Chist ovarian dermoid – simptome, cauze, diagnostic si tratament

Foarte multe chisturi ovariene se formeaza ca parte a ciclului menstrual normal, acesta fiind si motivul pentru care sunt deseori intalnite atat la adolescente, cat si la femeile adulte. Mai mult decat atat, chisturile pot fi chiar congenitale. Chisturile cele mai frecvente sunt cele functionale, adica chisturile foliculare si luteale. Cu toate acestea, exista si alte tipuri de chisturi care pot sa apara, cum ar fi un chist ovarian dermoid sau un chistadenom. Acestea sunt considerate chisturi patologice, nu functionale, si de cele mai multe ori necesita interventie chirurgicala pentru a fi indepartate. De obicei, nu au caracter malign si sunt considerate formatiuni tumorale benigne.

Un chist ovarian dermoid mai poarta si denumirea de „teratom chistic matur”. Continutul unui chist ovarian dermoid este reprezentat de vestigii embrionare derivate din straturi ale celulelor germinale (ectoderm, mezoderm si endoderm), de unde si explicatia conform careia este foarte probabil ca un chist ovarian dermoid sa se dezvolte inca de la nastere. Cu alte cuvinte, chisturile dermoide contin fragmente de material biologic (par, muschi, dinti, os, sebum si altele), care s-au acumulat anormal la nivelul ovarelor inca din viata intrauterina a persoanei de sex feminin. De obicei, un chist ovarian dermoid este benign, necancerigen, in cazuri rare devenind malign.

Chist ovarian dermoid – cauze si factori de risc

Un chist ovarian dermoid (teratom chistic mator) reprezinta cea mai frecventa forma de tumora ovariana benigna, putand fi identificat la persoane de sex feminin adolescente si adulte. Pot fi prezente inainte de menopauza (70% din cazuri) sau dupa menopauza (20% din cazuri). Aceste chisturi pot contine diferite vestigii embrionare (dinti, grasime, piele, si chiar tesut tiroidian sau cerebral). Cand un teratom chistic matur contine in principal tesut ectodermic (piele, par, unghii si dinti), este descris despre „chist dermoid”. Daca se gaseste la nivelul ovarelor, desi un astfel de chist dermoid poate aparea oriunde, chiar si la barbati, se numeste „chist ovarian dermoid”.

Nu se cunosc intocmai cauzele care duc la aparitia unui chist ovarian dermoid. O ipoteza poate fi aceea conform careia chisturile se dezvolta dintr-un ovocit (ovul imatur) autofertilizat. Pe de alta parte, nu se cunoaste mecanismul prin care s-ar intampla asta. O alta explicatie ar putea fi alterarea intrauterina, in timpul embriogenezei, a elementelor blastodermice si diferentierii lor. Din elementele blastodermice iau nastere diferite formatiuni care pot fi gasite in interiorul unui chist ovarian dermoid. Ar putea exista si o predispozitie genetica in a dezvolta un chist ovarian dermoid: daca mama are un chist ovarian dermoid, riscul ca si fiica sa aiba este mult mai mare.

Factorii de risc asociati cu aparitia unui chist ovarian dermoid sunt urmatorii:

• menarha (prima menstruatie) tarzie si menstruatia neregulata, problemele hormonale;
• consumul excesiv de alcool;
• numarul redus de sarcini si infertilitatea;
• practicarea de exercitii fizice intense in adolescenta si dietele restrictive, insa si obezitatea, mai ales in adolescenta (ca urmare a cresterii riscului de cicluri menstruale anovulatorii);
• stresul fizic si psihic;
• anumite afectiuni, cum ar fi endometrioza si sindromul ovarelor polichistice, infectii;

Un chist ovarian dermoid este, de obicei, benign, in foarte putine cazuri (2-3%) fiind maligne. Are o rata lenta de crestere, de aproximativ 1,8 milimetri per an. O astfel de tumora se dezvolta cel mai frecvent la nivelul ovarului drept (72% din cazuri), mult mai rar aparand bilateral (12% din cazuri). Aparitia unui astfel de chist este mult mai probabila in timpul perioadei fertile.

Chist ovarian dermoid – simptome si manifestari

Prezenta unui chist ovarian dermoid este, de obicei, asimptomatica, in foarte putine cazuri aparand simptome minime, nespecifice. Aproximativ 65% dintre femeile cu chist ovarian dermoid sunt diagnosticate intamplatori, prin evaluari de rutina, si nu prezinta simptome. Simptomul cel mai des prezentat de femeile cu chist ovarian dermoid este durerea surda in partea inferioara a abdomenului. In unele cazuri, cand teratomul chistic matur atinge dimensiuni indeajuns de mari, poate fi chiar palpat. Simptomele gastrointestinale sau urinare apar odata cu cresterea in dimensiune a unui chist ovarian, ducand la compresia si invazia structurilor invecinate:

• febra;
• greata si varsaturi;
• dureri abdominale severe;
• sangerare vaginala;
• modificari ale apetitului si scadere in greutate, constipatie;
• durere in timpul contactului sexual (dispareunie).

Prezenta unui chist ovarian dermoid poate duce la torsiune ovariana, principala complicatie. In caz de torsiune ovariana, apare durerea abdominala cu debut brusc, greata, varsaturi, iar aceasta conditie reprezinta o urgenta medicala, deoarece se poate ajunge chiar la pierderea ovarului. S-a mai observat ca, in unele cazuri, persoanele cu chist ovarian dermoid pot prezenta simptome de hipertiroidism, atunci cand teratomul contine tesut tiroidian. In schimb, cazurile acestea sunt mult mai rare. Senzatia de durere sau presiune la nivelul abdomenului inferior este principalul simptom asociat prezentei teratomului chistic, dar este nespecific si deseori trecut cu vederea.

Diagnosticul de chist ovarian dermoid

Un chist ovarian dermoid este adesea diagnosticat in timpul examinarilor ginecologice simple, de rutina. Ecografia transvaginala, de exemplu, poate oferi imagini clare privitoare la prezenta unui astfel de chist. Totusi, este foarte important sa se recunoasca prezenta modificarilor ce pot ridica risc de malignitate – in cazul in care caracteristicile ecografice ale formatiunii identificate nu sunt tipice unui chist ovarian dermoid, se poate recomanda investigatia cu CT sau RMN-ul. Identificarea eventualelor modificari maligne este foarte importanta, deoarece va dicta cel mai eficient mod de management si monitorizare, precum si prognosticul asociat chistului malign.

Pentru a face diferentierea intre un chist patologic si unul functional, examenul histopatologic, prin prelevarea unei probe de biopsie, este foarte important. Dimensiunea unei astfel de tumori variaza, cu un diametru mediu de 7 centimetru, si frecvent contine celule bine diferentiate, din cele trei straturi germinale mentionate. Peretele chistului este captusit de epiteliu scuamos, iar suprafata sa externa este acoperita de stroma ovariana. Chistul este umplut cu material sebaceu, iar tesut de origine ectodermica (piele) si mezodermic (grasime, oase, cartilaje, muschi) poate fi identificat in peste 90% din cazuri. In functie de caracteristici, se alege tratamentul ulterior.

Chist ovarian dermoid – alternative de tratament

Tratamentul principal si de electie in cazul unui chist ovarian dermoid este extirparea acestuia prin interventie chirurgicala. Avand in vedere incidenta mai mare a teratoamelor chistice la femei aflate la varsta reproductiva, preocuparea majora este pastrarea fertilitatii si reducerea la minimum a riscului de a se forma aderente postchirurgicale. Dimensiunea chistului, constatarile ecografice, implicarea structurilor adiacente, riscul de malignitate si simptomele acuzate sunt factorii avuti in vedere pentru a determina cel mai bun plan de management. Optiunile de tratament in cazul unui chist ovarian dermoid includ urmatoarele:

• supraveghere si monitorizare: femeilor aflate la varsta reproductiva, ale caror chist este mai mic de 6 centimetri si isi doresc sa ramana insarcinate, li se recomanda monitorizarea, doar atat timp cat rata de crestere a chistului este sub 2 centimetri per an;
• management chirurgical: la femeile care se prezinta simptome severe si cu leziuni mai mici de 5 centimetri, in mod obisnuit se indeparteaza prin interventie laparoscopica, iar chisturile mari care implica intregul ovar, cu distorsiune a structurii si risc de complicatii majore, sunt indepartate prin ovariectomie (indepartarea ovarului afectat).

Laparotomia (deschiderea peretelui abdominal si peritoneului) poate fi de preferat atunci cand exista riscul de scurgere a continutului unui chist ovarian dermoid, mai ales in cazul in care se considera ca este malign.

Chist ovarian dermoid – complicatii si riscuri asociate

Prezenta unui astfel de chist a fost asociata cu mai multe complicatii, cum ar fi:

• torsiunea ovariana (cea mai frecventa);
• ruptura chistului;
• infectia;
• formarea de aderente;
• transformare maligna (1-3% din cazuri, intre varsta de 30-70 de ani);
• gliomatoza peritoneala;
• encefalita anti-NMDAR (complicatie autoimuna, cu simptome neuropsihiatrice).

Cu toate acestea, prezenta unui chist ovarian dermoid nu ar trebui sa ridice ingrijorare majora, ca urmare a faptului ca poate fi eficient tratat, iar riscurile sunt relativ mici.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5359144/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10093990/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9400835/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK564325/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560541/