Osteopetroza: cauze, diagnostic si tratamente disponibile

Osteopetroza, cunoscuta sub numele de „boala oaselor de marmura”, este o afectiune genetica rara, caracterizata printr-o densitate osoasa anormal de crescuta, secundara procesului deficitar de resorbtie osoasa de catre osteoclaste.

Denumirea de „osteopetroza” provine din limba greaca unde „osteo” inseamna „os”, iar „petrosis” inseamna „piatra”. Boala a fost descrisa initial in anul 1904 de catre radiologul german Albers-Schönberg. Principala caracteristica radiografica a bolii se considera a fi osul cu densitate anormal de crescuta. Aceasta densitate crescuta este secundara, asa cum s-a mentionat, disfunctiei osteoclastelor, si duce la fragilizarea exagerata a oaselor.

Ce este osteopetroza?

Osteopetroza defineste, de fapt, un grup variabil de tulburari osoase care au drept caracteristica comuna activitatea defectuoasa a osteoclastelor, ceea ce duce la un dezechilibru intre formarea osului si resorbtia osoasa. Acest dezechilibru cauzeaza scleroza osoasa difuza, oase fragile si, de asemenea, complicatii multisistemice. Osteopetroza este de obicei ereditara, adica mostenita de la parinti, si se transmite autozomal recesiv sau dominant. Severitatea bolii variaza in functie de tipul de mostenire genetica. Aceste tipuri de boli metabolice osoase ereditare afecteaza, dupa cum s-a mentionat, cresterea si remodelarea osoasa, rezultand oase mai dense, dar mai fragile.

Tipuri de osteopetroza

Clinic, se pot diferentia trei tipuri principale de osteopetroza, in functie de severitate si modelul de mostenire genetica.

1. Osteopetroza autozomal recesiva (forma maligna infantila):

• se manifesta la nastere sau in primul an de viata;
• este severa, cu afectare multisistemica;
• duce la pancitopenie, insuficienta medulara, hepatosplenomegalie, complicatii neurologice;
• netratata, de obicei este letala in primii ani de viata.

2. Osteopetroza autozomal dominanta (forma benigna a adultului):

• se manifesta mai tarziu in viata, de obicei in adolescenta sau la varsta adulta;
• este mai putin severa, adesea asimptomatica, detectata accidental pe radiografii;
• poate duce la fracturi patologice, dureri osoase cronice;
• se pot identifica doua tipuri ale osteoporozei autozomal dominante: tipul I, care se prezinta cu o ingrosare osteosclerotica izolata a boltii craniene, si tipul II, care deseori la varsta adulta duce la anemie, fracturi patologice sau artrita precoce.

3. Osteopetroza autozomal recesiva intermediara:

• se manifesta in copilarie, dar cu severitate mult mai redusa decat forma maligna infantila;
• prezinta risc crescut de fracturi si complicatii hematologice moderate.

Osteopetroza – cauze si factori de risc

Osteopetroza este secundara disfunctiei osteoclastelor care, la randul ei, este cauzata de mutatii genetice. Au fost descoperite cel putin opt mutatii genetice la persoanele cu osteopetroza, care difera in functie de tipul clinic al bolii. Cauzele care duc la aceste mutatii sunt variabile, dar de cele mai multe ori se observa agregarea familiala – transmiterea ereditara – a mutatiilor:

• mutatiile genelor TCIRG1, CLCN7, OSTM1, PLEKHM1 si SNX10 duc la forma maligna, autozomal recesiva, a bolii: in acest caz, osteoclastele sunt abundente, insa sunt incapabile sa isi manifeste functia de resorbtie osoasa;
• mutatiile genei CLCN7 provoaca osteopetroza autozomal dominanta;
• mutatiile genei CAII provoaca forma intermediara a bolii.

Forma autozomal recesiva a bolii are o incidenta mult mai mica decat forma dominanta: aceasta apare la aproximativ 1 din 250.000 de nasteri. De remarcat, insa, ca in Costa Rica incidenta se ridica la aproximativ 3,5 din 100.000, fara a se cunoaste motivul. Forma autozomal dominanta a bolii apare cu o frecventa de aproximativ 1 la 20.000 de nasteri. Principalii factori care cresc riscul de osteopetroza sunt istoricul familial pozitiv, consangvinizarea (mai ales in cazul formei autozomal recesive) si anomaliile genetice mostenite.

Osteopetroza – simptome si manifestari

Simptomele osteopetrozei difera in functie de tipul acesteia, dupa cum urmeaza:

Simptome osteopetroza maligna infantila

Apare la sugari, in cateva luni de la nastere, si se manifesta prin:

• infectii frecvente;
• echimoze (vanatai) spontane;
• anomalii de sangerare;
• fracturi patologice frecvente;
• macrocefalie, hepatosplenomegalie;
• congestie nazala;
• abces dentar;
• osteomielita mandibulei.

Simptome osteopetroza intermediara

Simptomele sunt foarte variabile si se asemana, dar nu sunt la fel de severe, cu simptomele din forma maligna infantila a bolii. Din cauza faptului ca aceasta forma poate sa apara si din cauza disfunctiei unei enzime numite anhidraza carbonica, acidoza tubulara poate fi prezenta, alaturi de:

• fracturi frecvente si vindecarea deficitara a acestora;
• intarzieri de crestere;
• deformari scheletice (scolioza, genu valgum);
• surditate, afectare vizuala;
• probleme hematologice moderate.

Simptome osteopetroza autozomal dominanta de tip I

Aceasta forma are o prezentare clinica foarte usoara. Pacientii nu prezinta risc mare de fracturi patologice. Osteopetroza autozomal dominanta de tip I tinde sa se prezinte cu osteoscleroza cel mai bine concentrata la nivelul boltei craniene. Din acest motiv, neuropatiile de compresie ale nervilor cranieni (probleme de vedere, surditate) sunt mai frecvente.

Simptome osteopetroza autozomal dominanta de tip II

Reprezinta cea mai frecventa forma cu care au de-a face chirurgii ortopedici, cu evolutie foarte variabila. Majoritatea pacientilor cu aceasta forma a bolii duc o viata normala, cu o speranta de viata si sanatate generala asemanatoare populatiei generale. Fracturile sunt cele mai frecvente la pacientii cu acest tip de osteopetroza – 4 din 5 dezvolta fracturi. Numarul mediu de fracturi, per individ afectat, este de 3, si osul cel mai frecvent afectat de fracturi patologice este femurul. Artrita soldului, cu dureri de sold cu debut precoce, este o alta manifestare frecvent intalnita la aproximativ 50% dintre pacienti.

Diagnosticul de osteopetroza

Diagnosticul osteopetrozei este relativ simplu si se pune atunci cand, pe investigatiile de natura radiologica (radiografii osoase), se observa oase dense, cu hiperostoza difuza, avand asa-zisul aspect de os in os. RMN-ul si CT-ul sunt utile pentru a evidentia anomaliile craniene, eventuale compresii nervoase pe care osul le manifesta. Testele hematologice, cum ar fi hemoleucograma, pot evidentia anemie, leucopenie, trombocitopenie. Testele genetice confirma diagnosticul prin identificarea mutatiilor implicate in aparitia bolii. Consilierea genetica poate fi o alternativa in cazul in care se suspecteaza ca fatul in utero prezinta osteopetroza autozomal recesiva.

Tratament osteopetroza

In unele cazuri de osteopetroza, nici nu este nevoie de tratament, intrucat simptomele pot chiar sa lipseasca. In schimb, mai ales in forma maligna infantila, tratamentul este absolut vital.

Transplantul medular:

• este singura optiune curativa in forma maligna infantila a bolii;
• transplantul medular restaureaza functia osteoclastelor prin substituire medulara.

Terapie farmacologica:

• interferon gamma-1b: stimuleaza diferentierea osteoclastelor;
• corticosteroizi, care vizeaza hepatosplenomegalia si simptomele hematologice;
• calcitriol (vitamina D activa): stimuleaza activitatea osteoclasterlor.

Tratament ortopedic si suportiv:

• potentialele deformari osoase asociate pot fi abordare chirurgical, in vederea corectarii;
• protectie oculara si auditiva pentru a preveni deficitul senzorial;
• kinetoterapie.

Osteopetroza – prognostic, speranta de viata

Forma maligna, autozomal recesiva a osteopetrozei, este frecvent fatala in primii ani de viata, fara tratament de succes cu transplant de maduva osoasa. Multi pacienti chiar trec prin incercari de transplant de maduva osoasa, dar fara succes de lunga durata. Celelalte forme ale bolii, insa, permit de obicei pacientilor sa traiasca pana la varsta adulta, cu o speranta normala de viata, si cu un impact foarte mic asupra calitatii generale a vietii. Totusi, odata cu inaintarea in varsta si in asociere cu modificarile degenerative asociate, persoanele cu acest diagnostic au un risc mai mare de a dezvolta fracturi severe si, astfel, au un risc mai mare de invaliditate.

Osteopetroza – complicatii si riscuri asociate

Complicatiile asociate diagnosticului includ, in primul rand, un risc ridicat de fracturi si chiar de refracturare la pacientii cu fracturi patologice, din cauza naturii fragile a osului sclerotic. In egala masura, pacientii au nevoie de instrumente ortopedice specializate in timpul operatiei de os, deoarece osul dur si casant poate fi rezistent la unele instrumente chirurgicale, cum ar fi de exemplu burghiele pentru foraj osos sau firele Kirschner. Infectiile osoase secundare perturbarii vascularizatiei osoase sunt frecvente, precum si alinierea deficitara sau chiar lipsa unirii oaselor dupa tratarea chirurgicala a fracturilor patologice. Alte posibile complicatii includ osteomielita, deformarile scheletice, compresia neurologica (surditate, probleme vizuale, paralizii nervoase).

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557529/

https://www.niams.nih.gov/health-topics/osteopetrosis

https://www.niams.nih.gov/health-topics/osteopetrosis/syndicate

https://rarediseases.org/rare-diseases/osteopetrosis/

https://www.orpha.net/en/disease/detail/2781

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1127/