De ce apare balbaiala la copii si cum trebuie sa actioneze parintii?

Bucuria parintilor atunci cand copiii lor incep sa rosteasca primele cuvine este umbrita uneori dupa un timp, cand constata ca acestia au dificultati in a se exprima fluent. De vina este balbaiala la copii – o tulburare de vorbire ce apare de obicei in intervalul de varsta 2-6 ani, cand cei mici incep sa isi dezvolte limbajul dupa ce au invatat deja sa lege primele cuvinte. Pentru ca este normal ca acestia se exprime mai dificil la inceput, balbaiala la copii este uneori trecuta cu vederea, iar parintii isi dau seama de acest lucru mai tarziu, cand observa ca cel mic se exprima mai dificil decat ceilalti copii de varsta lui.

Intrucat este foarte important ca balbaiala la copii sa fie depistata si tratata cat mai devreme, va vom explica in cele ce urmeaza care sunt cauzele care determina o astfel de tulburare si cum trebuie sa actionati in calitate de parinti.

Ce este balbaiala la copii si cum se manifesta

In limbaj medical balbaiala la copii este denumita „balbism”, dar indiferent de termenul folosit, acesta se refera la o tulburare de vorbire ce afecteaza cursivitatea exprimarii. Apare dupa ce copiii au invatat sa vorbeasca, in perioada in care incep sa isi dezvolte limbajul, adica sa foloseasca acele cuvinte invatate in propozitii si fraze coerente. La inceput este normal ce acestia sa repete unele silabe sau cuvinte pana isi formeaza deprinderea de a vorbi cursiv, iar din acest motiv balbaiala la copii este destul de dificil de depistat in stadiile incipiente, devenind evidenta mai tarziu, cand cei mici ar trebui sa vorbeasca deja cursiv, dar acest lucru nu se intampla.

Balbaiala la copii se poate manifesta in moduri diferite de la caz la caz, insa principalele semne care trebuie sa le atraga atentia parintilor sunt urmatoarele:

• repetarea involuntara a unor sunete, silabe sau chiar cuvinte intregi;
• dificultatea de a pronunta unele cuvinte sau pronuntarea gresita a acestora;
• pauze dese si poticniri in timpul vorbirii;
• dificultati in mentinerea unui ritm normal al respiratiei in timpul vorbirii;
• rostirea unor cuvinte pe un ton mai accentuat.

De asemenea, balbaiala la copii genereaza o stare de tensiune si incordare in timpul vorbirii, care se poate observa cu usurinta la nivelul fetei si uneori prin gesturile nefiresti, facute cu mainile sau alte parti ale corpului. Din cauza acestor dificultati de care copilul devine constient, acesta va evita din ce in ce mai mult sa comunice verbal.

De cate tipuri poate fi balbaiala la copii

In functie de modul de manifestare, balbaiala la copii poate avea trei forme distincte pe care vi le prezentam in continuare:

• Balbaiala clonica

Mai este numita si balbaiala la copii in forma primara si se manifesta prin repetarea sau prelungirea involuntara a unor sunete sau silabe, de obicei la inceputul unui cuvant sau al unei propozitii. Copiii nu sunt constienti de acest lucru, mai ales ca aceasta deficienta este caracterizata prin contractii musculare slabe si de scurta durata.

• Balbaiala tonica

Acest tip de balbaiala la copii, numita si balbaiala secundara, determina spasme si incordari bruste ale muschilor aparatului fonoarticulator, care nu pot trece neobservate cum se intampla la balbaiala primara. Copilul devine astfel constient de problema pe care o are si incearca sa o controleze, insa de cele mai multe ori se blocheaza in timp ce vorbeste, dupa care primele sunete sunt „aruncate” impulsiv.

• Balbaiala mixta

Este evident ca acest tip imbina cele doua forme de balbaiala la copii prezentate anterior, dintre care una este predominanta, iar cealalta se manifesta mai putin pregnant. De cele mai multe ori debuteaza cu balbaiala primara, care se transforma treptat in balbaiala secundara, pe masura ce copilul constientizeaza problema.

Mai exista si o forma neurogena de balbaiala la copii, asociata unor disfunctii in zona vorbirii din creier, care pot aparea cel mai adesea in urma unor traumatisme puternice la nivelul capului.

Ce cauzeaza balbaiala la copii

Pentru ca tot am amintit acest detaliu la finalul paragrafului anterior, continuam ideea mentionand ca balbaiala la copii poate aparea si in urma unui traumatism cranian sever, pe care cei mici il pot suferi mai ales daca nu sunt supravegheati indeaproape cand incep sa faca primii pasi. Astfel de cazuri sunt insa destul de rare, balbaiala la copii avand cel mai adesea alte cauze.

Balbaiala la copii poate fi mostenita genetic, existand o probabilitate de trei ori mai mare sa apara daca unul dintre parinti a avut aceasta problema. De asemenea, poate fi si rezultatul unei fragilitati la nivelul sistemului nervos sau al unei intarzieri in dezvoltarea psihica, factori ce afecteaza si dezvoltarea limbajului.

Tensiunile in mediul familial punctate de certuri frecvente si discutii pe un ton ridicat constituie o alta cauza ce determina balbaiala la copii, la fel si fortarea acestora sa invete sa vorbeasca sau sa intreprinda alte actiuni pe care nu si le doresc. In astfel cazuri, ca si in alte situatii generatoare de stres, cei mici au tendinta de a-si incorda muschii ce formeaza corzile vocale, iar daca acest lucru se intampla frecvent sunt toate sansele sa apara si balbaiala la copii.

Ce trebuie sa faca parintii

Asa cum spuneam, balbaiala copii este observata de multe ori mai tarziu, pentru ca parintii considera pe buna dreptate ca dificultatile de vorbire sunt inerente la inceput, astfel ca nu isi fac griji in aceasta privinta. Totusi, in mod normal aceste dificultati se corecteaza de la sine, iar vorbirea copilului sa imbunatateste pe zi ce trece, ceea ce nu se intampla in cazul balbaielii.

In astfel de situatii este foarte important sa nu fortati copilul sa vorbeasca normal, sa nu il mustrati si sa nu glumiti pe seama acestui defect, in speranta ca astfel il veti motiva sa se corecteze. Efectul va fi contrar celui dorit, pentru ca un astfel de comportament din partea parintilor si a celor din jur genereaza stres, asa ca balbaiala la copii se va accentua in loc sa se amelioreze.

Stati cat mai mult de vorba cu copilul si ascultati-l cu atentie, privindu-l in ochi si lasandu-l sa se exprime cat mai liber, fara a arata in vreun fel ca sunteti deranjat de felul in care se exprima. Daca cel mic incepe sa constientizeze acest defect, discutati cu el pe aceasta tema si incercati sa-l convingeti ca este vorba de un lucru banal, de care nu trebuie sa se jeneze si la care nu trebuie sa se gandeasca de fiecare data cand vorbeste.

In acelasi timp, discutati si cu fratii mai mari si ceilalti membri ai familiei, cerandu-le sa adopte un comportament similar in relatia cu copilul, fara a-l mustra sau a-l lua in deradere si acordandu-i toata atentia atunci cand vorbesc cu el.

Cel mai important lucru este sa nu ezitati sa cereti ajutor de specialitate, iar din acest motiv se recomanda sa faceti o vizita cu copilul la cabinetul unui logoped. Acesta isi poate da seama cu usurinta cat de serioasa este problema si este cel mai in masura sa va ofere sfaturi avizate, pentru gestionarea tulburarii de vorbire. De asemenea, daca situatia o impune, poate fi nevoie de cateva sedinte de logopedie, iar in anumite cazuri poate fi necesar si sprijinul unui psiholog sau de o investigatie neurologica.