Acropustuloza infantila

Acropustuloza infantila este o afectiune dermatologica rara caracterizata prin aparitia leziunilor pustuloase pruriginoase la nivelul extremitatilor, la sugari si copii mici. Desi aceasta afectiune este benigna si autolimitata (dispare de la sine in jurul varstei de 2-3 ani), pruritul intens poate afecta semnificativ calitatea vietii sugarului si ingrijoreaza parintii. Cauzele bolii nu sunt, inca, pe deplin intelese, dar exista o asociere evidenta cu antecedente de infestare parazitul Sarcoptes scabiei, care cauzeaza scabia (raia). Drept urmare, acropustuloza se crede a fi o reactie imuna, insa intarziata, la antigenii parazitului, descriind asa-zisul „sindrom postscabie”.

Ce este acropustuloza infantila?

Acropustuloza infantila este o afectiune dermatologica recurenta si autolimitata, care apare mai ales la sugari si copii mici. Se manifesta prin aparitia unor pustule intens pruriginoase (provoaca mancarime), localizate la nivelul mainilor si picioarelor. Caracteristicile esentiale ale bolii sunt:

• acropustuloza infantila apare la sugari cu varste intre 2-10 luni;
• se caracterizeaza prin pusee recurente de pustule sterile (afectiunea nu este contagioasa), ce se localizeaza la nivelul palmelor si talpilor, intre degete si la nivelul acestora;
• leziunile sunt pruriginoase si pot persista saptamani intregi (dureaza cam 1-2 saptamani si tind sa reapara la intervale de 2-4 saptamani), recidivand pe parcursul mai multor luni;
• evolutia este autolimitata, cu remisiune completa pana la varsta de 2-3 ani.

Acropustuloza infantila este considerata o reactie inflamatorie postscabie, dar poate aparea si in absenta unei infestari parazitare initiale evidente. Desi raia este foarte contagioasa, iar persoana afectata necesita izolare, acropustuloza infantila nu prezinta potential contagios.

Acropustuloza infantila – cauze si factori de risc

Nu se cunosc pe deplin cauzele care duc la acropustuloza infantila, dar au fost vehiculate teorii precum:

Reactia imuna intarziata postscabie (sindromul postscabie)

• Multe cazuri apar la scurt timp dupa tratamentul unei infestari cu Sarcoptes scabiei, agentul etiologic al scabiei (raia);
• Se considera ca pustulele sunt rezultatul unei reactii de hipersensibilitate intarziata, fata de antigenele parazitului (parazitul isi depune ouale in pielea gazdei infectate).

Dereglari ale imunitatii in copilaria timpurie

• Sistemul imun imatur al sugarilor poate avea un raspuns exagerat la diferiti factori infectiosi sau cu potential alergen.

Factori genetici

• Desi nu exista o componenta ereditara clara, au fost raportate cazuri familiale ale bolii, ceea ce sugereaza o eventuala predispozitie genetica drept cauza pentru acropustuloza infantila.

Infestarea anterioara cu Sarcoptes scabiei, parazitul care provoaca scabia, reprezinta poate cel mai evident si important factor de risc cand vine vorba de acropustuloza infantila. Nou-nascutii si copiii mici care frecventeaza colectivitati tind sa fie mult mai des afectati. De asemenea, cei cu pielea atopica sau sensibila sunt mult mai predispusi la aceasta afectiune si simptome severe.

Acropustuloza infantila – simptome si manifestari

Acropustuloza infantila apare cel mai adesea in primele 2-10 luni de viata, iar incidenta maxima se observa in jurul primelor 2-3 luni. Afectiunea debuteaza cu leziuni tipice la nivelul palmelor si talpilor, degetelor, sub forma de papule roz, mici, cu o baza eritematoasa (rosiatica). Acestea tind sa iasa in relief, iar in aproximativ 24-48 de ore se transforma in pustule al caror diametru nu depaseste, de cele mai multe ori, 5 milimetri. Pruritul este un simptom foarte deranjant, ceea ce determina un disconfort semnificativ in randul sugarilor – acestia plang, sunt iritati, agitati si nervosi, refuza sa se hraneasca. De asemenea, mancarimea se exacerbeaza la caldura, noaptea.

Episoadele de acutizare pot dura 1-2 saptamani, dupa care se amelioreaza. Totusi, acestea tind sa reapara dupa alte 2-4 saptamani de la disparitia simptomelor. Papulele evolueaza cam in 10-12 zile spre pustule, cu continut purulent. Acestea se pot rupe, iar in locul in care se aflau apar zone maronii de piele care, in timp, isi redobandeste culoarea normala. De mentionat este faptul ca lipsesc simptomele sistemice, cum ar fi febra sau starea generala alterata. Denumirea acestei afectiuni – acropustuloza infantila – este data de faptul ca leziunile se distribuie la nivel acral, adica la nivelul extremitatilor (maini si picioare), iar in stadiul final se transforma in pustule.

Diagnosticul de acropustuloza infantila

Acropustuloza infantila este un diagnostic clinic, bazat pe simptome. In rare cazuri, se ridica si necesitatea examinarii leziunilor cutanate. Criteriile clinice pe care le indeplineste de obicei un pacient cu acropustuloza infantila sunt:

• sugar sau copil mic (< 2 ani);
• pustule sterile pe extremitati;
• prurit intens;
• evolutie recurenta;
• istoric de scabie sau expunere recenta.

O problema, pe de alta parte, o poate ridica necesitatea stabilirii diagnosticului diferential, care include:

• scabia activa: se distinge prin prezenta tunelurilor parazitare si raspunsului la tratamentul antiparazitar;
• dermatita atopica: se prezinta cu xeroza marcata si eczematizare difuza;
• impetigo: caracterizat prin vezicule-pustule cu cruste melicerice („bube dulci”), cauzate de infectia cu Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes;
• Erythema toxicum neonatorum: apare la 40-70% dintre nou-nascuti in prima saptamana de viata, este o afectiune benigna si se amelioreaza in 1-2 saptamani, fara recurenta.

In cazurile atipice, de asemenea, pot fi indicate si alte investigatii paraclinice, cum ar fi:

• examinarea microscopica a pustulelor: pentru a exclude infectia bacteriana;
• testul cu hidroxid de potasiu (KOH): pentru a exclude o eventuala infectie fungica;
• biopsia cutanata (rar indicata, doar in cazuri in care exista alte suspiciuni), care poate indica prezenta unui infiltrat inflamator neutrofilic in leziunile asociate cu acropustuloza infantila.

Localizarea eruptiilor, precum si dinamica evolutiva a acestora (episoadele de acutizare a bolii care alterneaza cu cele de remisiune) sunt caracteristici esentiale in stabilirea diagnosticului de acropustuloza infantila.

Tratament acropustuloza infantila

Fiind o afectiune autolimitata care se rezolva spontan pana in varsta de maximum 3 ani, deseori nu este necesar niciun fel de tratament. De altfel, odata cu inaintarea in varsta, episoadele acute de atac tind sa fie mult mai usoare si sa dureze mai putin. Totusi, deoarece simptomele ar putea fi indeajuns de deranjante, alternativele de tratament au in vedere mai ales ameliorare acestora.

Masuri conservatoare

• Pentru a evita ruperea pustulelor si reduce riscul de suprainfectie bacteriana, se recomanda ca scarpinatul sa fie evitat (taierea unghiilor, purtarea sosetelor sau manusilor din bumbac);
• Igiena riguroasa a pielii, acoperirea leziunilor cu un bandaj steril.

Tratament medicamentos

• Tratamentul medicamentos are in vedere mai ales ameliorarea pruritului, care poate deveni extrem de deranjant;
• Emolientele si cremele calmante (uree 5%, crema cu zinc) ajuta la reducerea inflamatiei si, de asemenea, previn uscarea excesiva a pielii;
• Corticosteroizii topici (hidrocrotizon 1%) se recomanda formele moderate. Se aplica direct pe leziuni, reducand inflamatia si pruritul asociate cu acropustuloza infantila;
• Antihistaminicele orale (cetirizina, loratadina) ajuta la ameliorarea pruritului, in special pe timp de noapte;
• Antibioticele topice (mupirocin) pot fi prescrise – doar de catre medic – daca apar si semne de suprainfectie bacteriana.

Atat administrarea de corticosteroizi topici, cat si de antibiotice, ar trebui sa fie facuta doar la recomandarile medicului specialist si sub stricta supraveghere a acestuia.

Acropustuloza infantila – complicatii si riscuri asociate

Cu o evolutie autolimitata, acropustuloza infantila se remite spontan pana la varsta de 2-3 ani, fara risc de sechele pe termen lung. Desi acropustuloza infantila este benigna, adica boala este una relativ usoara, in unele cazuri pot aparea diferite complicatii. Acestea tind sa fie relativ mai frecvente in cazul in care sugarul sau copilul mic cu acropustuloza infantila isi rupe pustulele, de obicei din cauza scarpinatului excesiv. Complicatiile pot fi:

• infectii bacteriene secundare (impetiginizare);
• hiperpigmentare postinflamatorie (frecventa la copiii cu pielea inchisa la culoare). Desi, in mod obisnuit, pielea isi recapata culoarea normala, exista si cazuri in care hiperpigmentarea persista;
• tulburari de somn si de dispozitie, refuzul de a manca, iritabilitate, din cauza pruritului.

Acropustuloza infantila – sfaturi pentru preventie

In sine, afectiunea nu poate fi prevenita, insa se recomanda adoptarea masurilor optime pentru prevenirea scabiei. In contextul aparitiei leziunilor, este recomandat sa se previna ruperea, prin scarpinarea excesiva, a acestora. Nou-nascutul ar trebui sa aiba unghiile taiate si, dupa caz, este recomandat sa poarte manusi sau sosete de bumbac. De asemenea, leziunile pot fi acoperite cu plasturi sterili, pentru a preveni ruperea acestora. In cazul in care copilul urmeaza tratament cu antibiotice sau corticosteroizi, se recomanda supravegherea atenta si colaborarea in permanenta cu medicul specialist.

Surse:

https://www.pcds.org.uk/clinical-guidance/acropustulosis-of-infancy

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1111/jpc.15032

https://dermnetnz.org/topics/acropustulosis-of-infancy

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1111/j.1525-1470.1991.tb00934.x

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/S0755-4982(04)98923-3