Creatinkinaza in diagnosticul si monitorizarea afectiunilor musculare

Creatinkinaza (CK), cunoscuta si drept creatinfosfokinaza, este o enzima implicata in formarea compusilor cu rol in furnizarea surplusului energetic la nivelul muschiului scheletic, creierului si muschiului inimii. Se gaseste in celulele acestor tesuturi, iar lezarea membranelor celulare (ca urmare a hipoxiei sau altor leziuni) va duce la eliberarea CK din interior, in circulatie. Drept urmare, nivelurile serice crescute reprezinta un test sensibil, insa nespecific, pentru numeroase afectiuni, cum ar fi infarctul de miocard. Totusi, ca urmare a specificitatii reduse, se considera ca CK este un parametru biochimic mult mai relevant in cazul afectiunilor muschilor scheletici.

Creatinkinaza este o molecula dimerica, compusa din doua subunitati desemnate M si B. Aceste doua subunitati, combinate, formeaza izoformele specifice ale enzimei, si anume:

• CK-MM (care se gaseste predominant in muschii scheletici);
• CK-MB (care se gaseste predominand in miocard);
• CK-BB (care se gaseste predominand in creier).

Diagnosticarea eventualelor patologii asociate cresterii creatinkinazei se face identificandu-se, in primul rand, izoforma care a dus la cresterea creatinkinazei totale. De exemplu, cresteri CK-MB in ser sunt foarte specifice si sensibile pentru leziunea miocardului, deseori secundara unui infarct miocardic acut. Valorile de referinta pentru CK-MB seric variaza intre 3 si 5% din totalul creatinkinazei sau 5-25 U/L. La o persoana sanatoasa, concentratia totala de creatinkinaza este data aproape in totalitate de izoforma CK-MM, care se gaseste in muschii scheletici. Cresterea sa poate fi pusa pe seama atat a efortului fizic intens, cat si a anumitor afectiuni musculare.

Creatinkinaza – importanta sa in afectiunile musculare

Ca urmare a faptului ca cea mai mare parte din creatinkinaza se gaseste in celulele musculare, se considera a fi un marker eficient al diagnosticarii afectiunilor muschilor scheletici. In egala masura, creatinkinaza este eficienta si in masurarea eficientei terapeutice. Principalele afectiuni de natura neuromusculara in care creatinkinaza creste, putand ajuta la diagnosticarea atat rapida, cat si diferentiala a acestora, sunt urmatoarele:

• distrofiile musculare (Duchenne, Becker);
• miopatii inflamatorii (dermatomiozita, polimiozita, miozita, colagenoze, vasculite);
• traumatisme ale muschilor scheletici;
• rabdomioliza;
• miopatie indusa prin tratament medicamentos, cum ar fi cel cu statine, colchicina, insulina, ciclopropan, fibrati, danazol si altele;
• miopatii induse prin alte mecanisme;
• boala McArdle (glucogenoza de tip V).

Deoarece identificarea precoce si intarziata a infarctului de miocard este relativ limitata in ceea ce priveste dozarea activitatii CK-MB (creste la 4-6 ore de la debutul simptomelor si revine la normal dupa aproximativ 48-72 de ore), creatinkinaza este mult mai relevanta in contextul unei afectiuni musculare. Cresteri progresive ale CK-MM se observa in patologiile neuromusculare care, de asemenea, au evolutie progresiva, cum ar fi distrofia musculara. Creatinkinaza ar putea avea valoare prognostica si de diagnostic in contextul unei patologii musculare, chiar si in lipsa simptomelor, putand ajuta la instaurarea precoce a tratamentului si reducerea riscului de boala.

• Creatinkinaza si distrofiile musculara

Creatinkinaza creste foarte mult in toate tipurile de distrofie musculara. In distrofia musculara progresiva (in special, distrofia musculara Duchenne), activitatea enzimatica este cea mai mare in timpul primului an de viata si copilarie (7-10 ani). De fapt, creatinkinaza poate sa creasca cu mult timp inainte ca boala sa devina evidenta din punct de vedere clinic. Activitatea CK scade, in mod evident, pe masura ce persoanele imbatranesc si masa musculara functionala se reduce, pe masura ce boala progreseaza. Aproximativ 80% dintre femeile asimptomatice purtatoare ale genei distrofiei musculare Duchenne prezinta cresteri de pana la 3-6 ori ale activitatii CK.

Creatinkinaza crescuta se intalneste si in miozita virala, polimiozita si alte afectiuni musculare similare. In schimb, bolile musculare neurogenice, cum sunt scleroza multipla, miastenia gravis si poliomielita, parkinsonismul, nu se asociaza cu creatinkinaza crescuta. In contextul unei boli cum ar fi distrofia Duchenne, masurarea nivelului creatinkinazei este esentiala pentru a se putea diagnostica gradul de afectare musculara. Cu cat activitatea este mai mare, cu atat patologia se afla intr-un stadiu mai avansat. Desi afectiunea nu are niciun tratament viabil, daca se descopera precoce exista moduri de a reduce progresia bolii si de a imbunatati calitatea generala a vietii.

• Creatinkinaza si rabdomioliza

Rabdomioliza defineste leziunea musculara diagnosticata clinic, putand rezulta dintr-o serie de traumatisme (lovire, zdrobire), consum de droguri, infectii virale si exercitii fizice intense, sau poate fi parte a simptomelor unei afectiuni sistemice. Exista o defalcare a muschilor scheletici, care duce la eliberarea de creatinkinaza, impreuna cu alanin-aminotransferaza (ALT), aspartat-aminotransferaza (AST) si electroliti. Prezenta urinei inchise la culoare este urmarea eliminarii de mioglobina prin urina (mioglobinurie). Niveluri de creatinkinaza mai mari de 1.000 U/L sunt un indice fidel al rabdomiolizei, iar valorile peste 5.000 U/I indica rabdomioliza foarte severa.

In absenta unui infarct miocardic sau cerebral specific, a unui traumatism fizic sau a unei boli, un nivel seric de creatinkinaza mai mare de 5000 U/L este considerat indicator fidel al tulburarii grave a muschilor. De exemplu, in unele cazuri s-au gasit niveluri de creatinkinaza si mai mari de 10.000-200.000 U/L, indicand o tulburare musculara puternica (dezintegrarea tesutului striat muscular si scurgerea concomitenta de constituenti musculari intracelulari in circulatie). Cand creatinkinaza are activitate de peste ≥ 3 ori mai mare decat limitele superioare acceptate, dar si in absenta explicatiilor induse de efortul fizic, se recomanda efectuarea biopsiei musculare.

Persoanele cu anemie falciforma nediagnosticata care se inscriu la programe de exercitii fizice intense, cum ar fi alergatul la maraton, prezinta un risc crescut de rabdomioliza. In acest context, masurarea nivelului de creatinkinaza este important, pentru a se preveni complicatiile asociate. In caz de rabdomioliza, cea mai frecventa complicatie care poate aparea este afectarea renala, mai exact insuficienta renala acuta (leziunea renala acuta). Nivelul de creatinkinaza trebuie sa se masoare la orice persoana suspectata de rabdomioliza. Tratamentul cu fluide intravenoase este esential pentru a se pastra integritatea si functia renala.

• Creatinkinaza si tratamentele medicamentoase

Persoanele care iau statine, cum ar fi simvastatina, pot avea drept efect advers cresteri deosebit de mari ale creatinkinazei, ceea ce poate duce la rabdomioliza. Acest efect advers este cu mult amplificat in cazul in care persoana primeste concomitent un medicament cum ar fi tamoxifen, eritromicina, claritromicina, verampil sau agenti antifungici. Astfel, la persoanele care iau statine, se recomanda dozarea periodica a nivelului de creatinkinaza, pentru a se identifica daca exista un eventual risc de rabdomioliza. In cazul in care se certifica riscul, de obicei se ajusteaza doza de medicament sau, in unele cazuri, se opteaza pentru o alta alternativa terapeutica.

• Creatinkinaza si hipotiroidismul

Activitatea serica a CK este invers proportionala cu activitatea tiroidiana. In jur de 60% dintre persoanele cu hipotiroidism prezinta creatinkinaza crescuta, in medie de aproximativ 5 ori mai mare decat limita superioara acceptata. Izoenzima majora prezenta in ser este CK-MM, lucrul acesta sugerand implicarea musculara. Chiar si in cazul hipotiroidismului subclinic, ce nu poate fi diagnosticat din cauza lipsei simptomelor, exista un anumit grad de alterare in metabolismul muschilor scheletici. Drept urmare, creatinkinaza mare, in lipsa altor conditii si patologii, poate fi un indicator al inceputului hipotiroidismului, cu afectare musculara initiala.

Exercitiile fizice intense si prelungite duc la cresteri semnificative ale creatinkinazei serice. La persoane neantrenate, creatinfosfokinaza serica pare sa creasca proportional atat cu durata, cat si cu intensitatea exercitiului. La persoanele conditionate fizic, care se antreneaza regulat, apar modificari mult mai mici ale acestei enzime. Drept urmare, nivelurile enzimei trebuie corelate in contextul clinic individual al fiecarei persoane.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9990441/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9322420/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3263635/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK546624/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK352/