Anevrism cerebral – simptome, cauze, diagnostic si solutii de tratament

2024-07-19 13:05:36 2024-07-23 15:52:35 Anevrism cerebral – simptome, cauze, diagnostic si solutii de tratament

Catena

Ultima actualizare: 23 iulie 2024

Un anevrism cerebral este o dilatare care apare intr-un punct slab al peretilor vaselor cerebrale, adica de la nivelul creierului. Majoritatea anevrismelor cerebrale sunt silentioase, nu se prezinta cu simptome, si de obicei sunt diagnosticate intamplator prin investigatii neuroimagistice si la autopsie. Totusi, pot exista situatii in care un anevrism cerebral se rupe, iar acest lucru deseori duce la hemoragie intracraniana, care reprezinta o urgenta medicala. Un anevrism cerebral are dimensiuni diferite, fiind clasificat drept mic (sub 0,5 milimetri), mediu (intre 6-25 milimetri), respectiv mare (cand depaseste 25 de milimetri). De asemenea, poate sa aiba forme diferite.

De cele mai multe ori, un anevrism cerebral este de tip sacular (berry-like), care tinde sa apara in momentul in care tunica medie a vasului se subtiaza intr-un punct, iar tunica interna elastica se fragmenteaza. Alte tipuri de anevrisme cerebrale, insa mult mai rare, sunt cele fusiforme sau ateriosclerotice, cele micotice (infectioase) si cele neoplazice. O alta forma este cea care rezulta in urma hipertensiunii arteriale sustinute, numita microanevrism. Slabirea peretelui unei tunici, indiferent care este aceasta si indiferent de cauza, va avea urmari negative si asupra celorlalte, afectand modul in care sangele circula prin vasul respectiv. In timp, acesta se poate rupe.

Cuprins

1. Anevrism cerebral – cauze si factori de risc

2. Anevrism cerebral – simptome si manifestari

3. Diagnosticul de anevrism cerebral

4. Solutii de tratament pentru anevrism cerebral

Anevrism cerebral – cauze si factori de risc

Intrucat in aproximativ 90% din cazurile de anevrism cerebral este vorba despre forma berry-like (saculara), ne vom axa in special pe acest tip. Anevrismele cerebrale se dezvolta, de obicei, odata cu trecerea timpului, intrucat partea afectata a vasului devine mai putin elastica. Pierderea elasticitatii unui vas poate aparea ca urmare a:

procesului natural de imbatranire (frecvent apar dupa varsta de 50 de ani);
hipertensiunii arteriale, care creste presiunea sangelui asupra peretelui vasului;
deteriorarii chimice a vasului, din cauza fumatului sau inflamatiei prelungite.

La nivel mondial, incidenta diagnosticului de anevrism cerebral este de aproximativ 3,2%. Asa cum a fost mentionat, varsta medie de debut este de 50 de ani. Se observa o incidenta aproape dubla in randul persoanelor de sex feminin, mai ales dupa varsta de 50 de ani, cel mai probabil ca urmare a menopauzei si scaderii nivelului de estrogen circulant, ceea ce va duce la scaderea continutului de colagen al vasului de sange. La aproximativ 10 din 100.000 de persoane are loc ruperea unui anevrism cerebral, ceea ce va duce la hemoragie subarahnoidiana. Intr-o astfel de situatie, mortalitatea este de aproximativ 20%. Factorii care cresc riscul anevrismului sunt:

Factori de risc dobanditi:

varsta inaintata;
hipertensiunea arteriala;
fumatul;
consumul excesiv de alcool;
ateroscleroza arterelor cerebrale;
leziunile traumatice la nivelul capului;
consumul de substante ilicite, cum ar fi cocaina;
deficitul de estrogen;
dieta bogata in grasimi, carbohidrati rafinati, deficitara in fibre vegetale, grasimi sanatoase.

Factori de risc mosteniti:

boala polichistica renala;
malformatiile arteriovenoase;
sindromul Ehlers-Danlos;
sindromul Loeys-Dietz;
sindromul Marfan;
sindromul Noonan;
sindromul Klinefelter;
telangiectaziile hemoragice ereditare (sindromul Osler-Weber-Rendu);
displazia fibromusculara;
scleroza tuberoasa;
coarctatia de aorta;
deficitul de α-glucozidaza (boala Pompe);
deficitul de α1-antitripsina (asociat cu emfizem pulmonar si ciroza hepatica);
antecedentele familiale pozitive de anevrism cerebral.

Dintre factorii de risc mosteniti, istoricul familial pozitiv este cel mai relevant indicator pentru un anevrism cerebral. In comparatie cu populatia generala, persoanele care au rude de gradul I cu anevrism cerebral (sau hemoragie subarahnoidiana anterioara) au un risc de aproape 3-7 ori mai crescut. Fumatul este principala cauza pentru care un anevrism cerebral se rupe, ducand la ruptura anevrismala, ca urmare a actiunii toxice a nicotinei asupra celulelor musculare netede de la nivelul vasului de sange. Anumite afectiuni inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoida sau arterita temporala, arterita Takayasu, lupusul eritematos, boala Behcet, cresc riscul acestei boli.

Anevrism cerebral – simptome si manifestari

In aproximativ 85-90% din cazuri vorbim despre un anevrism cerebral nerupt, care, desi exista, nu provoaca simptome. De cele mai multe ori, un anevrism cerebral este descoperit accidental in urma investigatiilor neuroimagistice recomandate din cu totul alte motive. In cazurile in care apar simptome, acestea se individualizeaza in functie de tipul de anevrism cerebral: nerupt sau rupt.

Simptome anevrism cerebral nerupt:

dureri de cap;
dureri oculare (resimtite in special in spatele ochiului);
furnicaturi, amorteli si slabiciune hemifaciala (resimtite pe o jumatate a fetei);
tulburari de echilibru;
memorie de scurta durata deficitara;
tulburari de vedere (pierderea partiala a vederii, vedere dubla);
dilatarea pupilelor;
spasme musculare involuntare, convulsii.

Simptome anevrism cerebral rupt:

dureri de cap foarte puternice;
greturi si varsaturi;
rigiditatea gatului, resimtita in special la nivelul cefei;
stare generala de rau;
pierderea constientei;
dureri oculare severe;
parestezii faciale;
sensibilitate exacerbata la lumina;
stare de confuzie si alterare psihica;
tulburari respiratorii;
coma si deces.

Primul simptom in cazul unui anevrism cerebral rupt este durerea de cap. Multe dintre persoane descriu aceasta durere drept „cea mai puternica durere de cap” resimtita vreodata. Aproximativ 10-43% dintre persoanele cu hemoragie subarahnoidiana prezinta dureri de cap usoare pana la moderate, cu aproximativ 2 luni inainte de ruperea anevrismului. 30-50% dintre persoane acuza durere de cap cu debut brusc cu 6-20 de zile inainte de ruptura unui anevrism cerebral. Asadar, dintre simptome, cefaleea ar putea fi un „semn de avertizare” al unei rupturi iminente. 10-30% dintre persoanele cu ruptura de anevrism decedeaza inainte de a ajunge la spital, iar 30% dintre pacienti mor in spital.

Diagnosticul de anevrism cerebral

In cele mai multe cazuri, un anevrism cerebral nerupt nu prezinta simptome si este diagnosticat pur si simplu intamplator, in timpul investigatiilor imagistice ale capului. Persoanele cu un risc ridicat, cum ar fi cele cu afectiuni asociate sau istoric familial pozitiv, pot fi destul de usor diagnosticate prin investigatii imagistice specifice, cum ar fi:

angiografia prin rezonanta magnetica (MRA);
angiografia cu tomografie computerizata (angio-CT);
angiografia cu substractie digitala (DSA).

Avand in vedere modificarile inflamatorii si depunerea macrofagelor la nivelul peretelui in care s-a dezvoltat un anevrism cerebral, imagistica prin rezonanta magnetica cu contrast poate fi utilizata pentru a detecta foarte usor anevrismele predispuse la ruptura. Scanarea CT a capului este testul initial in cazul rupturii unui anevrism cerebral si hemoragie subarahnoidiana. Acesta are sensibilitate de 100% daca se face in decurs de 6 ore de la debutul simptomelor. Aceasta va scadea progresiv, ajungand la 50% intr-o saptamana. Daca suspiciunea exista, dar CT-ul nu este pozitiv, se recomanda punctia lombara pentru analiza lichidului cefalorahidian. De retinut:

xantocromia LCR se dezvolta in aproape 4 ore de la debutul hemoragiei, si este sensibila in vederea diagnosticului, chiar si la o saptamana dupa debutul acesteia;
sursa sangerarii la nivel cerebral poate fi identificata prin angio-CT, MRA, DSA;
DSA (angiografia cu substractie digitala) ramane standardul de aur pentru a se diagnostica hemoragia subarahnoidiana cauzata de ruptura anevrismului cerebral, care se prezinta si cu simptome asociate.

Solutii de tratament pentru anevrism cerebral

Alternativele de tratament se individualizeaza in functie de mai multe variabile, cum ar fi varsta si conditiile medicale asociate, dimensiunea si localizarea anevrismului si eventualii factori de risc asociati. Astfel, se poate opta pentru:

Monitorizare

La persoane cu anevrism cerebral nerupt, cu varsta mai mare de 64 de ani, cu anevrism care are dimensiuni mai mici de 7 milimetri, nu prezinta simptome, nu au antecedente familiale si personale de hemoragie subarahnoidiana.
Monitorizare radiologica (angio-CT, MRA), stiind ca riscul de ruptura creste, in fiecare an, cu 1%.

Ocluzia endovasculara

Se deviaza fluxul de sange de la nivelul anevrismului prin folosirea unui tub, astfel incat in cele din urma sa nu mai existe riscul ruperii acestuia.