Catena
Ultima actualizare: 7 iunie 2024
Boala Dupuytren este o afectiune caracterizata prin aparitia unui tesut gros si fibros la nivelul palmei. Aceasta ingrosare provoaca tragerea degetelor spre interiorul palmei. Exercitiile pentru maini pot ajuta la mentinerea flexibilitatii degetelor, insa sunt disponibile si tratamente medicale.
Sub pielea degetelor si a palmelor se afla un strat de tesut care se numeste fascie. In cazul persoanelor cu boala Dupuytren, fascia se ingroasa si se strange, iar degetele se trag spre palma, pacientului fiindu-i imposibil sa le intinda complet.
Tesutul fibros poate crea cordoane ingrosate in palma. Boala Dupuytren afecteaza de obicei degetele al patrulea si al cincilea, cunoscute sub numele de degetul inelar si degetul mic. Cu toate acestea, ingrosarea se poate extinde catre oricare dintre degete, inclusiv catre degetul mare.
Excrescentele care provoaca boala Dupuytren sunt intotdeauna benigne, ceea ce inseamna ca nu sunt canceroase.
Boala Dupuytren mai poarta denumirile de contractura Dupuytren si fibromatoza palmara.
Boala Dupuytren este o afectiune care provoaca formarea unor noduli sub pielea degetelor si a palmelor. Aceasta afectiune poate cauza blocarea degetelor intr-o anumita pozitie.
Boala Dupuytren poate fi tratata prin fasciotomie percutanata cu acul, interventii chirurgicale, injectii cu enzime sau anumite tratamente la domiciliu.
Cele mai afectate degete sunt degetul inelar si degetul mic. Cu toate acestea, poate afecta orice deget. Face ca articulatiile proximale si mijlocii – cele mai apropiate de palme – sa se indoaie si sa devina dificil de indreptat. Tratamentul variaza in functie de severitatea nodulilor.
Cercetatorii nu stiu inca exact care sunt cauzele bolii Dupuytren. Cu toate acestea, ei cred ca factorii genetici joaca un rol.
Studiile au descoperit ca afectiunea este mai frecventa in randul populatiei din Europa de Nord. Alti factori de risc posibili sunt:
Persoanele cu diabet zaharat si cele care iau medicamente pentru epilepsie par sa aiba, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta boala Dupuytren.
De obicei, boala Dupuytren se dezvolta de-a lungul mai multor luni sau chiar ani si, din aceasta cauza, pacientii nu observa, de regula, niciun simptom la inceput. Semnele si simptomele bolii Dupuytren apar de obicei in urmatoarea ordine:
Primul semn al bolii Dupuytren sunt micile umflaturi care apar sub pielea palmei. Acesti noduli se dezvolta de obicei la baza degetelor, in locurile unde acestea se intalnesc cu palma. Unii oameni nu prezinta alte semne sau simptome in afara de acesti noduli, iar in cazul unora nodulii dispar de la sine. Nodulii pot face ca pielea din jurul lor sa para incretita.
In timp, nodulii se pot ingrosa si pot forma cordoane lungi de tesut pe fascie. Aceste cordoane pot provoca tragerea degetelor spre palma.
Cel mai avansat simptom este cel care ii da numele contracturii Dupuytren. In cele din urma, cordoanele pot deveni atat de stranse si ingrosate incat pacientului ii este imposibil sa-si intinda sau sa-si indrepte degetele afectate.
Spre deosebire de alte afectiuni, nu exista de obicei declansatori care agraveaza semnele si simptomele bolii Dupuytren. Simptomele acestei afectiuni se pot inrautati incet in timp, pe masura ce nodulii se transforma in cordoane si apoi apare contractura. In unele cazuri, boala Dupuytren nu trece prin toate etapele enumerate mai sus.
Pe langa problemele la nivelul degetelor, este posibil sa apara si urmatoarele semne si simptome la mana afectata:
Aceste simptome sunt insa rare. Doar aproximativ un sfert dintre persoanele cu boala Dupuytren ajung sa le experimenteze. Discutati cu medicul daca aveti boala Dupuytren si prezentati aceste semne si simptome. Uneori, acestea pot indica alte probleme care pot afecta pielea sau fascia.
In cele mai multe cazuri, medicii pot pune diagnosticul de boala Dupuytren doar observand aspectul palmei sau in urma unei examinari fizice. In rare situatii este nevoie de alte teste.
Furnizorii de servicii medicale compara mainile intre ele si verifica daca pielea palmelor este incretita. De asemenea, acestia apasa pe anumite zone ale mainilor si degetelor, pentru a verifica daca exista noduli duri sau benzi de tesut intarit.
Un alt test care ajuta la diagnosticarea bolii Dupuytren implica asezarea palmei mainii afectate pe o masa sau pe alta suprafata plana. Daca pacientul nu-si poate intinde complet degetele inseamna ca ar putea avea nevoie de tratament.
Nu exista un tratament permanent pentru boala Dupuytren. Din acest motiv, tratamentul se concentreaza pe imbunatatirea capacitatii pacientului de a-si intinde mana si degetele afectate.
In multe cazuri, contractura este usoara si nu afecteaza activitatile de zi cu zi ale pacientului.
Intrucat simptomele nu sunt de obicei grave, tratamentul nu este neaparat necesar. Pacientul poate decide daca doreste sau nu sa primeasca tratament, in functie de nivelul sau de disconfort si de modul in care acesta ii afecteaza viata de zi cu zi.
Tratamentele disponibile sunt:
Injectarea corticosteroizilor intr-un nodul poate ameliora durerea si inflamatia si poate ajuta la incetinirea progresiei afectiunii.
Injectiile pe baza de colagenaza care contine Clostridium Histolyticum este un tip de tratament relativ nou. Aceasta enzima topeste coarda fibroasa specifica bolii Dupuytren. Dupa injectare, medicul continua sa traga de degetele afectate si sa rupa cordoanele, facilitand indreptarea degetelor.
Un studiu din 2016 la care au participat 213 de persoane care au primit injectii pe baza de colagenaza a constatat ca 73% dintre participanti au fost foarte multumiti sau multumiti de rezultate, iar 21% au fost nemultumiti. Din cei 78 de participanti care au suferit o interventie chirurgicala anterior, 71% au spus ca prefera injectiile cu colagenaza in detrimentul operatiei.
Pe termen lung, acest tratament poate sa nu fie la fel de eficient. Cercetarile arata ca rata de recurenta a afectiunii la 5 ani dupa tratament este de cel putin 66%.
Un medic poate recomanda o interventie chirurgicala pentru a indeparta sau slabi cordoanele, in cazurile in care afectiunea limiteaza utilizarea mainii sau daca tesutul infasurat in jurul arterelor si nervilor poate provoca leziuni.
In unele cazuri, chirurgii pot efectua procedura folosind anestezie locala. Cu toate acestea, multi specialisti utilizeaza de obicei anestezie regionala sau generala. In orice caz, operatia este de obicei o procedura ambulatorie, ceea ce inseamna ca persoana nu va trebui sa stea in spital peste noapte.
Potrivit specialistilor in ortopedie, cele mai frecvente doua proceduri chirurgicale folosite pentru tratarea bolii Dupuytren sunt:
In timpul acestei proceduri, chirurgul taie tesutul conjunctiv pentru a elibera tensiunea. Specialistul poate introduce un ac fin in piele si peste contractura, folosindu-l ca un cutit.
Chirurgul taie sau imparte tesutul ingrosat de sub piele, fara sa-l elimine complet. Medicul lasa de obicei rana deschisa, iar pacientul poate avea nevoie sa foloseasca o atela in timp ce rana se vindeca.
Aceasta procedura implica indepartarea in intregime a tesutului conjunctiv. In timpul acestei operatii, medicul ar putea fi nevoit sa faca mai multe incizii.
Ocazional, specialistul ar putea folosi o grefa de piele pentru a ajuta rana sa se vindece.
Dupa operatie, pacientul ar putea avea nevoie de terapie fizica si terapie ocupationala pentru a-si recapata functia mainii.
Referinte:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16941-dupuytrens-contracture
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dupuytrens-contracture/symptoms-causes/syc-20371943
Autor: Andrei Radu
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www. catena.ro - copyright 2024,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook