Ce este SIDA – simptome, diagnostic si optiuni de tratament

SIDA este acronimul pentru sindromul imunodeficientei dobandite, o afectiune cauzata de infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV). HIV afecteaza sistemul imunitar al organismului, in special celulele CD4 (limfocitele T-helper), care sunt esentiale pentru combaterea infectiilor si a altor agenti patogeni. Cand sistemul imunitar este slabit din cauza HIV, organismul devine vulnerabil la infectii si boli severe, cum ar fi pneumocistoza, tuberculoza, toxoplasmoza si diverse tipuri de cancer.

HIV se transmite prin contactul cu sangele, sperma, secretiile vaginale si laptele matern al unei persoane infectate. Principalele cai de transmitere includ raporturile sexuale neprotejate, utilizarea necorespunzatoare a acelor si seringilor, transmiterea de la mama la copil in timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii si contactul cu sangele infectat.

In stadiile initiale ale infectiei cu HIV, persoanele pot prezenta simptome gripale, cum ar fi febra, oboseala si dureri musculare. Cu toate acestea, multi oameni infectati cu HIV nu prezinta simptome evidente timp de multi ani. Fara tratament, HIV poate progresa catre SIDA, stadiul avansat al infectiei, caracterizat prin scaderea severa a numarului de celule CD4 si aparitia unor boli oportuniste grave.

Cu toate ca SIDA nu are niciun remediu, tratamentul antiretroviral (TAR) poate incetini progresia infectiei cu HIV si poate ajuta la mentinerea unui sistem imunitar sanatos. Tratamentul antiretroviral implica utilizarea unor combinatii de medicamente care suprima capacitatea virusului de a se multiplica in organism.

Simptomele SIDA

Simptomele SIDA pot varia in functie de persoana si de starea sa de sanatate si pot aparea in orice moment, dupa ce virusul HIV infecteaza corpul. SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite) este stadiul avansat al infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV). Manifestarile si simptomele SIDA pot varia in functie de starea de sanatate a individului si de bolile asociate care pot aparea din cauza slabirii sistemului imunitar. Iata cateva dintre cele care pot aparea in stadiile avansate ale SIDA.

• Infectii oportuniste

Una dintre caracteristicile distinctive ale SIDA este aparitia unor infectii oportuniste, care sunt cauzate de agenti patogeni care nu ar provoca in mod normal probleme la persoanele cu un sistem imunitar sanatos. Aceste infectii pot afecta o gama larga de organe si sisteme din corp, putand fi grave sau chiar fatale in cazul unei persoane cu SIDA. Exemple includ pneumocistoza, tuberculoza, toxoplasmoza, citomegalovirus, histoplasmoza si diverse tipuri de infectii fungice si virale.

• Pierdere in greutate si slabiciune generala

Persoanele cu SIDA pot prezenta pierdere in greutate neintentionata si slabiciune generalizata, care pot fi cauzate de infectii oportuniste, tulburari digestive, probleme metabolice sau alte complicatii asociate cu infectia cu HIV.

• Febra persistenta

Infectiile oportuniste pot provoca febra persistenta si dureri ale corpului, care pot fi semne ale unui sistem imunitar slabit.

• Tulburari neurologice

Unele infectii oportuniste pot afecta sistemul nervos central, cauzand simptome neurologice cum ar fi confuzia, pierderea memoriei, tulburarile de vorbire sau probleme de coordonare.

• Afectiuni cutanate

Persoanele cu SIDA pot prezenta leziuni cutanate, eruptii cutanate, pete sau rani care pot fi cauzate de infectii cutanate oportuniste sau de alte probleme de sanatate asociate cu HIV.

Cum se transmite SIDA

SIDA este cauzata de virusul HIV si se transmite prin contactul direct cu sangele, sperma, secretiile vaginale si laptele matern al unei persoane infectate. Principalele cai de transmitere a HIV includ:

• Raporturile sexuale neprotejate

Contactul sexual vaginal, anal sau oral neprotejat cu o persoana infectata cu HIV este una dintre cele mai comune cai de transmitere a virusului. Riscul de transmitere este mai mare in cazul raporturilor sexuale fara protectie, in special in cazul persoanelor cu mai multi parteneri sexuali sau cu infectii cu transmitere sexuala (ITS) concomitente.

• Utilizarea necorespunzatoare a acelor si seringilor

Transmiterea HIV poate surveni atunci cand ace si seringi contaminate cu sange infectat sunt folosite de mai multe persoane. Acest lucru poate fi intalnit in special in cazul utilizarii drogurilor injectabile si in cazul interventiilor medicale sau procedurilor de ingrijire medicala nesterile.

• Transmiterea de la mama la copil

Femeile infectate cu HIV pot transmite virusul copilului lor in timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii. Cu toate acestea, utilizarea tratamentului antiretroviral (TAR) in timpul sarcinii si nasterii, precum si evitarea alaptarii, poate reduce semnificativ riscul de transmitere a HIV de la mama la copil.

• Contactul cu sangele infectat

Transmiterea HIV poate surveni prin contactul direct cu sangele infectat. Acest lucru poate include utilizarea de ace contaminate intr-un mediu medical, utilizarea de ace pentru tatuaje sau piercing nesterile, transfuzii de sange cu sange infectat (desi aceasta este rara in tarile cu sisteme de screening ale sangelui eficiente) si altele.

• Alte cai rare de transmitere

Desi mult mai putin frecvente, HIV poate fi, in teorie, transmis si prin alte cai, cum ar fi contactul oral cu sange infectat, expunerea la lichidele corporale infectate (cum ar fi lichidul cefalorahidian sau lichidul sinovial) in timpul unui accident medical sau al unei interventii medicale, si altele.

Este important sa intelegem ca virusul HIV nu se transmite prin contactul intamplator sau prin intermediul activitatilor cotidiene, cum ar fi strangerea de mana, imbratisarea, sarutul, utilizarea obiectelor la comun, impartirea toaletelor sau a obiectelor de uz personal etc. Transmiterea HIV necesita contact direct cu sangele, fluidele corporale infectate sau contact sexual cu o persoana infectata. Utilizarea corecta a prezervativelor si a altor metode de protectie, precum si evitarea comportamentelor cu risc ridicat, pot ajuta la prevenirea transmiterii HIV.

Diagnosticare SIDA teste de detectare a infectiei

Pentru detectarea infectiei cu HIV si a stadiului infectiei (adica daca infectia a evoluat in sindromul imunodeficientei dobandite – SIDA), sunt utilizate mai multe teste si tehnici de laborator.

• Testul de screening pentru HIV

Testul rapid pentru HIV este utilizat pentru detectarea anticorpilor impotriva HIV in sange, saliva sau lichide orale. Rezultatele pot fi obtinute in cateva minute si pot fi efectuate intr-un cadru clinic sau la domiciliu.

• Testul ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay)

 Acest test detecteaza anticorpii HIV din sangele sau serul pacientului. Daca testul ELISA este pozitiv, este necesara confirmarea prin alte teste.

Diagnosticare SIDA teste de confirmare a infectiei

• Testul Western blot

Acesta este un test care detecteaza anticorpii specifici HIV din sangele sau serul pacientului. Este utilizat pentru a confirma un rezultat pozitiv la testul ELISA.

• Testul de imunofluorescenta (IFA)

Acest test detecteaza anticorpii specifici HIV folosind o metoda pe baza de fluorescenta. Este folosit uneori pentru confirmarea rezultatelor pozitive de la testul ELISA.

Diagnosticare SIDA teste pentru monitorizarea stadiului infectiei cu HIV

• Teste de numarare a celulelor CD4

Aceste teste masoara numarul de limfocite CD4, care sunt esentiale pentru functionarea sistemului imunitar. Nivelul de celule CD4 este un indicator al stadiului infectiei cu HIV si al riscului de progresie catre SIDA.

• Testul de sarcina virala HIV

Acest test masoara cantitatea de virus HIV din sangele pacientului. Este utilizat pentru a evalua eficacitatea tratamentului antiretroviral (TAR) si pentru a monitoriza progresia infectiei.

Tratarea SIDA

Tratamentul pentru sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA) consta intr-o combinatie de medicamente antiretrovirale (ARV), cunoscuta sub numele de tratament antiretroviral (TAR). Scopul tratamentului este de a suprima replicarea virusului HIV in corp, de a mentine numarul de limfocite CD4 (celulele imune) la un nivel sanatos si de a preveni progresia infectiei catre stadiul avansat al SIDA. Iata cum decurge procedura de tratament SIDA.

• Initierea tratamentului

Tratamentul antiretroviral este recomandat pentru toate persoanele diagnosticate cu HIV, indiferent de stadiul infectiei sau de numarul de celule CD4. In general, se recomanda inceperea tratamentului cat mai curand posibil dupa diagnosticarea HIV, pentru a preveni progresia infectiei si pentru a reduce riscul de complicatii.

• Regimul de tratament

Exista o varietate de medicamente antiretrovirale disponibile, care pot fi utilizate in diferite combinatii pentru a forma un regim de tratament personalizat pentru fiecare pacient in parte. Regimurile de tratament antiretroviral pot include trei sau mai multe medicamente antiretrovirale, care actioneaza in moduri diferite pentru a suprima replicarea virusului HIV.

• Monitorizarea raspunsului la tratament

Persoanele care urmeaza tratamentul antiretroviral sunt supuse monitorizarii regulate a starii de sanatate si a raspunsului la tratament. Aceasta poate include teste de numarare a celulelor CD4, teste de sarcina virala HIV pentru a masura cantitatea de virus din sange si teste de laborator pentru a evalua functia ficatului si a rinichilor.

• Managementul efectelor secundare

Medicamentele antiretrovirale pot provoca efecte secundare in unele cazuri, cum ar fi greata, diareea, oboseala, modificarile de greutate si tulburarile metabolice. Este important sa comunicati cu medicul despre orice efect secundar pe care il observati si sa primiti indrumare si asistenta pentru gestionarea acestora.

• Aderenta la tratament

Aderenta la tratamentul antiretroviral este cruciala pentru succesul terapiei. Este important sa luati medicamentele conform recomandarii medicului si sa urmati programul de dozare prescris, pentru a asigura eficacitatea tratamentului si pentru a preveni dezvoltarea rezistentei la medicamente.