Examenul complet de urina – cum se recolteaza si ce probleme de sanatate poate indica

Echipa medicala Synevo

Testele de urina reprezinta o sursa valoroasa de informatii pentru evaluarea starii de sanatate. Acest tip de investigatie de laborator ajuta semnificativ medicii in demersul lor de a diagnostica anumite boli sau de a monitoriza evolutia acestora in timp. Eliminarea fiziologica a urinei este foarte importanta pentru asigurarea unei bune functionari a organismului. Rinichii regleaza echilibrul apei din organism, eliminand in acelasi timp substantele produse in diverse procese metabolice (substante toxice alimentare, produsi derivati din metabolizarea unor medicamente etc.).

Culoarea, mirosul si cantitatea de urina pot indica prezenta unor anumite probleme de sanatate. De exemplu, urina in cantitate mica, foarte inchisa la culoare, poate semnaliza lipsa consumului de lichide sau o problema la nivelul rinichilor. Urina tulbure poate semnala o infectie a tractului urinar (ITU), iar urina cu sange este un semnal de alarma pentru anumite afectiuni renale.

Examenul complet de urina

Examenul complet de urina este o investigatie de laborator, prin care urina este analizata din punct de vedere fizic, chimic si microscopic. Analiza vizeaza caracteristicile fizice (culoare, aspect, greutate specifica), chimice (pH, prezenta proteinelor, glucozei, corpilor cetonici, hematiilor, bilirubinei, urobilinogenului, leucocitelor, nitritilor), precum si examenul microscopic al sedimentului urinar. Informatiile clinice obtinute dintr-o proba de urina sunt influentate de o serie de factori, precum metoda de colectare, momentul recoltarii si modul de manipulare a probei de urina.

Cum se recolteaza urina?

Se va recolta din prima urina de dimineata (cand nu este influentata de dieta si activitatea fizica), imediat dupa trezire, cantitatea necesara variind intre 30 si 50 ml. Pentru evitarea contaminarii bacteriene si obtinerea unui rezultat corect, se recomanda recoltarea urinei „curate”. Urina poate fi contaminata usor cu bacterii, celule si alte substante, de aceea este indicata curatarea zonei genitale cu apa si sapun inainte de a furniza proba.

Urina trebuie colectata din mijlocul jetului urinar, intr-un recipient steril – urocultor – primit de la laborator sau achizitionat din farmacie. Dupa recoltare, se continua urinarea in vasul de toaleta. Nu se vor atinge peretii interiori ai urocultorului, iar la sfarsitul recoltarii, capacul se infileteaza strans, pentru evitarea scurgerii si contaminarii probei. In cazul femeilor, analiza trebuie evitata in timpul perioadei menstruale.

Proba trebuie sa ajunga la laborator in maximum doua ore, deoarece poate suferi modificari spontane ireversibile, caz in care analiza devine irelevanta.

Obtinerea anumitor valori si identificarea prezentei unor substante in urina au intotdeauna o anumita semnificatie.

pH-ul urinar

Acest parametru exprima nivelurile de aciditate sau alcalinitate ale urinei. Urina este de obicei usor acida, iar un interval al pH-ului cuprins intre 5 si 8 este considerat normal. Urina acida poate induce formarea calculilor urinari, in timp ce urina alcalina poate indica prezenta unei infectii de tract urinar (ITU) cu anumite bacterii: Proteus mirabilis, Klebsiella sau Pseudomonas. pH-ul este afectat si de dieta. Astfel, un aport crescut de proteine poate duce la formarea urinei acide, in timp ce un aport mare de produse lactate sau de legume poate genera o urina alcalina. Infectiile urinare si tratamentul cu anumite medicamente pot duce, de asemenea, la cresterea alcalinitatii urinei.

Hematuria sau prezenta sangelui in urina

In mod normal, urina nu contine sange.

Prezenta sa in urina este cunoscuta sub numele de hematurie si poate fi subclasificata astfel:

• hematurie macroscopica – cantitati mari de sange in urina, care capata o culoare trandafirie sau inchisa, mai ales dupa un anumit timp de la recoltare;
• hematurie microscopica – sange nedetectabil cu ochiul liber. Pentru a o identifica, sunt necesare benzi reactive sau analiza la microscop.

Sangele poate ajunge in urina prin deteriorarea barierei de filtrare a rinichilor, care in mod normal impiedica patrunderea acestuia in urina, sau din cauza unei anomalii a structurilor care dreneaza urina din rinichi, stocheaza urina (vezica urinara) sau transporta urina catre exterior (uretra). Prezenta sangelui in urina poate indica boala de rinichi, leziuni inflamatorii ale tractului urinar (infectie sau cancer), traumatism renal sau calculi (pietre) la rinichi.

De asemenea, hematuria poate indica o tulburare de coagulare a sangelui sau poate fi un efect al administrarii medicamentelor anticoagulante.

Bilirubina si urobilinogenul

Bilirubina este o substanta chimica produsa atunci cand sunt afectate eritrocitele din sange (globulele rosii). Este transportata in ficat, unde este procesata si eliminata ca un constituent al sucului biliar. In intestin, bacteriile actioneaza asupra bilirubinei pentru a o transforma in urobilinogen. Este obisnuit ca urina sa contina urobilinogen, dar nu si bilirubina. Bilirubina in urina poate fi un indicator al dezintegrarii globulelor rosii. Este posibil sa nu fie eliminata eficient de ficat, ceea ce poate sugera boala hepatica sau o problema de drenare a bilei in intestin, cum ar fi litiaza biliara.

Prezenta nitritilor

De obicei, nitritii nu se gasesc in urina, fiind asociati cu prezenta bacteriilor care pot transforma nitratii in nitriti. Prezenta nitritilor poate sugera o infectie a tractului urinar (ITU), dar trebuie luata in considerare si existenta clinica a simptomelor. Absenta nitritilor, insa, nu exclude intotdeauna prezenta unei ITU.

Leucocitele

In urina, leucocitele sunt asociate cu infectie urinara, dar pot indica si o problema renala mai severa. Proba de urina trebuie examinata la microscop, insamantata pe medii speciale de cultura pentru a observa ce bacterii cresc in mediul respectiv si testata apoi pentru sensibilitatea la antibiotice, in vederea stabilirii unui tratament tintit al infectiei. In cazul in care nu sunt detectate bacterii, dar pacientul prezinta leucociturie/piurie (puroi in urina) sterila/abacteriana poate fi vorba despre tuberculoza, tumori sau boli inflamatorii ale rinichilor.

Proteinele

La persoanele sanatoase, urina nu contine un nivel detectabil de proteine deoarece dimensiunea moleculelor proteice este prea mare pentru a putea strabate bariera de filtrare glomerulara (o membrana ce actioneaza precum o sita). Cand proteinele pot trece prin aceasta bariera, se identifica proteinuria (exces de proteine in urina), ce poate avea o multitudine de cauze. Proteinuria poate fi si tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile, afectare cardiaca sau intermitenta (proteinurie usoara, care dispare spontan in timpul noptii si se manifesta in conditii de efort sau oboseala, digestie, postura – proteinuria ortostatica).

Cetonele prezente in urina

Acestea sunt substante chimice care se formeaza in timpul descompunerii unei cantitati crescute de grasimi. Cetonele pot fi prezente in urina persoanelor cu diabet zaharat, in lipsa unui control terapeutic si dietetic adecvat. Acest lucru poate creste aciditatea la nivel sangvin, fenomen cunoscut sub numele de cetoacidoza diabetica (o urgenta medicala care trebuie tratata rapid). Administrarea unor medicamente poate produce insa un rezultat fals pozitiv.

Prezenta glucozei

Prezenta glucozei in urina (numita glicozurie) poate fi identificata specific in diabetul zaharat si in alte afectiuni, precum bolile endocrinologice, hepatice, pancreatice, in timpul sarcinii sau la pacientii aflati sub tratament cu corticosteroizi. Desi glicozuria este un indiciu al unei anomalii endocrine pancreatice, aceasta nu are un rol diagnostic, fiind necesare investigatii suplimentare, cum ar fi efectuarea unor teste de evaluare a glucozei in sange.

Prezenta cilindrilor si cilindroizilor urinari

Acestia se formeaza la nivelul rinichilor, iar factorii favorizanti sunt staza urinara (stagnarea urinei), aciditatea crescuta, prezenta compusilor proteici si existenta unei compozitii anormale de electroliti urinari. Prezenta cilindrilor urinari se asociaza, de obicei, cu proteinuria, dar acestia pot fi intalniti si in absenta ei. Originea cilindrilor este exclusiv renala.

Cristalele prezente in mod frecvent in urina acida sunt cele formate din acid uric, oxalat de calciu si urati; mai rar, sunt prezente cele din sulfat de calciu, urati de sodiu, acid hipuric, cistina, leucina, tirozina si colesterol.

Bacteriile si parazitii

Bacteriile prezente in urina corect recoltata, asociate cu un numar mare de leucocite, indica de obicei o infectie a tractului urinar. Levurile (ciupercile) pot aparea in special in urina pacientilor diabetici; acestea pot fi intalnite si ca urmare a contaminarii cutanate sau vaginale a urinei. Candida albicans este ciuperca intalnita cel mai des.

Spermatozoizii pot aparea in urina barbatilor, ca urmare a unor emisii nocturne, a unor boli ale aparatului genital, a unor tulburari ale spermatogenezei (spermatoree) sau a declansarii unor convulsii epileptice. Pot aparea insa si la ambele sexe, in urma contactului sexual anterior recoltarii.

Filamentele de mucus sunt putine in urina normala. Numarul lor poate creste semnificativ in cazul unei inflamatii extinse a tractului urinar.

Parazitii pot aparea ocazional in urina, fiind rezidenti ai tractulului urinar sau fiind identificati ca urmare a contaminarii urinei, pe cale vaginala sau fecala. Este vorba despre Trichomonas vaginalis, oua de Enterobius vermicularis si ocazional femela adulta, oua de Schistosoma haematobium (prezente in venele din peretele vezicii urinare), infectiile fiind insotite de leucocite si hematii.

Concluzii

Examenul complet de urina este o analiza extrem de utila pentru screeningul starii de sanatate si pentru diagnosticarea a numeroase boli. Este important ca pacientii sa respecte metodele de colectare a urinei si sa limiteze riscul de contaminare a acesteia, permitand astfel o interpretare corecta a rezultatelor, in demersul obtinerii unui diagnostic precis.

Bibliografie:

1. https://www.nursingtimes.net/clinical-archive/continence/urinalysis-how-to-interpret-results-07-06-2016/.
2. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/urinalysis.