Care sunt cauzele rahitismului carential si cum poate fi remediat?

Rahitismul este o tulburare rar intalnita a oaselor cauzata de carenta de vitamina D, calciu sau fosfat. Acesti nutrienti sunt importanti pentru dezvoltarea oaselor puternice si sanatoase.

Rahitismul poate provoca slabirea oaselor, crestere intarziata si, in cazuri severe, deformari ale scheletului.

Vitamina D ajuta organismul sa absoarba calciul si fosfatul din intestine. Vitamina D poate fi obtinuta din diverse produse alimentare, cum ar fi laptele, ouale si carnea de peste. De asemenea, corpul produce aceasta vitamina atunci cand este expus la lumina soarelui.

Carenta de vitamina D ingreuneaza capacitatea organismului de a mentine un nivel suficient de calciu si fosfat. Drept raspuns, corpul produce hormoni care provoaca eliberarea din oase a calciului si fosfatului. Lipsite de aceste minerale vitale, oasele devin slabite si moi.

Rahitismul este cel mai frecvent la copiii cu varsta intre 6 si 36 de luni. Copiii sunt expusi celui mai mare risc de rahitism deoarece sunt inca in crestere. Cei mici se pot confrunta cu deficit de vitamina D daca traiesc intr-o regiune cu putina lumina solara, urmeaza o dieta vegetariana sau nu consuma produse lactate. In unele cazuri, afectiunea este ereditara.

Rahitismul este rar in zonele dezvoltate. In urma cu mai multe decenii, rahitismul era mai frecvent, dar a disparut mai ales in tarile dezvoltate dupa introducerea alimentelor fortificate, cum ar fi cerealele cu adaos de vitamina D.

Poate fi evitat rahitismul?

Masurile de preventie trebuie sa includa un regim echilibrat de viata si de alimentatie, insa este bine sa aveti in vedere faptul ca aceste masuri nu sunt suficiente. Este ideal sa hraniti copilul exclusiv la san in prima jumatate de an de viata, iar alimentatia mamei trebuie sa fie suplimentata cu vitamina D. Este bine sa scoateti copilul la aer chiar la una sau doua zile dupa nastere, in mod progresiv, precum si sa va asigurati ca spatiul in care locuieste este suficient de aerisit si de luminat.

Ce reprezinta rahitismul carential?

Rahitismul carential face parte din categoria bolilor metabolice generale si poate sa afecteze organismul in perioada de dezvoltare si de crestere. Mineralizarea normala o oaselor este afectata de modificarile metabolismului fosfo-calcic, ceea ce conduce catre o scadere a rezistentei osoase si ingreuneaza activitatile mecanice din fiecare zi - acesta fiind si motivul pentru care apar deformarile oasoase. Cele mai multe cazuri de rahitism carential sunt intalnite la copiii cu varsta de la trei luni pana la un an si jumatate, boala fiind mai frecventa in regiunile unde microclimatul este rece si umed. De asemenea, rahitismul apare mai des si in zonele foarte poluate.

Cauzele rahitismului

Rahitismul carential este specific primei parti a copilariei si este caracterizat de insuficienta calcifiere a tesutului fundamental osos. Copiii afectati pot sa prezinte anumite tulburari de crestere, sa resimta dureri de oase sau sa aiba picioarele strambe. De asemenea, copiii cu rahitism pot avea fruntea de dimensiuni mai mari si pot avea probleme cu somnul. Din cauza rahitismului pot sa apara mai multe complicatii, printre care se numara spasmele musculare, fracturile osoase, scolioza sau chiar handicapul intelectual. De cele mai multe ori, rahitismul se dezvolta pe fondul deficitului de vitamina D. Cu toate acestea, afectiunea poate sa apara si din cauza deficitului de fosfor sau de calciu. In majoritatea situatiilor, pentru stabilirea diagnosticului este nevoie de teste de sange si de radiografie.

Asa cum am mentionat si anterior, principala cauza care duce la aparitia rahitismului carential este deficitul cronic de vitamina D. Dezechilibrul dintre aportul de vitamina D si nevoile organismului poate sa fie provocat de mai multi factori, atat endogeni cat si exogeni. In categoria factorilor endogeni intra factorii genetici. Specialistii au remarcat faptul ca boala este mai des intalnita in situatia gemenilor. Tot la factori endogeni se incadreaza si varsta, hiperpigmentarea tegumentara, atrezia cailor biliare, afectiunile renale cronice, sindromul de malabsorbtie si bolile hepatice cronice.

In ceea ce priveste factorii exogeni care favorizeaza aparitia rahitismului carential, poate sa fie vorba despre alimentatia incorecta si ingrijirea precara a nou-nascutului, despre poluare sau mediu umed si rece, precum si despre administrarea anumitor medicamente (corticosteroizi, etc.)

Semne si simptome de rahitism

In cazul unui sugar, simptomele de rahitism pot sa includa transpiratie abundenta in timpul alaptarii sau in timpul somnului, hipotonie musculara, alopecie occipitala, hiperexcitabilitate musculara sau paloare tegumentara. In situatia in care deficitul de vitamina D nu este ameliorat, rahitismul poate sa provoace mai multe simptome copiilor mai mari. De exemplu, poate sa fie vorba despre hiperexcitabilitate neuromusculara, labilitate emotionala sau retard psihosomatic. Exista posibilitatea sa apara hiperlaxitate ligamentara, crampe musculare si hipotonie musculara.

Atunci cand copilul cu rahitism incepe sa mearga, apar deformari accentuate ale oaselor lungi si pot sa apara fracturi spontane, insa fara dureri in zona membrelor superioare. De asemenea, apar deformari la nivelul pelvisului si al coloanei vertebrale, precum si intarzierea aparitiei dentitiei temporare. La copiii mari care sunt afectati de rahitism carential pot sa apara distrofii dentare.

Diagnosticarea rahitismului

Pentru a stabili cu exactitate diagnosticul de rahitism, este nevoie de efectuarea anamnezei, de examinarea clinica a pacientului si de realizarea unor investigatii paraclinice. De asemenea, sunt foarte importante informatiile pe care medicul le primeste de la mama copilului afectat in legatura cu simptomele clinice, conditiile de viata, istoricul familial si momentul in care debuteaza simptomele. Investigatiile paraclinice includ examinarea biochimica a sangelui, examenul sumar de urina, radiografia osoasa si osteodensitometria cu raze X.

Tratament

In situatia in care exista deficit de vitamina D, tratamentul poate sa fie inceput abia dupa ce a fost stabilit diagnosticul de rahitism. Odata confirmat acest diagnostic, vor vi administrate pe cale orala diverse preparate care sa contina vitamina D. In situatia in care pacientii sufera de sindrom de malabsorbtie sau atrezie biliara, preparatele pe baza de vitamina D vor fi administrate prin injectare.

Este foarte important sa ajungeti cat mai curand la medic in situatia in care observati simptome de rahitism, pentru ca intarzierea tratamentului sau absenta acestuia poate sa conduca la deformare osoasa ireversibila sau la intarzierea cresterii copilului.

Posibile complicatii ale rahitismului

Lasat netratat, rahitismul poate duce la:

• probleme de crestere
• curbarea anormala a coloanei vertebrale, o afectiune cunoscuta sub denumirea de cifoscolioza
• deformari osoase
• defecte dentare
• convulsii

Masuri de preventie

Expunerea la lumina soarelui reprezinta cea mai buna sursa de vitamina D. In majoritatea anotimpurilor, 10 pana la 15 minute de expunere la soare in timpul amiezii sunt suficiente. Cu toate acestea, daca aveti pielea inchisa la culoare, daca este iarna sau daca locuiti in zone nordice, este posibil sa nu puteti obtine suficienta vitamina D prin expunerea la soare.

In plus, din cauza riscului de cancer de piele, sugarii si copiii mici, in special, ar trebui sa evite contactul direct cu soarele sau sa fie intotdeauna protejati cu ajutorul cremelor solare si sa fie acoperiti cu imbracaminte de protectie.

Pentru a preveni rahitismul, copilul trebuie sa manance alimente care contin vitamina D in mod natural - peste gras, cum ar fi somonul si tonul, uleiul de peste si galbenusurile de ou - sau alimente carora li s-a adaugat vitamina D, cum ar fi:

• formula de lapte pentru sugari
• cerealele
• painea
• laptele, insa nu si alimentele facute din lapte, cum ar fi unele iaurturi si branza
• sucul de portocale

Verificati etichetele pentru a afla care este continutul de vitamina D al alimentelor fortificate.

Daca sunteti insarcinata, intrebati-l pe medic daca puteti lua suplimente cu vitamina D.

Specialistii recomanda ca toti sugarii sa ia 400 UI pe zi de vitamina D. Deoarece laptele uman contine doar o cantitate mica de vitamina D, sugarii care sunt alaptati exclusiv la san ar trebui sa primeasca zilnic suplimente cu vitamina D. Unii sugari hraniti cu biberonul ar putea avea nevoie si de suplimente cu vitamina D daca nu obtin cantitatea necesara de vitamina D din formula de lapte.

Referinte:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rickets/symptoms-causes/syc-20351943

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22459-rickets

https://www.healthline.com/health/rickets

https://www.medicalnewstoday.com/articles/176941