Dispareunie – cauze, afectiuni si metode de tratament

Durerea resimtita in timpul actului sexual este o probleme comuna de sanatate, in special pentru persoanele de sex feminin. In termeni medicali, fenomenul poarta denumirea de „dispareunie”. Femeile se pot confrunta cu dispareunie atat inainte de actul sexual, in timpul actului, cat si dupa finalizarea acestuia. In comunitatea stiintifica, inca este incert daca aceasta afectiune poate fi clasificata drept o tulburare de natura sexuala sau o tulburare a durerii. Foarte des, identificarea unei etiologii specifice pentru dispareunie poate fi o provocare majora, chiar daca aceasta tulburare complexa este deseori neglijata de catre persoana in cauza.

Conform datelor epidemiologice, aproximativ 3-18% dintre femei se confrunta cu dispareunie cronica, iar aproximativ 30% dintre persoane vor acuza macar o data acest simptom. Mai multe patologii se pot asocia cu acest simptom si, de fapt, dispareunia nu este o afectiune in sine, mai degraba fiind un simptom asociat unei afectiuni frecvent de natura ginecologica. Provocatoare se dovedeste identificarea acestei afectiuni, ca urmare a faptului ca durerea resimtita de catre o femeie poate avea etiologie multifactoriala si insidioasa. Cazurile cu potential sever sunt acelea in care fenomenul de dispareunie este extrem de puternic, ducand chiar la abstinenta sexuala.

Dispareunie – generalitati

Durerea genitala resimtita anterior, in timpul sau ulterior actului sexual se numeste, in termeni medicali, dispareunie. Acest fenomen poate avea un impact major asupra sanatatii cognitive si fizice, reducand drastic calitatea vietii. Deseori, dispareunia se confunda cu vulvodinia, durerea genitala localizata la nivelul vulvei, care apare la intervale neregulate de timp si dureaza relativ mai mult de trei luni, cu sau fara asocierea actului sexual. De cele mai multe ori, fenomenul de dispareunie apare ca urmare a unor afectiuni ginecologice, insa poate aparea si din cauza unor factori de risc la care persoana in cauza s-a expus anterior.

In practica clinica, putem distinge patru tipuri distincte de dispareunie, dupa cum urmeaza:

• Dispareunie superficiala: durerea resimtita se limiteaza la nivelul vulvei sau vaginului;
• Dispareunie profunda: durerea resimtita se extinde in partile profunde ale vaginului, insa si la nivelul pelvisului inferior (frecvent se asociaza cu penetrarea profunda);
• Dispareunie primara: durerea apare in momentul initierii actului sexual si penetrarii;
• Dispareunie secundara: durerea apare la dupa perioada de timp de la initierea actului sexual.

Dispareunia poate afecta atat barbatii, cat si femeile. Totusi, este mult mai des intalnita in randul populatiei feminine. Ca urmare a faptului ca femeile cu simptome suficient de severe pentru a solicita ingrijire medicala reprezinta un procent mic din numarul total de cazuri de dispareunie, incidenta reala a fenomenului este dificil de estimat. In foarte putine cazuri diagnosticate, acest fenomen se asociaza unor patologii ginecologice cu potential sever.

Dispareunie – cauze si afectiuni asociate

Etiologia fenomenului de dispareunie este multivariabila, cuprinzand un spectru extins de boli si conditii. Acestea pot fi de natura structurala, inflamatorie, infectioasa, traumatica, neoplazica si hormonala, precum si psihosociala. In cele ce urmeaza, vor fi prezentate principalele cauze, conform datelor epidemiologice, care pot duce, printre altele, si la dispareunie. Inainte de toate, in schimb, vom mentiona cateva „cauze de mediu” care pot duce la dispareunie, cum ar fi faptul ca administrarea de contraceptive poate afecta lubrifierea vaginala. Lubrifierea este afectata si de lipsa excitarii sexuale, iar postmenopauza duce la atrofie vaginala si subtierea mucoasei.

Cauze anatomo-structurale

• Disfunctia muschilor pelvisului;
• Retroversia uterina;
• Prezenta lambourilor himenale;
• Prolapsul organelor pelvine;
• Dispareunie postpartum, ca urmare a traumatismelor perineale.

Cauze dermatologice

• Lichenul plan;
• Psoriazisul;
• Lichenul scleros si atrofic.

Cauze infectioase

• Uretrita;
• Vaginita;
• Boala inflamatorie pelvina;
• Infectii cu Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia, Candida, Trichimonas vaginalis, infectia cu Herpes simplex, Treponema pallidum, Gardnerella vaginalis.
• Vaginoza bacteriana.

Cauze psihosociale si emotionale

• Depresia;

• Anxietatea;
• Stresul excesiv;
• Problemele in cuplu.

Alte cauze de natura medicala

• Vaginismul (contractie involuntara a muschilor planseului pelvin in momentul incercarii de penetrare vaginala, putand fi rezultatul unei disfunctii ale podelei pelvine sau, in cazuri mai specifice, de trauma, cum ar fi antecedentele de abuz sexual);
• Fibroame uterine (relativ voluminoase);
• Prezenta chisturilor ovariene;
• Endometrioza (dispareunie profunda, poate fi secundara disfunctiilor vezicii urinare, dar si a celor de la nivelul planseului pelvin, severitatea fenomenului asociindu-se puternic fie cu sensibilitatea vezicii urinare si planseului pelvin, fie cu sindromul vezicii dureroase);
• Sechele postchirurgicale;
• Atroza de sold si a coloanei vertebrale;
• Vestibulita vulvara;
• Vulvo-vaginita micotica.

Drept urmare, fenomenul de dispareunie are etiologie multifactoriala si, in acest caz, este foarte dificil de identificat agentul etiologic. De asemenea, femeile pot dezvolta dispareunie si printr-un fenomen psihosomatic. In cazul in care o persoana intretine relatii sexuale nesatisfacatoare cu partenerul pentru o perioada indelungata de timp, exista posibilitatea sa dezvolte fenomenul de dispareunie secundara. Ulterior tratamentului, consilierea psihosexuala este necesara pentru a depasi eficient astfel de probleme.

Dispareunie – metode de tratament in functie de afectiunea declansatoare

Inainte de toate, este necesar sa se identifice patologia subiacenta care sta la baza fenomenului de dispareunie. Exista optiuni viabile de tratament, insa pacienta trebuie instiintata ca exista un foarte mare risc ca durerea sa nu se rezolve in totalitate nici dupa finalizarea tratamentului. De exemplu, protocoalele de tratament pentru cele mai comune cauze implica urmatoarele:

• Dispareunia datorata atrofiei vaginale secundare postmenopauzei: substitutie hormonala fie topica, fie sistemica;
• Dispareunia datorata cauzelor infectioase: antibiotice, antifungice sau antivirale;
• Dispareunia postpartum: folosirea lubrifiantilor vaginali, masajul profund al tesutului;
• Dispareunia cauzata de mialgia si contractia planseului pelvin: injectie cu toxina botulinica;
• Dispareunia cauzata de disfunctia muschilor pelvini: fizioterapie si kinetoterapie;
• Dispareunia cauzata de factori emotionali: psihoterapie, terapie cognitiv-comportamentala;
• Tratamentul chirurgical reprezinta o ultima solutie, in cazul in care optiunile conservatoare si farmacologice de tratament nu sunt eficiente. Abordul chirurgical vizeaza in primul rand tratarea aderentelor pelvine, endometriozei si prolapsul organelor pelvine.

Optiunile farmacologice pentru tratamentul fenomenului de dispareunie includ antidepresivele triciclice si administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene. In cazul in care se suspecteaza un agent infectios drept agent etiologic, se recomanda administrarea de antifungice (pentru fungi), antibiotice (pentru bacterii) si antivirale (pentru virusuri). Agentul farmaceutic se va alege doar pe baza rezultatelor culturii de laborator.

Dispareunie – complicatii si riscuri asociate

De cele mai multe ori, in cazul in care se cunoaste cauza si aceasta este vindecabila, s-ar putea aprecia ca nu exista riscuri asociate. Totusi, prognosticul este nefavorabil in cazurile idiopatice de dispareunie, cand cauza nu poate fi identificata, dar fenomenul exista. Tratamentul ar putea dura luni intregi si, in unele cazuri, fenomenul nu dispare in totalitate, doar se amelioreaza. Mai multe studii sustin ca rezultatele incep sa apara dupa cel putin trei luni de tratament. In cazurile extrem de rare se ajunge la complicatii majore de sanatate. Cel mai mare risc este afectarea, cu risc de separare, a relatiei de cuplu, pierderea libidoului, depresie si scaderea stimei de sine.

Dispareunie – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de dispareunie, specialistii recomanda urmatoarele:

• Utilizarea lubrifiantilor viabili din punct de vedere medical;
• Comunicarea sincera si deschisa cu partenerul si prezentarea nevoilor avute;
• Practicarea de exercitii fizice care reduc tensiunea pelvina (stretching, exercitii Kegel);
• Psihoterapie, daca este vorba despre factori emotionali care duc la aparitia acestui fenomen;
• Asigurarea faptului ca raportul sexual este secundar preludiului adecvat, necesar lubrifierii.

Exista foarte multe variabile de natura emotionala care pot face ca raportul sexual sa fie dureros si neplacut. Drept urmare, este important ca femeia aflata la varsta reproductiva sa fie capabila sa isi dea seama de aceste aspecte si, ulterior, sa i le prezinte partenerului. Comunicarea nu doar ca este esentiala pentru a evita complicatiile in relatia de cuplu, ci si pentru a identifica posibile cauze care stau la baza aparitiei fenomenului. In contextul in care durerea este asociata si cu o scurgere vaginala (fie de sange, fie de fluide cu miros respingator), se recomanda consultul din partea medicului ginecolog, deoarece poate fi vorba despre o afectiune mult mai complicata.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5478410/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562159/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/dyspareunia

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12325-dyspareunia-painful-intercourse

https://www.osmosis.org/answers/dyspareunia