Boala Hansen sau lepra – cauze, transmitere, tratament si moduri de prevenire

Lepra, cunoscuta si sub numele de boala Hansen, este o infectie cauzata de o bacterie cu dezvoltare lenta, numita Mycobacterium leprae. Poate afecta nervii, pielea, ochii si mucoasa nazala. Candva, lepra inspira teama, fiind cunoscuta drept o boala extrem de contagioasa si devastatoare, dar intre timp s-a descoperit ca nu se raspandeste atat de usor, iar optiunile de tratament disponibile in prezent sunt foarte eficiente. Cu toate acestea, daca nu este depistata si tratata la timp, lezarea nervilor poate sa afecteze mainile si picioarele, sa cauzeze paralizie si chiar orbire. Prin diagnosticare si tratament precoce, afectiunea poate fi insa vindecata, persoanele cu boala Hansen putand continua sa lucreze si sa duca o viata activa atat pe parcursul tratamentului, cat si dupa incheierea acestuia.

In continuare, vom discuta mai pe larg despre simptomele, factorii de risc si modul de tratare al pacientilor cu lepra, precum si despre cum putem preveni imbolnavirea.

Lepra – generalitati

Lepra este una dintre cele mai vechi boli din istorie, primele mentiuni despre aceasta afectiune datand de pe la anul 600 i.Hr. Desi in zilele noastre este mai rara, aceasta afectiune numita in prezent boala Hansen, inca exista in unele tari, mai ales in cele cu climat tropical sau subtropical. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, aproximativ 208.000 de persoane din intreaga lume sufera de lepra, majoritatea cazurilor fiind intalnite in Asia si Africa. In general, riscul adultilor de a contracta boala este foarte scazut, deoarece peste 95% din populatie este in mod natural imunita la aceasta.

In functie de numarul si tipul leziunilor cutanate, afectiunea poate fi de 3 tipuri:

1. tuberculoida – este forma mai putin severa. Datorita raspunsului imun mai favorabil, acesti pacienti dezvolta pe piele doar una sau cateva pete de culoare deschisa. Forma tuberculoida se mai numeste si paucibacilara. Pielea afectata se poate simti amortita, din cauza leziunilor nervoase din zonele respective. Este insa mai putin contagioasa decat alte forme ale afectiunii.
2. lepromatoasa – este o forma mai grava a bolii. Cauzeaza umflaturi si eruptii cutanate pe scara larga (lepra multibacilara), amorteala si slabiciune musculara. De asemenea, poate afecta nasul, rinichii si organele reproducatoare masculine. Este mai contagioasa decat forma tuberculoida.
3. borderline – pacientii cu acest tip de boala au atat simptome ale formei tuberculoide, cat si ale celei lepromatoase.

Lepra este o boala foarte variabila, care afecteaza diferit pacientii, in functie de raspunsul sistemului lor imunitar. Cei de la un capat al spectrului, cu un nivel ridicat de imunitate, prezinta un numar scazut de bacili, aceasta forma a bolii fiind paucibacilara. Cei la care se depisteaza un nivel mare de bacili in organism au forma multibacilara a afectiunii.

• Forma paucibacilara: cand pacientul are cel mult 5 leziuni cutanate, fara prezenta demonstrata a bacililor intr-un frotiu cutanat.
• Forma multibacilara: daca exista mai mult de 5 leziuni cutanate, afectare nervoasa sau prezenta demonstrata a bacililor intr-un frotiu cu fante, indiferent de numarul leziunilor cutanate.

Lepra – modalitati de transmitere

Boala Hansen este o infectie bacteriana cronica, progresiva, care dupa cum spuneam este cauzata de bacteria Mycobacterium leprae. Boala afecteaza in primul rand nervii extremitatilor, pielea, mucoasa nazala si tractul respirator superior. Se prezinta sub forma de ulcere ale pielii, leziuni ale nervilor si slabiciune musculara, iar in lipsa tratamentului poate provoca desfigurare severa si dizabilitate semnificativa.

Din pacate, nu se stie exact cum se raspandeste afectiunea. Cercetatorii cred ca se transmite cand un pacient cu boala Hansen tuseste sau stranuta, iar persoana sanatoasa inspira stropii care contin bacteria. Se pare ca pentru imbolnavire este insa necesar un contact apropiat si prelungit (timp de mai multe luni) cu un bolnav care nu urmeaza tratament.

Asadar, nu exista riscul de imbolnavire in urma contactului intamplator cu un bolnav, cum ar fi o strangere de mana sau o imbratisare, calatoria cu mijloacele de transport in comun sau servirea mesei in spatii comune. De asemenea, boala nu se transmite nici de la  mama la fat in timpul sarcinii si nici prin contact sexual.

Avand in vedere ca bacteriile Mycobacterium leprae se dezvolta lent si ca semnele bolii apar dupa o perioada indelungata, sursa infectiei este in general foarte dificil de identificat. Din fericire, de indata ce pacientii incep tratamentul, dispare si riscul de raspandire a bolii.

Lepra – semne si simptome

Simptomele afecteaza indeosebi pielea, nervii si membranele mucoase. Semnele bolii pot aparea dupa 3 – 5 ani de la contractarea bacteriei patogene, dar uneori pot trece si 20 de ani sau chiar mai mult pentru ca simptomatologia sa-si faca simtita prezenta.

Simptomul principal il constituie leziunile si nodulii sau umflaturile care apar la suprafata pielii si care nu se vindeca nici dupa cateva saptamani sau chiar luni. Ranile sunt plate si mai palide decat nuanta normala a pielii din jurul lor sau pot fi rosiatice din cauza inflamatiei.

Simptomele cutanate pot include si urmatoarele semne:

• piele ingrosata, rigida sau uscata;
• ulcere persistente pe talpi;
• umflaturi nedureroase pe fata sau pe lobul urechii.

Leziunile pielii determina scaderea simtului tactil si a capacitatii de a percepe fluctuatiile de temperatura sau durerea. Simptomele cauzate de afectarea nervilor mai pot include si:

• amortirea zonelor afectate ale pielii;
• slabiciune musculara sau paralizie (in special la nivelul mainilor si picioarelor);
• nervi mariti (in special cei din zona cotului si genunchiului sau de pe lateralele gatului);
• tulburari de vedere (cand sunt afectati nervii faciali);
• nervi mariti si pete rosiatice pe pielea din zona nervilor afectati de bacterii.

Simptomele cauzate la nivelul membranelor mucoase sunt:

• nasul infundat;
• sangerarile nazale.

Cand afectiunea evolueaza, simptomele avansate pot include:

• pierderea sprancenelor si/sau a genelor;
• rani pe talpi, care nu se vindeca;
• durere, roseata si senzatie de arsura;
• deformari ale nasului, mainilor si picioarelor;
• scurtarea degetele de la maini si picioare;
• paralizia mainilor si a picioarelor;
• orbire.

Lepra – diagnostic

In caz de leziune cutanata suspecta, medicul va preleva o proba de piele sau nerv (printr-o biopsie cutanata sau nervoasa) si o va trimite la un laborator pentru a fi examinata. Specialistul poate recomanda inclusiv un test de frotiu cutanat. Nu vor exista bacterii in rezultatele testelor unui pacient cu lepra paucibacilara, dar vor exista insa la pacientii cu lepra multibacilara.

Se poate recomanda un test cutanat pentru lepromina, in vederea identificarii formei exacte a bolii. Pentru acest test, medicul ii va administra pacientului un vaccin ce contine o cantitate mica de bacterii Mycobacterium leprae inactive. Specialistul va examina locul vaccinarii dupa 3 zile si apoi din nou dupa 28 de zile, pentru a vedea daca pacientul prezinta vreo reactie. In caz de reactie, este posibil ca pacientul sa aiba lepra tuberculoida sau borderline. Persoanele care nu au boala Hansen sau care au forma lepromatoasa a bolii nu vor avea nicio reactie la acest test.

Lepra – optiuni de tratament

Tratamentul depinde de tipul afectiunii, dar in general aceasta se vindeca cu antibiotice. Regimul de tratament consta in medicamente care se administreaza combinat:

• dapsona;
• rifampicina/rifampina;
• clofazimina;
• minociclina;
• ofloxacina.

Terapia poate dura intre 6 si 12 luni, in functie de gravitatea cazului. Daca aveti o forma mai grava a bolii, durata tratamentului cu antibiotice se poate prelungi.

• Pentru forma paucibacilara: se administreaza doua antibiotice, cum ar fi dapsona zilnic si rifampicina o data pe luna.

• Pentru forma multibacilara: se ia o doza zilnica de clofazimina, pe langa dapsona in fiecare zi si rifampicina lunar. In acest caz, terapia cu mai multe medicamente poate dura 1 – 2 ani.

Antibioticele nu pot trata insa si leziunile nervoase pe care le cauzeaza boala. Prin urmare, se pot prescrie medicamente antiinflamatoare pentru a reduce durerea si a combate deteriorarea nervilor. In acest sens, pacientilor li se pot prescrie steroizi precum prednison.

Uneori, pentru a trata boala Hansen se recomanda talidomida, un medicament puternic care suprima activitatea sistemului imunitar si ajuta la tratarea nodulilor. Intrucat talidomida provoaca insa malformatii congenitale severe, care pun viata in pericol, este contraindicata femeilor insarcinate sau care intentioneaza sa ramana gravide.

Persoanele cu boala Hansen care sunt diagnosticate si tratate precoce evita multe dintre complicatiile asociate bolii si nu sufera de desfigurare sau dizabilitati.

Lepra – modalitati de prevenire

Cel mai bun mod de a preveni afectiunea este de a evita contactul pe termen lung si apropiat cu o persoana netratata care are infectia. In schimb, in cazul unui pacient cu boala Hansen, depistarea precoce si tratamentul reprezinta cel mai bun mod de a preveni raspandirea afectiunii.

Surse:

https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/leprosy-symptoms-treatments-history

https://www.who.int/health-topics/leprosy#tab=tab_1

https://www.cdc.gov/leprosy/about/about.html

https://www.healthline.com/health/leprosy

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23043-leprosy-hansens-disease