiografie – interpretarea rezultatelor

Rezultatele testului sunt de obicei disponibile in 24-48 de ore de la finalizarea procedurii.

Desi o electromiografie poate fi foarte utila, in general doar aceasta in sine nu este suficienta pentru stabilirea diagnosticului. Medicii evalueaza de obicei rezultatele tinand cont si de alte investigatii medicale, pentru a determina un diagnostic precis.

 

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/4825-emg-electromyography

https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/electromyography-emg

https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/emg/about/pac-20393913