Sindromul Guillain-Barre – simptome, riscuri si optiuni terapeutice

Sindromul Guillain-Barre este o afectiune in care sistemul imunitar ataca nervii din organism. Slabiciunea si furnicaturile de la nivelul mainilor si picioarelor sunt de obicei primele simptome. Aceste senzatii se pot raspandi rapid, putand provoca paralizie. In forma sa cea mai grava, sindromul Guillain-Barre constituie o urgenta medicala, majoritatea persoanelor care dezvolta aceasta afectiune necesitand spitalizare.

In cele ce urmeaza, ne vom concentra asupra cauzelor, simptomelor si optiunilor de tratament ale acestei boli rare, astfel incat sa va puteti forma o idee despre implicatiile sale.

Sindromul Guillain-Barre – generalitati

Sindromul Guillain-Barre se mai numeste si poliradiculoneuropatie demielinizanta inflamatorie acuta si reprezinta o tulburare neurologica rara in care sistemul imunitar al organismului ataca sistemul nervos periferic, adica acea parte a sistemului nervos din afara creierului si maduvei spinarii. Mai exact, sindromul Guillain-Barre poate afecta nervii care controleaza miscarea muschilor, precum si pe cei care transmit senzatiile de durere, percep temperatura ambientala sau va confera simtul tactil. Acest lucru poate duce la slabiciune musculara, pierderea senzatiei de la nivelul picioarelor si/sau bratelor, iar in unele cazuri poate genera si dificultati la inghitire sau respiratie.

Debutul bolii poate fi destul de brusc si neasteptat, incepand cu un pic de furnicaturi la nivelul picioarelor si mainilor, care apoi se pot raspandi rapid (in doar cateva zile), provocand slabiciune musculara si amorteala, iar in cele mai grave cazuri, paralizie. Prin urmare, sindromul Guillain-Barre necesita spitalizare imediata. Uneori, simptomatologia poate dura pana la cateva saptamani, pacientul ajungand la gradul maxim de slabiciune in primele 2 saptamani de la aparitia simptomelor.

Majoritatea persoanelor care sufera de aceasta afectiune isi revin, chiar si dupa cazuri severe. Totusi, sindromul Guillain-Barre constituie o urgenta medicala, asa ca pacientii trebuie sa se adreseze medicului inca de la aparitia primelor simptome.

Tipuri de sindrom Guillain-Barre

Exista mai multe tipuri de sindrom Guillain-Barre, si anume:

1. poliradiculoneuropatia demielinizanta inflamatorie acuta – acesta este cel mai frecvent tip de sindrom Guillain-Barre in America de Nord si Europa. In astfel de cazuri, slabiciunea musculara apare de obicei in partea inferioara a corpului si apoi se extinde in sus.
2. sindromul Miller Fisher – acesta este mai frecvent in Asia. Este posibil ca pacientii cu aceasta forma de sindrom Guillain-Barre sa prezinte mai intai tulburari ale miscarilor oculare. De asemenea, boala provoaca tulburari de coordonare si echilibru.
3. neuropatia axonala acuta motorie si neuropatia axonala acuta motor-senzoriala – aceste forme ale bolii sunt mai frecvente in China, Japonia si Mexic. Simptomele tind sa fie mai severe si mai persistente decat in ​​celelalte forme ale afectiunii.

Sindromul Guillain-Barre – cauze si factori de risc

Sindromul Guillain-Barre este rar. Anual, aproximativ 100.000 de persoane din intreaga lume dezvolta aceasta boala. Din cele aproximativ 7,8 miliarde de locuitori ai Planetei, in fiecare an medicii diagnosticheaza aceasta afectiune la aproximativ 1 din 78.000 de persoane.

Sindromul Guillain-Barre afecteaza atat barbatii, cat si femeile si poate aparea in orice moment al vietii, dar cel mai frecvent afecteaza persoanele cu varsta cuprinsa intre 30 si 50 de ani.

Afectiunea nu este contagioasa si nici ereditara. Cauza exacta a declansarii bolii nu este cunoscuta inca, dar s-a observat ca sindromul Guillain-Barre se dezvolta adesea dupa o infectie. Mai exact, doua treimi dintre pacienti prezinta simptomele unei infectii cu 6 saptamani inaintea declansarii simptomelor de sindrom Guillain-Barre. Infectiile respective pot fi o infectie virala respiratorie sau gastrointestinala, inclusiv COVID-19. Sindromul Guillain-Barre poate fi cauzat si de virusul Zika.

Ceea ce se stie concret este ca sistemul imunitar incepe sa atace testuruile organismului. In mod normal, celulele sistemului imunitar ataca doar corpurile straine si organismele invadatoare. In cazul acestei afectiuni in schimb, sistemul imunitar incepe sa distruga teaca de mielina care inconjoara axonii celulelor nervoase si, uneori, chiar axonii insisi. Cand se intampla acest lucru, nervii nu mai pot trimite semnalele eficient, muschii isi pierd capacitatea de a raspunde la comenzile creierului, iar creierul primeste mai putine semnale senzoriale de la restul corpului. Rezultatul consta in stare de slabiciune si incapacitate de a simti caldura, durerea si alte senzatii.

Sindromul Guillain-Barre poate aparea si dupa o interventie chirurgicala sau accidentare. In cazuri foarte rare, unele persoane au dezvoltat sindromul Guillain-Barre la cateva zile sau saptamani dupa ce li s-au efectuat anumite vaccinuri. Este important de retinut ca beneficiile vaccinarii depasesc insa cu mult potentialele riscuri. Studiile arata ca aveti un risc mai mare de a dezvolta sindromul Guillain-Barre dupa ce faceti gripa, decat dupa ce va vaccinati impotriva gripei.

Sindromul Guillain-Barre – semne si simptome

Sindromul Guillain-Barre va afecteaza simturile, capacitatea motorie (miscarea) si aspecte precum respiratia si bataile inimii. Asadar, primele simptome ale afectiunii constau in slabiciune, amorteala sau senzatii de furnicaturi ori intepaturi. De obicei, se declanseaza la nivelul picioarelor si se pot extinde la brate si fata. Aceasta simptomatologie este de obicei urmata de slabiciune musculara si de dificultati in ce priveste miscarea articulatiilor.

Simptomele de sindrom Guillain-Barre pot evolua in cateva ore, zile sau chiar pe parcursul a cateva saptamani. Simptomatologia se agraveaza de obicei in primele 2-4 saptamani. Pana in a 3-a saptamana, aproximativ 90% dintre pacienti ajung la cel mai sever stadiu de slabiciune.

Pentru unele persoane, aceste simptome pot duce la paralizia picioarelor, bratelor sau muschilor fetei. La aproximativ o treime dintre pacienti, sunt afectati si muschii pieptului, ceea ce ingreuneaza respiratia.

Desi simptomele dureaza de obicei cateva saptamani, majoritatea pacientilor isi revin fara complicatii neurologice severe pe termen lung.

Alte simptome pot include:

• durere nervoasa ascutita, adesea la nivelul picioarelor sau spatelui;
• dificultati respiratorii;
• afectarea fetei, prin caderea muschilor faciali sau dificultati la deglutitie (inghitire) ori vorbire;
• probleme cu ochii, cum ar fi vederea dubla.

Capacitatea de vorbire si deglutitie este afectata in cazurile severe de sindrom Guillain-Barre. Aceste cazuri pot pune viata in pericol, persoanele afectate trebuind tratate in unitati de terapie intensiva.

Majoritatea pacientilor care sufera de sindromul Guillain-Barre se recupereaza complet chiar si dupa cele mai severe cazuri, desi unii continua sa resimta slabiciune. Doar un numar mic de pacienti cu sindrom Guillain-Barre mor din cauza complicatiilor, care pot consta in paralizia muschilor care controleaza capacitatea respiratorie, infectii ale sangelui, cheaguri pulmonare sau stop cardiac.

Sindromul Guillain-Barre – complicatii

Pentru ca tot am mentionat cazurile rare de deces pe fondul complicatiilor, va vom explica pe scurt de ce pot aparea aceste situatii periculoase. Mai exact, complicatiile care pun viata in pericol apar daca sindromul Guillain-Barre afecteaza nervii autonomi. Sistemul nervos autonom controleaza functiile automate ale corpului, de care aveti nevoie pentru a supravietui, cum ar fi ritmul cardiac, tensiunea arteriala si digestia. Cand acest sistem este afectat, fenomenul se numeste disautonomie.

Complicatiile aparute pe fondul disautonomiei induse de sindromul Guillain-Barre pot consta in:

• aritmii cardiace;
• tensiune arteriala instabila;
• tulburari digestive (staza gastrointestinala);
• probleme in controlul vezicii urinare, cum ar fi retentia urinara.

Sindromul Guillain-Barre – diagnostic

Cazurile de sindrom Guillain-Barre se pot declansa diferit de la un pacient la altul si in plus, exista multe alte afectiuni cu simptome similare. Prin urmare, in stadiile incipiente ale bolii, medicilor le poate fi dificil sa stabileasca diagnosticul.

Specialistii din domeniul medical pot avea in vedere urmatoarele optiuni de diagnostic:

• istoricul si examinarea clinica – medicul va efectua o examinare fizica si se va informa despre istoricul medical al pacientului. Specialistul va evalua modul in care functioneaza muschii si nervii persoanei, precum si daca simptomele apar pe ambele parti ale corpului (fenomen tipic in caz de sindrom Guillain-Barre) si cat de repede au aparut si evoluat simptomele. Toate aceste detalii sunt utile, deoarece in cazul altor afectiuni, slabiciunea musculara poate progresa mai degraba pe parcursul a mai multe luni decat in doar cateva zile sau saptamani. De asemenea, se vor verifica reflexele, deoarece unele reflexe se pierd la persoanele cu sindrom Guillain-Barre.
• electromiografia (test pentru viteza de conducere nervoasa) – acesta masoara capacitatea nervilor de a transmite semnalele nervoase. In cazul acestei afectiuni, semnalele care calatoresc de-a lungul nervilor afectati sunt incetinite din cauza deteriorarii tecii de mielina.
• analiza lichidului cefalorahidian – specialistul poate efectua, de asemenea, o analiza a lichidului cefalorahidian care scalda maduva spinarii. La persoanele cu sindrom Guillain-Barre, acest lichid contine mai multe proteine ​​si mai putine celule imunitare.
• investigatii imagistice –  in unele cazuri, un RMN (imagistica prin rezonanta magnetica) al maduvei spinarii sau chiar al creierului poate ajuta la identificarea cauzelor slabiciunii musculare.

Sindromul Guillain-Barre – tratament

Intrucat sindromul Guillain-Barre poate pune viata in pericol, pacientii trebuie internati in spital pentru a putea fi monitorizati indeaproape. De obicei, acestia necesita cateva saptamani de spitalizare, dar unii pacienti pot necesita ingrijiri spitalicesti timp de cateva luni.

Avand in vedere natura autoimuna a bolii, in faza acuta tratamentul principal consta in imunoterapie, pentru a impiedica sistemul imunitar sa mai atace nervii. Pacientii au nevoie fie de imunoglobulina intravenoasa, fie de schimburi de plasma (pentru indepartarea anticorpilor din sange). In general, tratamentul este benefic cand este initiat in termen de 7-14 zile de la aparitia simptomelor.

De asemenea, pacientilor li se ofera tratament care sa ajute la gestionarea simptomelor si totodata li se monitorizeaza starea. Acestia pot avea nevoie de:

• medicamente si ciorapi compresivi, pentru a se reduce riscul de tromboza venoasa profunda (daca nu pot merge);
• analgezice, cum ar fi gabapentina, carbamazepina sau amitriptilina;
• ventilare mecanica intr-o unitate de terapie intensiva, daca persoana are dificultati respiratorii severe.

Pentru stabilizarea starii organismului, ingrijirile medicale pot include monitorizarea respiratiei, a batailor inimii si a tensiunii arteriale. Toti pacientii care sufera de sindromul Guillain-Barre trebuie monitorizati pentru a se depista la timp eventualele complicatii, care pot include batai anormale ale inimii, infectii, cheaguri de sange si hipertensiune sau hipotensiune.

In cazurile in care slabiciunea musculara persista dupa faza acuta a bolii, pacientii pot necesita servicii de reabilitare, pentru a-si intari muschii si a-si putea relua activitatea fizica.

Surse:

https://www.cdc.gov/campylobacter/signs-symptoms/guillain-barre-syndrome.html

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15838-guillain-barre-syndrome

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/guillain-barr%C3%A9-syndrome

https://www.webmd.com/brain/what-is-guillain-barre

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/guillain-barre-syndrome/symptoms-causes

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/guillainbarr-syndrome