AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 9977/2017/01-02
-
Amiodarona Arena 200 mg comprimate
-
Clorhidrat de amiodarona
Compozitie
Un comprimat contine clorhidrat de amiodarona 200 mg si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal, povidona K 30, talc, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutica: antiaritmice clasa III.
Indicatii terapeutice
Profilaxia recidivelor:
-
tahicardiilor ventriculare cu prognostic vital: tratamentul se instituie in mediu spitalicesc sub monitorizare;
-
tahicardiilor ventriculare documentate, simptomatice si invalidante;
-
tahicardiilor supraventriculare documentate care necesita tratament, in caz de rezistenta sau contraindicatie a altor terapii.
Tratamentul tahicardiilor supraventriculare: rarirea ritmului sau conversia fibrilatiei sau flutterului atrial.
Tahiaritmii asociate cu sindromul Wolff-Parkinson-White.
Poate fi utilizat in prezenta bolii coronariene si/sau in prezenta unei alterari a functiei ventriculului stang.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la iod, la clorhidrat de amiodarona sau la oricare dintre excipienti. Bradicardie sinusala cu bloc sinoatrial.
Disfunctie de nod sinusal (ce determina bradicardie sinusala marcata). Tulburari de conducere de grad inalt (in lipsa unui pacemaker).
Colaps cardiovascular, hipotensiune arteriala marcata. Disfunctii tiroidiene (prezente sau in antecedente).
Tratament concomitent cu sotalol, sparfloxacina, dofetilida, anumite medicamente care determina torsade de varfuri.
Sarcina (trimestrul II si III) si alaptare.
Precautii
Inaintea inceperii tratamentului trebuie efectuate electrocardiograma, dozarea TSH-ului (tireotrofinei) si kaliemiei.
Scaderea frecventei cardiace poate fi chiar mai accentuata la bolnavii varstnici.
Sub tratament cu clorhidrat de amiodarona, apar modificari ECG: prelungirea intervalului QT reprezentat de prelungirea repolarizarii si eventual de aparitia undei U. Acestea sunt semne de impregnare medicamentoasa terapeutica si nu de toxicitate.
Aparitia sub tratament a unui bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, a unui bloc sinoatrial sau a unui bloc bifascicular necesita oprirea tratamentului; un bloc atrio-ventricular de gradul I necesita supraveghere atenta.
Datorita continutului in iod, clorhidratul de amiodarona poate da rezultate false la anumite teste ale functiei tiroidiene (fixarea iodului radioactiv, PBI); cu toate acestea un bilant al functiei tiroidiene este intotdeauna posibil. Clorhidratul de amiodarona poate determina disfunctii tiroidiene (vezi pct. Reactii adverse) in special la pacienti cu antecedente personale sau familiale de boli tiroidiene. De aceea, se recomanda monitorizare atenta clinica si biologica inaintea inceperii tratamentului, in timpul tratamentului si cateva luni dupa intreruperea tratamentului. Daca se suspecteaza disfunctie tiroidiana se recomanda dozarea TSH.
Deoarece medicamentele antiaritmice pot fi ineficace sau chiar aritmogene la pacientii cu disfunctii electrolitice, in particular cu hipokaliemie, orice deficit de potasiu sau magneziu trebuie corectat inainte de a institui tratamentul cu clorhidrat de amiodarona.
Se recomanda pacientilor sa evite expunerea la soare sau sa foloseasca masuri de protectie in timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodarona.
Dupa deconectarea de la monitorizarea cardio-pulmonara pot sa apara puseuri de hipotensiune arteriala la pacientii care au primit clorhidrat de amiodarona.
Se recomanda supravegherea regulata a functiei hepatice (transaminaze) in timpul tratamentului; cresterea concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice se observa frecvent la pacientii tratati cu clorhidrat de amiodarona si in cele mai multe cazuri este asimptomatica. Daca cresterea depaseste de trei ori limitele normale, dozele trebuie reduse sau chiar trebuie intrerupta administrarea clorhidratului de amiodarona. Insuficienta hepatica a fost rar letala la pacientii tratati cu clorhidrat de amiodarona.
Anestezie: inaintea unei interventii chirurgicale medicul anestezist trebuie informat daca pacientul se afla sub tratament cu clorhidrat de amiodarona. Asocierea anestezicelor generale sau locale in timpul tratamentului cronic cu clorhidrat de amiodarona creste riscul de aparitie a reactiilor adverse hemodinamice (bradicardie, hipotensiune arteriala, scaderea debitului cardiac si tulburari de conducere).
Cateva cazuri de detresa respiratorie acuta au fost observate imediat dupa o interventie chirurgicala la pacienti tratati cu clorhidrat de amiodarona. In consecinta este necesara supraveghere atenta in caz de ventilatie artificiala la acesti pacienti.
Cresterea concentratiei plasmatice a flecainidei a fost observata in timpul administrarii concomitente cu clorhidrat de amiodarona. Doza de flecainida trebuie redusa corespunzator.
Deoarece contine lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Asocieri contraindicate:
-
anumite medicamente care determina torsade de varfuri (bepridil, difemanil, disopiramida, chinidina, forme i.v. de eritromicina, sultoprida, vincamina): risc major de tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri;
-
sotalol, dofetilida: risc major de tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri;
-
sparfloxacina: risc de aparitie a torsadei de varfuri prin prelungirea intervalului QT (efect aditiv electrofiziologic).
Asocieri nerecomandate:
-
anumite medicamente care pot determina torsade de varfuri (astemizol, halofantrina, pentamidina): risc major de tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri; este necesara supraveghere clinica si ECG;
-
laxative iritante: risc de aparitie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un factor favorizant, la fel ca si bradicardia si un interval QT lung preexistent); se va utiliza un laxativ din alta clasa;
-
diltiazem injectabil: risc de bradicardie si de bloc atrio-ventricular; daca aceasta asociere este indispensabila, se va face sub supraveghere clinica si ECG continua;
-
beta-blocante (altele decat esmololul): posibilitate de aparitie a unor modificari ale automatismului si conducerii prin suprimarea mecanismului simpatic compensator; este necesara supraveghere clinica si ECG.
Asocieri care necesita precautii de utilizare:
-
anticoagulante orale (acenocumarol, warfarina): cresterea efectului anticoagulant si risc hemoragic; necesita control frecvent al INR si adaptarea dozei de anticoagulant in timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodarona si dupa oprirea lui;
-
ciclosporina: cresterea concentratiilor plasmatice de ciclosporina prin scaderea metabolizarii hepatice a acestora cu risc de nefrotoxicitate; sunt necesare scaderea dozei de ciclosporina, controlul functiei renale si determinarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei cu adaptarea dozelor in timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodarona si dupa oprirea lui;
-
diltiazem (oral): risc de bradicardie si de bloc atrio-ventricular in special la varstnici; se recomanda supraveghere clinica si ECG;
-
digitalice: scaderea automatismului (bradicardie excesiva) si tulburari de conducere atrio- ventriculare; pentru digoxina: poate creste digoxinemia, prin diminuarea clearance-ului digoxinei; sunt necesare supraveghere clinica si ECG si controlarea concentratiei plasmatice a digoxinei;
-
esmolol: tulburari de contractilitate, automatism si conducere (prin suprimarea mecanismului simpatic compensator); se recomanda supraveghere clinica si ECG;
-
medicamente hipokaliemiante: diuretice, corticoizi (gluco-, mineralocorticoizi), tetracosactid, amfotericina B administrata i.v.: risc de aparitie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un factor favorizant, la fel ca si bradicardia si un interval QT lung preexistent); este necesara prevenirea hipokaliemiei si, daca este necesar, corectarea ei si supravegherea intervalului QT; in caz de aparitie a torsadei de varfuri, nu se vor administra antiaritmice;
-
fenitoina: cresterea concentratiei plasmatice a fenitoinei, cu semne de supradozaj, mai ales semne neurologice (prin scaderea metabolismului hepatic al fenitoinei); sunt necesare supraveghere clinica si scaderea dozei de fenitoina la aparitia semnelor de supradozaj.
Atentionari speciale
Sarcina si alaptarea
Studiile la animale nu au pus in evidenta un efect teratogen. In absenta efectului teratogen la animale, un efect malformativ la specia umana nu este de asteptat. Substantele responsabile de malformatii la specia umana nu s-au dovedit teratogene la animale in studii bine conduse la doua specii.
In clinica nu exista pana in prezent date suficiente pentru a evalua un posibil efect malformativ al clorhidratului de amiodarona daca se administreaza in primul trimestru de sarcina. Tiroida fetala incepe sa fixeze iod incepand din a 14-a saptamana de amenoree; nici un efect asupra tiroidei fetale nu este de asteptat in caz de administrare anterior de aceasta data. O supraincarcare cu iod asociata cu utilizarea acestui produs dupa aceasta perioada poate determina hipotiroidie fetala, biologic sau clinic (gusa).
In consecinta, nu se recomanda administrarea clorhidratului de amiodarona in trimestrul I iar in trimestrele II si III ale sarcinii este contraindicata.
Clorhidratul de amiodarona traverseaza bariera feto-placentara si este excretat in lapte in cantitati mari. In consecinta, alaptarea este contraindicata in timpul tratamentului cu amiodarona.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Produsul poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, datorita tulburarilor vizuale.
Doze si mod de administrare
Doza recomandata pentru tratamentul de atac este de 3 comprimate Amiodarona Arena 200 mg (600 mg clorhidrat de amiodarona) pe zi, timp de 8-15 zile.
In anumite cazuri, tratamentul de atac poate fi inceput si cu doze mai mari, 4-5 comprimate Amiodarona Arena 200 mg (800-1000 mg clorhidrat de amiodarona) pe zi, sub supraveghere electrocardiografica.
Doza recomandata pentru tratamentul de intretinere este de 1/2-2 comprimate Amiodarona Arena 200 mg (100-400 mg clorhidrat de amiodarona) pe zi, in functie de raspunsul pacientului; se tatoneaza doza minima eficace.
Rareori este necesara o doza de intretinere mai mare.
Doza de intretinere trebuie revizuita periodic, mai ales cand aceasta depaseste 200 mg clorhidrat de amiodarona pe zi.
Reactii adverse
Tulburari oculare
La adultii tratati cu clorhidrat de amiodarona apar cvasiconstant microdepozite corneene si tulburari de vedere. Microdepozitele sunt reversibile la reducerea dozei sau intreruperea tratamentului. Prezenta unor microdepozite asimptomatice nu reprezinta un motiv pentru intreruperea administrarii clorhidratului de amiodarona sau reducerea dozelor. Unii pacienti au fotofobie, ochi uscati, perceptie de halou colorat.
Au fost observate unele cazuri de neuropatie optica cu vedere neclara, scaderea acuitatii vizuale si edem papilar. Relatia cu clorhidratul de amiodarona nu a fost stabilita. De aceea se recomanda ca in lipsa unei alte etiologii manifeste sa se intrerupa tratamentul cu clorhidrat de amiodarona.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Clorhidratul de amiodarona determina fotosensibilizare. Este necesar sa se utilizeze creme fotoprotectoare sau sa se evite expunerea la soare. In timpul tratamentului pe termen lung poate sa apara o coloratie albastru-gri a zonelor de piele expuse la 4-9% din pacienti. Alte manifestari sunt rash, in general, putin specific si dermatita exfoliativa.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Pot sa apara pneumopatie interstitiala sau alveolara difuza si bronsiolita obliteranta organizata. Aparitia dispneei de efort singura sau asociata cu o alterare a starii generale impune un control radiologic si, daca este cazul, oprirea tratamentului. Oprirea precoce a administrarii clorhidratului de amiodarona si instituirea corticoterapiei duce la disparitia tulburarilor. Semnele clinice dispar in 3-4 saptamani, iar cele radiologice -in decurs de cateva luni. In caz contrar, evolutia poate fi catre fibroza pulmonara.
Au fost raportate cateva cazuri de pleurezie (asociata, de obicei, cu pneumopatia interstitiala) si bronhospasm. De asemenea, au fost raportate cateva cazuri de detresa respiratorie acuta dupa sau in timpul unei interventii chirurgicale.
Tulburari hepatobiliare
S-au raportat cazuri de hepatopatie care au fost diagnosticate prin cresterea nivelului transaminazelor serice.
S-au raportat:
-
cresterea transaminazelor serice de 1,5-3 ori; pot regresa la intreruperea tratamentului sau spontan; se recomanda dozarea periodica a acestora;
-
rar poate sa apara hepatopatie acuta, cu evolutie uneori letala, care necesita intreruperea tratamentului;
-
in cursul tratamentelor prelungite poate sa apara hepatita cronica, cu histologie asemanatoare cu cea a hepatitei alcoolice. Discretia tabloului clinic si biologic justifica supravegherea regulata a functiei hepatice. O hipertransaminazemie, chiar moderata, care survine dupa mai mult de 6 luni de tratament sugereaza prezenta unei hepatopatii cronice. Modificarile clinice si biologice regreseaza de obicei, dupa oprirea tratamentului. Au fost raportate unele cazuri cu evolutie ireversibila.
Tulburari ale sistemului nervos
Neuropatie periferica senzitivo-motorie si/sau miopatie, in general, reversibile la intreruperea tratamentului.
Alte tulburari: tremor extrapiramidal, ataxie de tip cerebelos, exceptional hipertensiune intracraniana benigna, cosmaruri.
Tulburari endocrine
Hipotiroidie - in forma clasica: crestere in greutate, apatie, somnolenta; cresterea franca a TSH semnaleaza diagnosticul. Intreruperea tratamentului duce la revenirea la starea de eutiroidie in 1-3 luni; oprirea nu este imperativa; daca indicatia de tratament o justifica, se poate continua administrarea clorhidratului de amiodarona in asociere cu o terapie substitutiva pe baza de l- tiroxina, dozele stabilindu-se in functie de TSH.
Hipertiroidia - poate fi paucisimptomatica (usoara scadere ponderala, atenuarea eficacitatii medicamentelor antianginoase si antiaritmice) sau franca (scadere ponderala, aritmii recurente, angor pectoris, insuficienta cardiaca congestiva); diagnosticul este dat de cresterea T3 (triiodotironina) plasmatica, scaderea TSH, scaderea raspunsului TSH la TRH (tireostimulina). Tratamentul cu clorhidrat de amiodarona trebuie intrerupt. Datorita eliminarii lente a clorhidratului de amiodarona si a metabolitilor sai, pot persista nivele plasmatice mari de iod si alterari ale functiilor tiroidiene cateva saptamani sau chiar luni dupa oprirea administrarii clorhidratului de amiodarona. S-au raportat cateva cazuri severe, letale.
Tulburari cardiace
Agravarea aritmiei, insuficienta cardiaca congestiva, bradicardie. Bradicardia raspunde de regula la reducerea dozelor, dar poate necesita utilizarea unui pacemaker. S-au raportat rare cazuri de tulburari de conducere.
Clorhidratul de amiodarona are un efect scazut proaritmic, care apare, de obicei, la anumite asocieri medicamentoase (cu alti agenti antiaritmici, digoxina) sau in caz de tulburari hidroelectrolitice.
Diverse
-
tulburari gastro-intestinale: greata, varsaturi, disgeuzie, constipatie, anorexie;
-
impotenta, orhi-epididimita, insomnie, astenie, alopecie;
-
cazuri izolate sugerand reactii de hipersensibilitate: vasculita, afectare renala, trombocitopenie, anemie aplastica sau hemolitica.
Supradozaj
Studiile la animale au aratat ca DL50 a clorhidratului de amiodarona este mai mare de 3000 mg/kg. Au fost semnalate cateva cazuri de supradozaj al clorhidratului de amiodarona cand au fost administrate doze de 3-8 g. Nu au fost semnalate decese si nici sechele permanente. Pot sa apara bradicardie, tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri, afectare hepatica.
Tratament
Alaturi de masurile generale de sustinere cardio-circulatorie, trebuie monitorizata tensiunea arteriala a pacientilor, iar daca apare bradicardie se utilizeaza un -simpatomimetic sau un stimulator cardiac.
Hipotensiunea arteriala, cu perfuzia inadecvata a tesuturilor, trebuie tratata cu un agent cu efect inotrop pozitiv si/sau un agent vasopresor.
Nici clorhidratul de amiodarona, nici metabolitul sau nu sunt dializabili.
Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj. A se pastra la temperaturi sub 25C, in ambalajul original. A nu se lasa la vederea si indemana copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate. Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate.
Fabricant
Arena Group S.A.
Voluntari, B-dul Dunarii nr. 54, Judetul Ilfov
Romania
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
Arena Group S.A.
Str. Stefan Mihaileanu Nr. 31, Et.1, Ap. 1, Sector 2 Bucuresti
Romania
Data ultimei verificari a prospectului mai 2017.
