Totul despre osul radius: anatomie, functii si afectiuni

Radius este unul dintre cele doua oase lungi care alcatuiesc scheletul antebratului, celalalt fiind ulna. Este un os puternic, alcatuit din diferitie tipuri de tesut si structuri care ii confera rezistenta, flexibilitate si capacitate de regenerare. Formeaza artculatia radiocarpiana la incheietura mainii si pe cea radioulnara la cot. Osul este intr-o oarecare masura similar cu tibia si este localizat in zona laterala a antebratului atunci cand se afla in pozitie anatomica. Radiusul joaca un rol esential in miscarile antebratului, in special in rotatie (pronatie si supinatie – orientarea palmei in sus sau in jos). Iata mai multe detalii despre structura, functiile si patologiile acestui os.

Anatomia osului radius

Radiusul este alcatuit din doua capete (epifize) si corp (diafiza), fiind al treilea cel mai lung os al bratului si unul dintre cele mai lungi oase ale corpului. La adulti radiusul are in medie 25 de cm.  

Epifiza proximala (capatul superior) este alcatuita din:

• Capul radiusului – acesta are forma cilindrica si se articulaeaza cu capitulul humerusului si cu incizura radiala a ulnei;
• Gatul radiusului – un segment ingust situat sub capul radiusului;
• Tuberozitatea radiala – o proeminenta osoasa unde se insereaza tendonul muschilui biceps brahial.

Diafiza (corpul radiusului)

Are o forma usor curbata si prezinta:

• Marginea interosoasa – locul de atasare al membranei interosoase care leaga radiusul de ulna;
• Suprafata anterioara, posterioara si laterela – acestea sunt puncte de insertie musculara.

Epifiza distala (capatul inferior)

• Procesul stiloidian – proeminenta osoasa palpabila la incheietura mainii;
• Incizura ulnara – suprafata de contact cu capul ulnei;
• Fata articulara carpiana – participa la formare articulatiei radiocarpiene (incheietura mainii).

Osul radius este alcatuit din diferite tipuri de tesut osos si din structuri care ii confera rezistenta, flexibilitate si capacitate de regenerare.

1. Țesut osos

• Os compact (substanta compacta) - stratul exterior, dur, care ofera rezistenta si suport mecanic.
• Os spongios (substanță spongioasa) – situat in interiorul epifizelor (capetele osului), avand o structura poroasa ce ajuta la absorbtia socurilor si reduce greutatea osului.

2. Periost

Este o membrana fibroasa externa care acopera osul, continand vase de sange si nervi. Ajuta la cresterea osoasa si la repararea fracturilor.

3. Maduva osoasa

• Maduva osoasa rosie este prezenta mai ales la copii, fiind responsabila de producerea celulelor sangvine.
• Maduva osoasa galbena contine tesut adipos si este predominanta la adulti.

4. Cartilaj articular

Se afla la capetele osului si permite miscarea lina în articulatii, reducand frecarea.

5. Vase de sânge și nervi

Asigura nutritia osului si contribuie la regenerarea tesutului osos.

Functiile osului radius

Radius are mai multe functii esentiale, printre care:

• Sustine miscarea antebratului si a mainii, permitand rotatia antebratului (pronatie si supinatie), lucrand impreuna cu ulna.
• Conecteaza articulatia cotului cu cea a incheieturii mainii, fiind esential pentru mobilitatea bratului.
• Sustine fortele transmise de mana – atunci cand apasam sau ridicam obiecte, radiusul absoarbe si distribuie fortele catre cot.
• Este un punct de atasare pentru muschi – mai multi muschi ai antrebratului si mainii se ataseaza pe radius, contribuind la miscare si forta.
• Protejeaza vasele de sange si nervii, forma sa ajutand la protejarea structurilor delicate care trec prin antebrat.

Afectiuni ale osului radius

Cele mai des intalnite afectiuni ale osului radius sunt fracturile, osteoporoza si problemele nervilor si muschilor din jurul acestuia.

Fractura de radius

Fractura este termenul medical pentru ruptura osoasa. Cele mai frecvente cauze pentru fracturile de radius sunt: accidentarile sportive, accidentele de masina si caderile. Simptomele fracturilor includ durerea, inflamatia, incapacitatea de a misca bratul, aparitia vanatailor, aparitia edemelor, posibile leziuni nervoase.

Cel mai frecvent, fracturile de radius apar in zona distalia osului, fiind o consecinta a caderilor pe mana intinsa. Fractura distala poate fi de mai multe tipuri:

• Fractura Colles este cea mai comuna cu deplasare dorsala a fragmentului distal;
• Fractura Smith mai este numita si fractura Colles inversata, cu deplasare volara a fragmentului distal;
• Fractura Barton – intra-articulara cu luxatie a articulatiei radiocarpiene.

Fractura diafizara a radiusului

• Poate fi izolata sau asociata cu fractura ulnei.
• Poate aparea prin impact direct asupra antebratului.

Fractura Monteggia

Este o fractura a ulnei asociata cu luxatia capului radiusului, ce necesita adesea tratament chirurgical.

Fractura Galeazzi

Este o fractura diafizara a radiusului asociata cu dislocarea articulatiei radioulnare distale. Tratamentul implica de obicei osteosinteza cu placa si suruburi.

Diagnosticul unei fracturi de radius este pus de medicul ortoped care poate utiliza diferite metode imagistice. Standard, se utilizeaza radiografia pentru confirmarea fracturii. CT-ul este util in fracturile intra-articulare sau complexe iar RMN-ul este indicat atunci cand se suspecteaza existenta leziunilor ligamentare.

Tratamentul fracturii de radius se face prin reducere ortopedica si imobilizare in ghips in cazul fracturilor fara deplasare sau usor deplasate. Tratamentul chirurgical se impune in cazul fracturilor instabile, intraarticulare sau deschise. Imobilizarea dureaza intre 4 si 8 saptamani, in functie de gravitatea fracturii, iar fizioterapia este necesara pentru recapatarea mobilitatii si a fortei musculare

Osteoporoza

Osteoporoza slabeste oasele, facandu-le susceptibile la fracturi. De obicei, nu cauzeaza simptome obsevabile, asa ca multe persoane nu stiu ca au osteoporoza pana in momentul aparitiei unei fracturi. Persoanele cu varsta de peste 65 de ani si in special femeile au un risc crescut de osteoporoza si sunt sfatuite sa isi verifice preventiv densitatea osoasa. In cazul osului radius, osteoporoza poate duce la fracturarea mai usoara a acestuia in cazul unei caderi sau a unui accident.

Dislocarea de cot la copil

Aceasta apare din cauza faptului ca ligamentele copiilor sunt mai laxe decat ale adultilor.  Dislocarea poate aparea accidental daca trageti un copil de mana. Poate cauza ingrijorare pentru ca mimeaza o fractura. Pentru a repozitiona articulatia medicul va tine antebratul copilului cu palma in sus si apoi, punand presiune cu degetul mare pe capatul radiusului, va indoi usor cotul. Procedu