Bulimie – cauze, simptome, tratament

Bulimia este o tulburare manifestata prin consumul excesiv de alimente, urmat de incercarea de a elimina, in moduri nesanatoase, caloriile suplimentare pe care pacientul le-a ingerat in momentele de lipsa a autocontrolului. Simptomele fizice, comportamentale si emotionale variaza de la un pacient la altul si, din pacate, nici nu se cunoaste cauza exacta a aparitiei acestei afectiuni. Ar putea fi vorba despre o combinatie de factori genetici si comportamente insusite pe parcursul vietii.

Ce este bulimia?

Bulimia nervosa, cunoscuta simplu, ca bulimie, este o afectiune psihica manifestata sub forma unei tulburari de alimentatie, ce poate avea consecinte grave asupra vietii pacientilor. Poate fi foarte dificil pentru acestia sa depaseasca simptomele, precum si interpretarile eronate si stigmatul social, tipice unei afectiuni psihice.

Bulimia se manifesta prin episoade in care pacientul consuma prea multe alimente, fara sa se poata controla, dupa care adopta comportamente compensatorii, prin care sa elimine excesul caloric si sa previna cresterea in greutate. Astfel, persoana cu bulimie recurge la varsaturi autoinduse, exces de laxative, diuretice, suplimente pentru slabit sau clisme. Poate sa apeleze si la alte metode, cum ar fi post, autoinfometare, diete restrictive si/sau prelungirea exercitiilor fizice.

Pacientii cu bulimie sunt preocupati de greutatea corporala si aspectul siluetei, ba chiar se critica aspru pentru defecte reale sau imaginare. Fiind o afectiune asociata cu imaginea de sine, si nu doar cu alimentatia, cazurile de bulimie nervoasa pot fi dificil de tratat.

Bulimie – cauze si factori de risc

Boala afecteaza mai frecvent femeile si de obicei apare in perioada adolescentei sau la adultii tineri, dar poate afecta persoanele de orice varsta, indiferent de sex, gen, rasa, etnie sau forma a corpului.

Cauza exacta a aparitiei bolii este necunoscuta, dar cercetarile sugereaza ca ar putea fi vorba despre anumite trasaturi de personalitate, emotii si tipare de gandire, combinate cu factori biologici si de mediu.

Factorii biologici:

• istoric familial de tulburari de alimentatie, depresie sau tulburari de anxietate;
• predispozitie catre impulsivitate sau consum compulsiv de alimente;
• sensibilitate neuronala la recompense, mai ales la cele alimentare.

Factorii psihologici:

• diagnostic anterior de tulburare psihica;
• istoric de abuzuri sau traume;
• nemultumire privind greutatea, forma sau dimensiunile corpului;
• dezechilibru emotional si rezistenta redusa la stres;
• cariera sau hobby-uri centrate pe aspectul fizic
• istoric de diete;
• supraevaluare a idealurilor de frumusete;
• convingerea ca implinirea personala depinde de aspectul fizic.

In general, persoanele cu bulimie au stima de sine redusa si se tem de cresterea in greutate. Statistic, aproximativ 1% dintre pacientii cu bulimie nervoasa vor continua sa se confrunte cu simptomele pentru tot restul vietii.

Pentru cei care insa doresc sa slabeasca in mod echilibrat si sanatos, specialistii Catena le recomanda capsulele Naturalis KiloSlim Gold, care contin Glucomannan 100, o fibra naturala alimentara care induce senzatia de satietate, reduce apetitul, optimizeaza tranzitul intestinal si intarzie timpul de golire gastrica.

Naturalis KiloSlim Gold X 30 capsule

Vezi detalii

Bulimie – manifestari, simptomatologie

Simptomele sunt variate, fiind atat de ordin fizic, cat si comportamentale.

Modificarile fiziologice constau in:

• fructuatii frecvente ale greutatii corporale;
• inflamatie cronica a gatului sau dureri in gat;
• umflarea glandelor salivare de la nivelul gatului si maxilarului;
• afectarea smaltului dentar, ingalbenirea dintilor si sensibilitate dentara, din cauza expunerii la acidul gastric;
• boala de reflux gastroesofagian si alte probleme gastrointestinale;
• deshidratare severa si dezechilibru electrolitic;
• cicatrice pe degete sau maini (cunoscute si sub numele de „semnul lui Russell”), de la varsaturile autoinduse;
• aspect balonat, din cauza retentiei de lichide;
• piele uscata si unghii fragile;
• menstruatie neregulata;
• probleme cu somnul, slabiciune si oboseala, stari de ameteala si pierderea constiintei.

Simptomatologia comportamentala include:

• episoade in care persoana consuma alimente in cantitate exagerata;
• grija fata de forma, greutatea, dimensiunile corpului si/sau perceptie negativa asupra propriei imagini corporale;
• sentimente de vinovatie din cauza caloriilor consumate;
• tendinta de a merge frecvent la toaleta in timpul mesei sau imediat dupa masa;
• iritabilitate excesiva, accentuarea starilor depresive si a ideatiei suicidare sau comportamente autodistructive;
• tendinta de a pastra distanta fata de familie si prieteni, mai ales legat de alimentatie sau in timpul ori dupa servirea mesei;
• disconfort cand persoana cu bulimie trebuie sa manance in compania altora;
• achizitionarea unui numar exagerat de diuretice si laxative;
• tendinta de a ascunde mancarea;
• consum excesiv de apa.

Diagnosticul de bulimie

Daca aveti bulimie, discutati cat mai curand cu medicul de familie sau cu psihiatrul despre simptomele si sentimentele pe care le aveti. Daca ezitati sa solicitati ajutor medical, discutati macar cu o persoana in care aveti incredere. Aceasta va poate ajuta sa luati primele masuri pentru a beneficia de tratament corespunzator.

In cazul in care cineva drag se confrunta cu aceasta afectiune, discutati sincer cu persoana respectiva. Nu o puteti forta sa solicite ingrijiri medicale, dar puteti oferi incurajari si sprijin emotional. Puteti chiar sa gasiti un specialist, sa faceti o programare si, eventual, sa-l insotiti pe cel drag cand merge la medic.

Intrucat majoritatea pacientilor cu bulimie nervoasa au greutate normala sau sunt doar usor supraponderali, este foarte posibil ca cei din jur sa nu sesizeze ca acestia sufera in tacere.

Cateva semnale de alarma in caz de bulimie sunt:

• faptul ca persoana isi face griji sau se plange frecvent ca este grasa;
• are o perceptie distorsionata, excesiv de negativa, asupra propriului corp;
• mananca in cantitati exagerat de mari, mai ales alimente pe care in mod normal le-ar fi evitat;
• isi autoimpune diete stricte sau tine post dupa excesele alimentare;
• evita sa manance in prezenta altora;
• merge la toaleta dupa ce a mancat sau in timpul mesei si sta acolo timp indelungat;
• practica prea multe exercitii fizice;
• are rani sau cicatrice pe dosul mainilor;
• greutatea corporala fluctueaza frecvent;
• are obrajii, mainile si picioarele umflate.

In urma discutiei cu medicul, acesta poate recomanda:

• o examinare fizica;
• teste de sange si urina;
• test EKG, pentru a depista posibilele afectiuni ale inimii, aparute ca urmare a bulimiei;
• teste psihologice care includ intrebari despre imaginea corporala.

Bulimie – optiuni de tratament

Specialistul va lua in considerare nevoile fizice si psihice ale pacientului, tratamentul pentru bulimie incluzand psihoterapie si medicatie.

Tratamente medicale

• medicamente – fluoxetina (Prozac) este un antidepresiv din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei, care se recomanda de obicei pentru tratamentul bulimiei, dar psihiatrul poate recomanda si alte antidepresive sau tipuri de medicamente;
• spitalizare – este o practica mai rara, rezervata cazurilor grave de bulimie, si presupune oferirea ingrijilor medicale in spital, pentru o scurta perioada.

Psihoterapie

• terapie cognitiv-comportamentala – pacientul va invata care sunt obiceiurile alimentare normale si cum sa identice mai usor factorii declansatori, astfel incat sa combata gandurile irationale si obiceiurile nesanatoase, asociate bulimiei.
• tratament care implica intreaga familie – folosit deseori in cazul copiilor si tinerilor care au bulimie, acesta ajuta familia sa gestioneze afectiunea si problemele declansate de aceasta.
• Psihoterapie interpersonala – se concentreaza asupra problemelor de relationare din viata pacientului, deoarece modul in care acesta interactioneaza cu altii ii poate afecta starea emotionala si sanatatea psihica.

Terapie nutritionala

Presupune insusirea obiceiurilor alimentare sanatoase, sub indrumarea unui nutritionist. Acesta poate ajuta pacientul sa-si stabilizeze greutatea corporala si sa aiba o atitudine mai sanatoasa fata de nutritie.

Autoingrijire in caz de bulimie

Complementar medicatiei si planului de terapie, pacientul poate lua urmatoarele masuri.

• Sa aiba grija de nevoile fizice ale organismului – sa consume alimente sanatoase, pentru a-si asigura necesarul de nutrienti. Sa se adreseze medicului pentru a afla daca poate folosi suplimente alimentare, dar si cat timp sa acorde planului de exercitii fizice.
• Sa socializeze – familia si prietenii pot ajuta persoana cu bulimie sa depaseasca obiceiurile autodistructive si sa aiba o parere mai buna despre sine. Si un grup de suport poate fi de ajutor.
• Sa evite factorii declansatori – cum ar fi cantarul si oglinzile, fotografiile de pe retelele de socializare, care infatiseaza idealuri corporale nerealiste, iar daca stresul sau plictiseala determina consumul alimentar excesiv, sa gaseasca moduri sanatoase de a gestiona situatiile respective.

Complicatiile bulimiei

Daca tulburarea nu este tratata, poate duce la consecinte pe termen lung, care sa afecteze grav starea organismului. Pe lista complicatiilor, enumeram:

• probleme de relationare, din cauza stimei de sine reduse;
• deshidratare, care poate duce la blocaj renal;
• probleme digestive (ulcer, sindromul colonului iritabil, perforatie intestinala, posibila rezectie a colonului, boala de reflux gastrointestinal);
• deteriorarea sfincterului esofagian si a esofagului;
• puls neregulat sau afectiuni cardiovasculare (cardiomiopatie, atac de cord);
• afectiuni dentare si gingivale;
• probleme de fertilitate si menstruatie neregulata;
• scaderea densitatii osoase (osteopenie, osteoporoza);
• cancer esofagian;
• anxietate, depresie, tulburare bipolara;
• autovatamare, ideatie suicidara excesiva sau suicid.

Diferenta dintre bulimie si anorexie

In general, persoanele care sufera de bulimie nervoasa au o greutate normala si alterneaza episoadele de mancat compulsiv cu cele de eliminare fortata a caloriilor ingerate. In schimb, pacientii cu anorexie nervoasa sunt subponderali, infometandu-se sau supunandu-se la diete extreme si exercitii intense pentru a slabi, chiar si cand sunt deja foarte slabi. Din cauza slabirii excesive, specifice anorexiei, pot capata un aspect bolnavicios, usor sesizabil.

Sfaturi pentru preventie

Prin informare privind simptomatologia, cauzele si modul in care bulimia poate fi gestionata, se poata reduce prevalenta acestei boli in randul populatiei. Nu exista un mod cert de a preveni cazurile de bulimie, dar puteti avea in vedere optiunile de mai jos.

• Daca aveti copii, promovati si consolidati o perceptie sanatoasa asupra imaginii corporale, indiferent de aspectul fizic al acestora. Ajutati-i sa aiba incredere in ei insisi, punand accentul pe alte calitati in locul aspectului fizic.
• Mancati regulat in familie, savurand impreuna mancarea.
• Evitati sa discutati acasa despre greutate si in schimb concentrati-va pe un stil de viata sanatos.
• Nu incurajati dietele, mai ales daca presupun comportamente nesanatoase de control al greutatii corporale, cum ar fi autoinfometare, utilizarea suplimentelor pentru slabit sau a laxativelor.
• Discutati cu medicul de familie, care va poate ajuta sa identificati primele simptome ale unei tulburari de alimentatie, astfel incat sa preveniti evolutia acesteia.
• Daca o ruda sau un prieten pare sa se confrunte cu o tulburare de alimentatie, exprimati-va grija fata de persoana in cauza si intrebati-o cum ii puteti fi de ajutor.

Surse:

https://www.eatingdisorderhope.com/information/bulimia

https://www.webmd.com/mental-health/eating-disorders/bulimia-nervosa/mental-health-bulimia-nervosa