Antrax – ce este, cum se transmite, simptome, riscuri asociate

Antraxul este o boala infectioasa de tip zoonotic (transmisa de la animale infectate la om), care apare ca urmare a infectiei cu bacteria Bacillus anthracis. In general, mamiferele paricopitate, cum ar fi bovinele, caprinele si ovinele, dezvolta antrax. Transmiterea se face prin contactul cu sporii bacteriei (formele de rezistenta), care deseori provin de la cadavrele animalelor anterior infectate.

Sporii pot rezista in mediu timp indelungat si pot fi transmisi pe calea aerului. Chiar daca astazi cazurile de antrax sunt relativ rare, boala ramane o problema de sanatate publica in anumite regiuni ale lumii, unde se practica agricultura intensa si animalele nu sunt vaccinate.

De asemenea, antraxul este cunoscut ca agent de potential bioterorism, datorita capacitatii sale de a produce forme severe de boala la om prin inhalare sau contact cu pielea. Sporii bacterieni se gasesc in mediul inconjurator, iar erbivorele precum oile, bovinele si caprele sunt in general infectate dupa ce consuma spori de pe solul contaminat. Sporii bacterieni sunt foarte rezistenti si pot supravietui pe sol chiar ani de zile. Antraxul este rar intalnit in tarile dezvoltate, ca urmare a programelor de vaccinare a animalelor si, implicit, a oamenilor. Exista trei tipuri specifice de antrax: cutanat (94% din cazuri), respirator (5% din cazuri) si gastrointestinal (1% din cazuri).

Ce este antraxul?

Antraxul este o zoonoza, adica o boala care afecteaza animalele si poate fi transmisa si la om. Bacteria responsabila, Bacillus anthracis, formeaza spori (forme de rezistenta) care persista in mediul exterior chiar ani de zile. Infectia cu antrax poate afecta pielea, plamanii sau, desi mult mai rar, tractul digestiv, in functie de modul prin care sporii patrund in organism. Dupa cum s-a mentionat, exista trei tipuri clinice distincte de antrax:

• Antrax cutanat: forma cea mai comuna, in care sporii patrund in organism prin leziuni care apar la nivelul pielii. Desi grava, este forma cu cea mai mica rata de mortalitate, in special daca se intervine prompt cu tratament antibiotic;
• Antrax pulmonar: antraxul la om poate implica si plamanii, in urma inhalarii sporilor. Este forma cu potentialul cel mai sever, cu o rata ridicata de mortalitate daca tratamentul nu este instituit rapid;
• Antraxul gastrointestinal: apare in urma consumului de carne contaminata cu spori, care nu este suficient preparata termic, provocand simptome cantonate la nivel gastrointestinal.

Antraxul cutanat mai este numit „buba neagra”, ca urmare a aspectului tipic al leziunii cutanate care apare in urma infectiei cu Bacillus anthracis (locul prin care a patruns in piele).

Antrax – cauze si factori de risc

Agentul etiologic al antraxului este Bacillus anthracis, un bacil Gram-pozitiv care formeaza in momentul in care este expus la conditii nefavorabile de mediu spori. Acesti spori sunt deosebit de rezistenti si pot supravietui in sol pentru perioade foarte lungi de timp. Sporii reprezinta, de fapt, principala sursa de infectie pentru animale si om. In unele cazuri, animalele contaminate, insa care au murit, pot emite sporii ingerati in urma procesului de descompunere, acestia fiind ulterior vehiculati pe calea aerului.

Exista mai multi factori care cresc riscul ca o persoana sa dezvolte antrax, cum ar fi:

• Contactul cu animale infectate: animalele erbivore cum sunt ovinele, caprinele, bovinele si caii pot dezvolta antrax. Oamenii care intra in contact direct cu aceste animale, cu produsele lor (piei, lana) sau carnea, sunt expuse riscului de infectie cu antrax. Agricultorii, lucratorii in abatoare, cei care manipuleaza piei si lana sau veterinarii au un risc crescut de infectie;
• Zone endemice: infectia cu antrax este mai frecventa in regiuni agricole unde animalele nu sunt vaccinate impotriva boli. Tari din Africa, Asia si Europa de Est continua sa raporteze, in continuare, focare de antrax, mai ales in zone rurale;
• Cazurile de antrax sunt mai numeroase regiuni umede, din proximitatea mlastinilor, in zone usor inundabile, deoarece sporii bacterieni care provin din cadavrele animalelor pot fi usor transportati. O incidenta crescuta se observa primavara si dupa precipitatii abundente;
• Un alt factor de risc il reprezinta expunerea deliberata la spori de antrax in cadrul atacurilor de bioterorism, precum s-a intamplat in anul 2001 in Statele Unite, cand au fost distribuite scrisori contaminate, voluntar, cu spori de antrax.

Cum se transmite antraxul?

Transmiterea antraxului la om se face prin contact direct cu sporii bacterieni din mediul natural, de la animalele infectate sau din produse de origine animala contaminate.

Antraxul cutanat

Cel mai comun mod de transmitere este contactul direct al pielii cu sporii de Bacillus anthracis. Acestia patrund in organism prin taieturi, zgarieturi sau alte microleziuni ale pielii. Persoanele care manipuleaza produse animale – lana, piei, anexe cornoase, oase si carne – au un risc relativ crescut de a dezvolta antrax cutanat.

Antraxul pulmonar

Este cauzat de inhalarea sporilor. Inhalarea poate avea loc atunci cand persoana inhaleaza praf contaminat cu spori de antrax, cum ar fi in timpul procesarii lanii sau pielii infectate. Ca urmare a modului de transmitere, mai este numita si „boala scarmanatorului de lana”, deoarece a afectat in mod traditional in special lucratorii din industria textila.

Antraxul gastrointestinal

Aceasta forma de antrax apare in urma ingerarea carnii contaminate, necorespunzator preparata termic. Animalele cu antrax, pe de alta parte, pot elibera spori in mediu in timpul procesului de putrefactie.

In cazuri rare, s-a observat faptul ca insectele care au intepat animale infectate au avut potential de a transmite boala omului, prin muscatura ulterioara. Totusi, aceasta este o cale foarte limitata de raspandire a infectiei. Foarte important de mentionat este ca antraxul nu este contagios, adica nu se transmite de la o persoana la alta. Persoanele infectate – de obicei cu antrax cutanat – nu sunt considerate contagioase, pentru ca raspandirea bolii presupune contactul direct cu sursele de spori bacterieni (sol, animale infectate).

Simptome antrax

Simptomele antraxului variaza in functie de calea de expunere si, implicit, forma bolii. In mod uzual, simptomele apar la 1-7 zile dupa expunere, in unele cazuri putand dura cateva saptamani.

Antrax cutanat

Este cea mai comuna si mai putin grava forma de antrax, cu prognostic favorabil odata ce initiat tratamentul. Simptomele includ:

• Leziuni cutanate care debuteaza cu o papula nedureroasa ce evolueaza intr-un ulcer necrotic negru, cunoscut sub denumirea de „buba neagra” sau „escara antraxului”;
• Umflatura si inflamatie in jurul zonei afectate, febra si stare generalizata de rau.

Antrax pulmonar

Este cea mai grava forma de antrax, cu risc ridicat de mortalitate si complicatii. Simptomele ce apar la inceput pot fi usor confundate cu cele ale unei raceli sau gripe:

• Febra, frisoane;
• Tuse uscata, dificultati respiratorii, uneori chiar insuficienta respiratorie;
• Lichidul de secretie raspandit prin tuse (picaturi Flügge) are potential infectios ridicat;
• Se poate ajunge rapid la septicemie, de obicei la 3-6 zile dupa infectie, in lipsa de tratament.

Antrax gastrointestinal

Simptomele apar dupa ingestia carnii contaminate, insuficient preparate termic, si includ:

• Dureri abdominale severe, in partea inferioara, insotite de greturi si varsaturi;
• Diaree hemoragica (cu sange), foarte severa;
• Febra ridicata.

In unele cazuri, se poate ajunge la septicemie, cu insuficienta cardiaca, renala, cu un grad ridicat de mortalitate (aproximativ 50%).

Tratament antrax

Tratamentul antraxului trebuie initiat cat mai repede posibil, deoarece intarzierea ridica un risc crescut de complicatii grave si chiar deces, in special in formele pulmonare si gastrointestinale. Tratamentul include:

• Antibiotice: ciprofloxacina (orala sau intravenoasa), doxiciclina (eficient in tratarea formei cutanate si pulmonare), penicilina (in caz de antrax cutanat sau in cazurile in care alte tipuri de antibiotice sunt contraindicate). Terapia antibiotica este esentiala pentru supravietuire in special in cazurile de antrax pulmonar;
• Terapie de sustinere: in special la persoanele cu antrax pulmonar, poate fi necesara chiar si ingrijirea in unitatile de terapie intensiva, cu suport respirator si cardiovascular. Hidratarea intravenoasa, oxigenoterapia si alte masuri de sustinere mecanica sunt deseori necesare.

Odata initiat tratamentul precoce, prognosticul este de obicei favorabil. Cu toate acestea, uneori chiar si cu tratament adecvat, se poate ajunge la deces.

Antrax – complicatii si riscuri asociate

Complicatiile antraxului au potential sever si, in absenta tratamentului prompt, pot fi letale:

• Soc septic, complicatie majora a antraxului pulmonar si gastrointestinal, putand duce chiar la insuficienta multipla de organe si deces;
• Meningita antracica, cand infectia ajunge la sistemul nervos central. Meningita este aproape intotdeauna letala;
• Insuficienta respiratorie;
• Hemoragie digestiva fulminanta si mediastinita hemoragica.

Dintre toate formele, antraxul cutanat are cel mai bun prognostic, cu o rata a mortalitatii redusa, de sub 20%. Forma pulmonara are o rata de mortalitate de peste 50%, iar cea cutanata, daca se intervine cu tratament, are o rata a mortalitatii sub 40%.

Surse:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507773/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK535379/
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10046981/
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3614207/
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK310487/
6. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9231248/