Monopril 10mg x 28 compr.

Compozitie

Monopril 10 mg

Un comprimat contine fosinopril sodic 10 mg si excipienti: stearil fumarat de sodiu, crospovidona, lactoza anhidra, polividona, celuloza microcristalina.

Monopril 20 mg

Un comprimat contine fosinopril sodic 20 mg si excipienti: stearil fumarat de sodiu, crospovidona, lactoza anhidra, polividona, celuloza microcristalina.

 

Indicatii terapeutice

Hipertensiune arteriala

Monopril este indicat in tratamentul hipertensiunii arteriale. Poate fi utilizat singur sau in asociere cu alti agenti antihipertensivi (de exemplu diuretice tiazidice).

Insuficienta cardiaca

Monopril este indicat in tratamentul insuficientei cardiace in asociere cu un diuretic. La acesti pacienti, fosinoprilul amelioreaza simptomele si toleranta la efort, reduce severitatea insuficientei cardiace si scade frecventa spitalizarilor pentru insuficienta cardiaca.

 

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la fosinopril sodic, la alti inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau la oricare dintre excipientii medicamentului.
• Antecedente de edem angioneurotic legat de administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Sarcina si alaptare.

 

Precautii

Reactii anafilactoide si reactii posibil inrudite

Este posibil ca, din cauza faptului ca enzima de conversie a angiotensinei este esentiala pentru degradarea bradikininei endogene, pacientii carora li se administreaza inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv fosinoprilul pot prezenta mai multe tipuri de reactii adverse, variind de la cele usoare, ca tusea, pana la cele severe, cum ar fi:

Edem angioneurotic

Ca si in cazul altor IECA, in timpul tratamentului cu fosinopril sodic, mai ales dupa administrarea primei doze poate sa apara edem angioneurotic. Persoanele cu antecedente de edem angioneurotic nelegat de administrarea de IECA prezinta risc crescut de a dezvolta edem angioneurotic in cazul administrarii IECA. Pacientii vor fi avertizati sa intrerupa tratamentul cu fosinopril sodic si sa se adreseze medicului in cazul aparitiei oricarui semn sau simptom care sugereaza edem angioneurotic (edem al fetei, ochilor, buzelor, limbii, extremitatilor; dificultate la inghitire sau in respiratie). Daca angioedemul intereseaza zona buzelor sau fetei, el este in general regresiv fara tratament, desi au fost utilizate si antihistaminice pentru ameliorarea simptomelor.

Daca edemul intereseaza limba, glota sau laringele, obstructia acestora poate fi letala. Tratamentul consta in administrarea imediata de adrenalina, solutie 1/1000 (0,3 ml-0,5 ml).

Reactii anafilactoide in timpul tratamentului de desensibilizare

Pacientii tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie in timpul desensibilizarii fata de veninul de hymenoptere pot prezenta rareori reactii anafilactoide care pun viata in pericol. Aceste reactii pot fi evitate prin oprirea temporara a administrarii inhibitorilor de enzima de conversie inaintea fiecarei desensibilizari.

Reactii anafilactoide in timpul hemodializei cu membrane cu flux crescut sau aferezei lipoproteinelor

La pacientii tratati cu IECA in cursul sedintelor de hemodializa in care se utilizeaza membrane cu flux crescut sau afereza a lipoproteinelor cu densitate mica cu absorbtia pe dextran sulfat s-a observat aparitia reactiilor anafilactoide (edeme ale limbii si buzelor asociate cu dispnee). Se recomanda evitarea asocierii acestora.

Insuficienta hepatica

Rar, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei au fost asociati cu un sindrom care debuteaza cu icter colestatic si progreseaza spre necroza hepatica rapida si (uneori) deces. Nu se cunoaste mecanismul acestui sindrom. Pacientii care primesc inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei si care fac icter sau inregistreaza niveluri ridicate ale enzimelor hepatice trebuie sa intrerupa inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei si sa primeasca tratamentul medical adecvat.

Tuse

Tusea uscata, persistenta, poate aparea la tratamentul cu IECA. Este reversibila la intreruperea tratamentului. Daca administrarea IECA este absolut necesara, tratamentul poate fi continuat. La diagnosticul diferential al tusei trebuie luata in considerare si etiologia iatrogena.

 

Interactiuni cu alte produse medicamentoase, alte interactiuni

Asocieri nerecomandate

• saruri de potasiu si diuretice care economisesc potasiu (cu exceptia tratamentului insuficientei cardiace): fosinoprilul poate reduce pierderea de potasiu determinata de diureticele tiazidice. Asocierea fosinoprilului cu diureticele care economisesc potasiu (spironolactona, amilorid, triamteren si altele) sau sarurile de potasiu poate creste riscul de hiperkaliemie. In cazul in care asocierea este necesara (hipokaliemie), se recomanda prudenta si monitorizarea kaliemiei.
• litiu: cresterea litemiei poate atinge valori toxice. Daca utilizarea IECA este absolut necesara se recomanda monitorizarea litemiei si ajustarea dozelor.
• estramustina: risc de crestere a reactiilor adverse de tipul edemului angioneurotic

Asocieri care necesita precautie

• antiinflamatoare nesteroidiene si salicilati: la pacienti cu risc (varstnici si/sau deshidratati) pot determina insuficienta renala acuta prin scaderea filtrarii glomerulare, prin inhibitia prostaglandinelor vasodilatatoare. De asemenea, reduc efectul antihipertensiv al fosinoprilului. Este necesara supravegherea functiei renale si hidratare adecvata.
• antidiabetice (insuline, sulfamide hipoglicemiante): asocierea cu IECA poate antrena majorarea efectului hipoglicemiant. Aparitia hipoglicemiei manifeste este exceptionala.
• baclofen: majorarea efectului antihipertensiv; se recomanda supravegherea tensiunii arteriale si ajustarea dozelor.
• saruri de potasiu si diuretice care economisesc potasiul: in cazul insuficientei cardiace, tratata cu doze mici de IECA si diuretice hipokaliemiante exista risc de hiperkaliemie, potential letal in cazul nerespectarii conditiilor de prescriere. Este necesara supravegherea frecventa a potasemiei si a creatininemiei (de doua ori pe saptamana in prima luna apoi o data pe saptamana.
• diuretice hipokaliemiante: pacientii aflati sub tratament diuretic, mai ales cei care prezinta hipovolemie, pot prezenta hipotensiune arteriala dupa initierea tratamentului cu fosinopril sodic. Riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale poate fi redus prin intreruperea administrarii diureticului inaintea inceperii tratamentului cu fosinopril sodic.

Asocieri de care trebuie tinut cont:

• amifostina: cresterea efectului antihipertensiv
• antidepresive imipraminice (triciclice), neuroleptice: efect antihipertensiv si risc de hipotensiune ortostatica marcata (efect aditiv).
• glucocorticoizi, tetracosactid: diminua efectul antihipertensiv (prin retentie hidrosodata).

Interactiuni cu testele de laborator

Fosinoprilul poate determina o falsa scadere a concentratiei plasmatice de digoxina la proba care foloseste metoda absorbtiei cu carbon. Se pot folosi alte metode de determinare a concentratiei plasmatice de digoxina.

 

Atentionari speciale

Reactii hematologice

Este necesara prudenta la pacienti imunodeprimati datorita riscului de neutropenie/agranulocitoza. IECA pot, in mod exceptional, sa determine agranulocitoza si/sau deprimare medulara daca se administreaza in doze mari sau la pacientii cu insuficienta renala asociata bolilor sistemice (colagenoze cu afectare vasculara: lupus eritematos sistemic, sclerodermie) care primesc tratament imunosupresor si/sau cu potential leucopeniant. Este necesara evaluarea riguroasa a raportului beneficiu/risc. Daca se administreaza un IECA, se recomanda supravegherea periodica a hemoleucogramei si functiei renale.

Hipotensiune arteriala

Hipotensiunea arteriala simptomatica dupa administrarea de Monopril a fost rar intalnita la pacientii cu hipertensiune arteriala necomplicata. Stimularea importanta a sistemului renina- angiotensina-aldosteron a fost observata in particular, in cursul depletiei hiposodate importante (regim desodat strict, tratament diuretic prelungit), la pacienti cu valori initial mici ale tensiunii arteriale, cu stenoza de artera renala, insuficienta cardiaca congestiva, ciroza hepatica cu edeme si ascita.  De  aceea,  blocarea  sistemului  renina-angiotensina-aldosteron, mai ales la administrarea primei prize sau in timpul primelor saptamani de tratament, poate determina o scadere brusca a tensiunii arteriale si/sau cresterea creatininemiei tradusa printr-o insuficienta renala functionala, uneori acuta.

In toate cazurile tratamentul trebuie stabilit progresiv.

Daca apare hipotensiunea arteriala, pacientul trebuie asezat in decubit dorsal si, daca este necesar, trebuie sa i se administreze o perfuzie intravenoasa cu solutie salina. O hipotensiune arteriala tranzitorie nu contraindica administrarea dozelor urmatoare, care pot fi administrate in mod obisnuit, de indata ce tensiunea arteriala a crescut dupa repletie volemica.

La pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva severa a caror functie renala poate depinde de sistemul renina – angiotensina – aldosteron, tratamentul cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate fi urmat de oligurie si/sau azotemie progresiva si, rar, de insuficienta renala acuta si /sau deces.

La astfel de pacienti, tratamentul cu Monopril trebuie inceput sub stricta supraveghere medicala; pacientii trebuie urmariti atent in primele doua saptamani de tratament si ori de cate ori se creste doza de fosinopril sau de diuretic. Trebuie avuta in vedere scaderea dozei de diuretic la pacientii cu tensiune arteriala normala sau scazuta care au urmat un tratament sever cu diuretice sau care sunt hiponatremici. Hipotensiunea arteriala nu este un motiv de intrerupere a fosinoprilului. O oarecare scadere a tensiunii arteriale sistemice este o observatie frecventa si dorita la inceperea tratamentului cu Monopril in insuficienta cardiaca. Aceasta scadere are cea mai mare amploare in prima faza a tratamentului; acest efect se stabilizeaza intr-o saptamana sau doua si, in general, revine la nivelul dinaintea tratamentului fara o reducere a eficacitatii terapeutice.

La pacientii cu ateroscleroza cunoscuta, in special la pacientii cu boala coronariana sau insuficienta circulatorie cerebrala, tratamentul se incepe cu doze mai mici.

 

Functia renala

Functia renala trebuie monitorizata in timpul tratamentului cu IEC. La pacientii hipertensivi cu stenoza de artera renala uni- sau bilaterala, pe durata tratamentului cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate aparea cresterea uremiei si a creatininemiei. Aceste cresteri sunt de obicei reversibile in momentul intreruperii tratamentului. La pacientii respectivi trebuie monitorizata functia renala in primele saptamani de tratament.

Unii pacienti hipertensivi fara afectiuni vasculare renale preexistente aparente pot inregistra cresterea uremiei si a creatininemiei, de obicei minore sau tranzitorii, la administrarea fosinoprilului in asociere cu un diuretic. Efectul apare mai ales la pacientii cu insuficienta renala preexistenta. Poate fi necesara reducerea dozei de Monopril.

Hiperpotasemie: S-au constatat cresteri ale potasiului plasmatic la unii pacienti tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv fosinopril. Printre pacientii cu risc de a face hiperpotasemie se numara cei cu insuficienta renala, diabet zaharat si cei care utilizeaza concomitent diuretice care economisc potasiul, suplimente de potasiu, substituenti de sare de potasiu sau alte medicamente care determina cresteri ale potasiului seric (de exemplu, heparina).

La pacienti cu insuficienta cardiaca severa si diabet zaharat insulino-dependent (tendinta spontana la hiperkaliemie) tratamentul trebuie inceput sub supraveghere medicala atenta si cu doze mici. La diabeticii vechi se asociaza nefropatia si neuropatia, riscul hiperkaliemiei fiind crescut datorita hiperaldosteronismului ce impune supravegherea atenta a kaliemiei.

Monopril este contraindicat la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul <30 ml/min).

Interventii chirurgicale/anestezie

La pacientii care trebuie sa suporte o interventie chirurgicala sau in timpul anesteziei utilizand agenti hipotensori, IECA inhiba productia de angiotensina II secundar eliberarii compensatorii de renina. Daca hipotensiunea arteriala apare si se considera a fi cauzata de acest mecanism, poate fi corectata prin cresterea volemiei.

Copii

Siguranta si eficacitatea administrarii fosinoprilului la aceasta grupa de varsta nu au fost stabilite.

Varstnici

Inainte de initierea tratamentului cu fosinopril, se recomanda evaluarea functiei renale si a kaliemiei. Initial medicamentul se administreaza in doze mici, care vor fi  crescute treptat in functie de raspunsul terapeutic, pentru a evita scaderea brusca a tensiunii arteriale.

Sarcina si alaptarea

Sarcina

In studiile efectuate la animale fosinoprilul a determinat efecte fetotoxice la doze toxice materne. Nu sunt disponibile studii epidemiologice adecvate. In cazul administrarii IECA  in ultimele doua trimestre de sarcina s-au raportat oligohidramnios, hipotensiune neo-natala si/sau anurie. Au fost raportate cateva cazuri de anomalii de calota craniana dupa administrarea pe toata durata sarcinii. Ca urmare, administrarea fosinoprilului este contraindicata in trimestrele II si III de sarcina.

Descoperirea unei sarcini in timpul tratamentului nu justifica intreruperea sarcinii. Totusi, este necesara supravegherea calotei craniene prin ecografie.

Descoperirea unei sarcini in timpul tratamentului impune modificarea tratamentului pe toata durata sarcinii. Monopril va fi imediat intrerupt in momentul diagnosticarii unei sarcini.

Alaptarea

Fosinoprilul se excreta in laptele matern in cantitati mici. Alaptarea este contraindicata in timpul tratamentului cu Monopril.

 

Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Din cauza reactiilor adverse care pot sa apara poate fi afectata capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

 

Doze si mod de administrare

Doza trebuie individualizata.

Hipertensiune arteriala: Inceperea tratamentului necesita luarea in considerare a tratamentului recent cu antihipertensive, stadiul hipertensiunii arteriale, restrictia aportului de sare si/sau lichide si alte situatii clinice.

La pacienti fara tratament diuretic, doza initiala recomandata este de 10 mg fosinopril sodic, o data pe zi. Aceasta se va ajusta la intervale de 3-4 saptamani in functie de efectul terapeutic obtinut, pana la doza de 20-40 mg fosinopril sodic o data pe zi. Nu se obtin scaderi suplimentare ale tensiunii arteriale la doze peste 40 mg. Daca tensiunea arteriala nu este controlata adecvat doar cu Monopril, poate fi adaugat un diuretic.

In cazul pacientilor aflati in tratament cu un diuretic, se recomanda intreruperea administrarii acestuia cu doua-trei zile inaintea inceperii tratamentului cu fosinopril sodic, pentru a reduce riscul unui raspuns hipotensor excesiv. Ulterior, daca este necesar, se poate relua administrarea diureticului (dupa 4 saptamani). Alternativ, daca tratamentul diuretic nu poate fi intrerupt administrarea Monopril trebuie initiata sub supraveghere medicala atenta timp de cateva ore si pana in momentul stabilizarii tensiunii arteriale.

Insuficienta cardiaca: Doza initiala recomandata este de 5-10 mg fosinopril sodic o data pe zi. Tratamentul trebuie inceput sub supraveghere medicala atenta. Daca doza initiala de Monopril este bine tolerata, ulterior poate fi crescuta gradat pana la 40 mg o data pe zi, in functie de raspunsul clinic

Aparitia hipotensiunii dupa doza initiala nu exclude cresterea gradata atenta a dozei de Monopril dupa tratamentul hipotensiunii arteriale. Monopril trebuie administrat in asociere cu un diuretic.

La pacientii cu insuficienta renala severa (clasa IV NYHA) si pacientii cu risc de a dezvolta hipotensiune arteriala dupa prima doza, de exemplu pacientii care primesc asocieri de diuretice sau diuretice in doze mari, pacienti cu hipovolemie, hiponatremie, hipotensiune arteriala preexistenta, insuficienta cardiaca insuficient controlata sau tratament cu vasodilatatoare in doze mari. La pacienti cu hipertensiune arteriala si insuficienta renala sau hepatica nu este necesara ajustarea dozei la varstnici si la pacientii, deoarece in aceste cazuri farmacocinetica fosinoprilului nu este modificata.

La copii nu au fost stabilite eficacitatea si siguranta administrarii fosinoprilului sodic.

Reactii adverse

Evaluarea sigurantei Monopril a fost efectuata la peste 2100 de cazuri de hipertensiune arteriala si insuficienta cardiaca, incluzand 400 pacienti tratati timp de un an sau mai mult. Reactiile adverse la pacientii tratati cu Monopril au fost in general usoare si trecatoare.

Hipertensiune arteriala: In studiile clinice placebo controlate, durata obisnuita a tratamentului a fost de doua-trei luni. Intreruperea tratamentului ca urmare a unor evenimente adverse clinice sau de laborator au fost de 3,3% la pacientii tratati cu fosinopril si de 1,2% la pacientii cu placebo.

In studiile clinice cu Monopril, incidenta evenimentelor adverse la varstnici (65 ani) a fost similara cu cea la pacienti tineri.

Evenimentele adverse clinice probabil sau posibil legate de tratament sau in relatie incerta de cauzalitate cu tratamentul, care au aparut la cel putin 1% din pacientii hipertensivi tratati numai cu Monopril in studiile controlate placebo, sunt prezentate mai jos:

Eveniment	Fosinopril (n = 633)	Placebo (N = 172)
Greata /varsaturi	1,3	0,6
Ameteli	1,6	0,0
Tuse	1,6	0,0

 

Alte evenimente adverse clinice raportate pentru fosinopril si alti inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sunt enumerate in continuare, in functie de organe si sisteme:

Generale: Slabiciune, febra, hiperhidroza, echimoze.

Cardiovasculare: oprire cardiaca, angina/infarct miocardic, accident vascular cerebral, crize hipertensive, tahicardie, flush, boala vasculara periferica. Hipotensiune arteriala, hipotensiune ortostatica si sincopa s-au produs la 0,1, 1,5 si, respectiv, 0,2% din pacientii tratati cu fosinopril. Hipotensiunea sau sincopa au determinat intreruperea terapiei la 0,3% din pacienti.

Dermatologice: Prurit, dermatita, urticarie.

Endocrine/metabolice: Guta.

Gastro-intestinale: Sangerari, pancreatita, hepatita, edem al limbii, disfagie, leziuni bucale, distensie abdominala, modificari de apetit alimentar/greutate, constipatie, flatulenta, gura uscata.

Hematologice: limfadenopatie.

Musculo-scheletale: Artrita.

Neurologice /psihiatrice: Tulburari de echilibru, tulburari de memorie, somnolenta, confuzie.

Respiratorii: Dispnee, bronhospasm, pneumonie, congestie pulmonara, laringita /raguseala, epistaxis.

Un complex de simptome cum sunt tuse, bronhospasm si eozinofilie a fost observat la doi pacienti tratati cu fosinopril.

Organe de simt: Acufene, dureri de urechi.

Urogenitale: Insuficienta renala, afectiuni ale prostatei.

Modificari ale testelor de laborator: Hiperkaliemie, leucopenie, neutropenie, eozinofilie si cresterea nivelurilor plasmatice ale transaminazelor, LDH-ului, fosfatazei alcaline si bilirubinei).

Insuficienta cardiaca: In studiile clinice controlate placebo cu durata de 3-6 luni, rata intreruperilor datorate unor evenimente adverse clinice sau de laborator, cu exceptia insuficientei cardiace, au fost de 8,0% si de 7,5% la pacientii tratati cu fosinopril si, respectiv, placebo.

Evenimentele adverse clinice probabil sau posibil legate de tratament sau in relatie incerta de cauzalitate cu tratamentul, care au aparut la cel putin 1% din pacientii tratati cu fosinopril in studiile placebo controlate sunt prezentate mai jos:

Evenimente adverse in studiile placebo-controlate pentru insuficienta cardiaca

Fosinopril (N = 361) Incidenta (%) (Intrerupere)

Placebo (N =373) Incidenta (%) (Intrerupere)