Arterita – ce este, cauze, simptome si optiuni de tratament

Prin „arterita” se intelege patologia care descrie inflamatia unei artere. In practica medicala, un termen care se termina cu sufixul „-ita” (conjunctivita, dermatita si asa mai departe) indica, de fapt, procesul inflamator al organului respectiv.

In practica clinica, acest termen se suprapune deseori celui de „arteriopatie”, care indica patologia de orice natura a unei artere. Exista o gama foarte variata de afectiuni care intereseaza arterele, nu toate implicand o componenta inflamatorie, ca in cazul arteritei. Totusi, trebuie facuta de la bun inceput o distinctie clara intre acesti doi termeni.

Arterita defineste inflamatia unei singure sau mai multor artere, iar cea mai comuna cauza este ateroscleroza. De fapt, dincolo de a fi in sine o patologie specifica, deseori reprezinta un simptom asociat unei patologii sau un fenomen are potentialul de a avea un debut brusc, cum se observa in cazul bolii serului, o reactie alergica de tip III la injectarea cu ser, uneori secundara administrarii de antibiotice, barbiturice, AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) sau hormoni. Principalele tipuri de arterita sunt clasificate in functie de arterele afectate si fiecare, in esenta, se prezinta cu simptome specifice si complicatii potentiale. Etiologia poate fi deosebit de variabila, iar diagnosticul de certitudine necesita investigatii elaborate si specializate.

Arterita – informatii generale

Arterita este o afectiune care se manifesta prin inflamatia vaselor de sange, in general, respectiv a arterelor, in particular. Procesul inflamator poate afecta vase de sange de diferite dimensiuni, inclusiv arterele mari care alimenteaza organe vitale sau artere mai mici care asigura perfuzarea cu sange a tesuturilor periferice. Afectiunea poate avea multiple cauze, inclusiv un raspuns tip autoimun (afectiuni autoimune), poate fi secundara infectiilor, leziunilor traumatice sau bolilor vasculare subiacente. Indiferent de etiologie, fondul inflamator va duce la scaderea diametrului vasului si, implicit, la scaderea fluxului sanguin spre organele respective, asadar la ischemie.

Nu se cunosc intocmai cauzele care stau la baza aparitiei acestui fenomen patologic, dar au fost propuse mai multe ipoteze, in conformitatea modificarilor histopatologice observate. In arterita cu celule gigantice se observa modificari inflamatorii mediate imunitar la nivel endotelial. Mai mult decat atat, se crede ca ar fi vorba despre sinergia intre predispozitia genetica si expunerea la factorii de mediu. Inaintarea in varsta pare a fi un principal factor de risc pentru arterita, dar si infectiile bacteriene si virale, fumatul. O serie de modificari genetice au fost asociate, dar nu certificate cauzal (cauza → efect) cu arterita. Fondul inflamator progresiv ridica riscuri majore.

Arterita – cauze si factori de risc

In functie de manifestare si de patologia specifica, arterita poate fi fie un simptom, fie patologie izolata. Drept urmare, in continuare vom avea in vedere strict patologiile care descriu, in prima instanta, inflamatia izolata a unei anumite artere sau inflamatia generalizata a mai multor artere (o astfel de afectiune mai poate fi numita si „vasculita”, insa implica si conductele venoase).

Arterita temporala (arterita cu celule gigantice, boala Horton)

Arterita temporala implica, dupa cum si denumirea evidentiaza, inflamarea arterelor temporale (din zona tamplelor) si/sau a altor artere din zona craniului. Desi etiologia este necunoscuta, s-a observat ca arterita temporala este frecvent precedata de o infectie cu Parvovirusul B19, VZV (virusul varicelo-zosterian), Mycoplasma, Parainfluenza, Herpes simplex, Chlamydia.

Cu toate acestea, este important de mentionat ca exista doar dovezi circumstantiale, fara dovezi care pot confirma ca, intr-adevar, este vorba despre arterita cu etiologie infectioasa. In arterita temporala se observa si o predispozitie genetica in randul femeilor asociata cu polimorfisme genetice, de exemplu polimorfismul geneti TLR4 si HLA-DRB1*04 (gene HLA de clasa II).

Poliarterita nodoasa (Boala Kussmaul-Maier)

Reprezinta un tip de arterita in care arterele si tesutul din jur se inflameaza concomitent. Acest proces inflamator afecteaza toata grosimea unui vas si poate duce la necroza unor sectiuni, de-a lungul arterelor de dimensiuni medii aparand noduli fibrosi. Poate afecta vase care perfuzeaza intestinele, muschii, rinichii, inima si pielea, prezentandu-se cu simptome specifice. Infectia cu virusul hepatic B a fost asociata, de asemenea, cu acest tip de arterita.

Arterita Takayasu (boala fara puls)

Este o forma rara de arterita care afecteaza arterele mari si mijlocii si ramurile acestora. Aceasta patologie se prezinta cu simptome constitutionale nespecifice, cum ar fi febra, stare de rau sau scadere in greutate, anorexie. Alte manifestari, cum ar fi cele neurologice, claudicatia la nivelul membrului superior, hipertensiunea arteriala, apar secundar insuficientei arteriale. Majoritatea deceselor cauzate de arterita Takayasu se datoreaza leziunilor miocardului si creierului. Intrucat se observa ingrosarea fibroasa transmurala a peretilor arteriali, cu modificari ischemice si zone alternante de pseudoanevrism, acest tip de arterita, desi rar, are un prognostic usor nefavorabil.

Sindromul Behçet

Reprezinta o forma sistemica de vasculita, pe fond autoinflamator cu etiologie necunoscuta. In esenta, se caracterizeaza prin manifestari mucocutanate, ulceratii orale si genitale recurente, cu manifestari oculare (uveita cronica recidivanta) si vasculita sistemica (implica artere si vene).

Arterita Kawasaki

Boala Kawasaki, numita si sindromul ganglionilor limfatici mucocutanati, este o vasculita atat acuta, cat si autolimitata, a vaselor medii (in special a arterelor coronare). Este intalnita deseori la copiii cu varsta sub 5 ani, dar poate aparea si la adulti.

Granulomatoza cu poliangeita (granulomatoza Wegener)

Este o forma rara de vasculita care afecteaza vasele mici, insa cu etiopatogenie necunoscuta, si implica un prognostic nefavorabil, ca urmare a morbiditatii si mortalitatii semnificative. Acest prognostic este redus din cauza disfunctiei ireversibile a organelor sau ca urmare a consecintei utilizarii intensive si prelungite a glucocorticoizilor sau a agentilor imunosupresori.

Arterita – simptome, manifestari clinice

Arterita se prezinta diferit, in functie de teritoriile arteriale afectate, de diagnosticul asociat. In general, simptomele sunt nespecifice, incluzand durere in zona afectata, sensibilitate la atingere si rigiditate articulara, musculara. In boala Horton, problemele de vedere sunt frecvente, si apar fenomene precum vedere incetosata, orbire temporara. Febra apare in cazul inflamatiei severe, iar alte simptome (dureri articulare, pierdere in greutate, eruptii cutanate) se asociaza, specific, tipului de patologie subiacenta. Claudicatia, adica durerea intermitenta si paroxistica la nivelul unui anumit membru poate fi un alt simptom precoce, ca urmare a ischemiei asociate bolii.

Arterita – optiuni privind tratamentul

Principala forma de tratament o reprezinta glucocorticoizii, cu sau fara agenti imunosupresori. Tipul specific de boala ghideaza alegerea agentului imunosupresor. Abordarea tratamentului in contextul unei astfel de patologii include trei obiective principale:

• Inducerea remisiei;
• Mentinerea remisiei;
• Monitorizarea bolii.

In primul rand, trebuie pus diagnosticul diferential, deoarece exista mai multe forme ale acestei patologii. Ulterior, tratamentul se individualizeaza, dar de cele mai multe ori implica terapie cu scop imunosupresor, in vederea inhibarii raspunsului imun anormal care duce la inflamatia. De asemenea, pacientului trebuie sa i se comunice care sunt riscurile, pe termen lung, asociate unei astfel de terapii (stare cronica imunodepresiva), respectiv risc de infectii repetate, chiar severe.

Arterita – complicatii si riscuri asociate

Complicatiile depind, in primul rand, de tipul de vas implicat. Implicarea vaselor mari, cum se observa in boala Horton, Takayasu sau Kawasaki poate duce la complicatii precum infarctul de miocard, AVC-ul, ischemia arterelor craniene (oftalmica), ischemie mezenterica, sindroame de aorta (disectie, hematom intramural), ischemia critica la nivelul extremitatilor. Complicatii ale vasculitei cu vase mici includ hemoragia alveolara, insuficienta renala, ischemia intestinala. In poliarterita nodoasa, boala Horton si sindromul Behçet, formarea anevrismului este una dintre principalele complicatii. Alte complicatii sunt tromboza venoasa profunda, embolia pulmonara.

Sfaturi pentru preventie

Desi se considera ca cele mai multe forme ale bolii sunt mediate autoimun si implica, in mare parte, predispozitie genetica, iata care sunt recomandarile specialistilor:

• Vaccinarea impotriva agentilor infectiosi (deseori, patologia este secundara unei infectii ce ar putea fi prevenita prin vaccinare);
• Evitarea fumatului, limitarea consumului de alcool;
• Practicarea regulata de exercitii fizice;
• Abordarea unui regim alimentar sanatos, cu limitarea consumului de grasimi nesanatoase, a carbohidratilor rafinati;
• Limitarea posibilitatii de a contracta infectii virale sau bacteriene, prin strategii specifice;
• Efectuarea controalelor regulate, indeosebi atunci cand sunt prezente simptome care pot sa ridice suspiciunea unei astfel de patologii;
• Monitorizarea tensiunii arteriale, nivelurilor de colesterol;
• Mentinerea greutatii corporale in limitele normale.

Surse:

https://www.britannica.com/science/arteritis

https://www.healthline.com/health/arteritis

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459376/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK545186/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482157/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459127/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470257/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537163/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557827/