Informatii despre hemoleucograma completa

Cel mai frecvent efectuat test al parametrilor hematologici este hemoleucograma completa, un test care ajuta la aprecierea numărului de elemente figurate ale sangelui, dar si altor parametri care descriu fiziologia (a)normala a acestora. Hemoleucograma permite determinarea specifica a numărului de eritrocite, leucocite, trombocite, calcularea formulei leucocitare, determinarea hemoglobinei si hematocritului. Sangele contine plasma in proportie de 55% (3,5 L), alaturi de elemente figurate in proportie de 45% (1,5 L), cu variatii la fiecare persoana in parte.

Volumul plasmatic este, pentru fiecare kilogram de greutate corporala, aproximativ 40-50 mL (la barbati) si 35-45 mL (la femei). Acesta poate creste in diferite afectiuni (insuficienta renala, cardiaca, aport exagerat de lichide si sodiu) sau poate scadea (aport redus de lichide, hemoragii masive, stari de deshidratare datorate varsaturile, diareei, transpiratiilor profuze). Folosindu-se de rezultatele oferite de hemoleucograma completa, specialistii pot diferentia anumite tipuri de afectiuni asociate sangelui, reprezentand un test viabil pentru diagnosticul de certitudine.

Hemoleucograma completă – ce este si ce rol are

Hemoleucograma completa este un test esential de screening, de obicei cel mai frecvent realizat test de laborator. Acesta ofera informatii vitale privitoare la compozitia sangelui, parametrii de functionare ai organismului si, prin interpretarea rezultatelor, medicul specialist poate evalua in mod direct starea de sanatate a organismului, poate diagnostica precis o afectiune tradusa prin dereglari de ordin hematologic si poate primi informatii esentiale privitoare fie la evolutia unei boli, fie la eficienta tratamentului instaurat. Folosindu-se rezultate oferite de hemoleucograma completa, medicul specialist poate identifica o serie de boli si posibile afectiuni care se traduc in general prin modificarea numarului fiziologic normal de elemente figurate ale sangelui.

Deoarece cu ajutorul acestui test de screening se masoara mai multi parametri ai sangelui, este recomandat sa va faceti aceasta analiza periodic, o data la sase luni, pentru a putea diagnostica in timp util eventualele afectiuni. De cele mai multe ori, bolile hematologice sunt cele care pot fi diagnosticate folosind rezultatele oferite de hemoleucograma completa, insa acest test poate fi recomandat si in cazul in care se suspecteaza infectii (bacterie, virale, fungice) in organism. Hemoleucograma completa se mai recomanda si in momentul in care medicul specialist doreste sa evalueze functionalitatea maduvei spinarii, la nivelul careia se produc celulele din sange.

Cu ajutorul hemoleucogramei complete se pot cuantifica mai multi parametri, printre care si:

Folosind probleme pentru hemoleucograma completa, specialistii pot realiza si frotiul sangvin (etalarea pe lama a unei picaturi de sange), in vederea descrierii morfologice (forma) a celulelor din sange. Exista afectiuni care se traduc printr-o structura anormala a elementelor figurate, iar identificarea lor necesita observarea la microscopul optic. Intervalul de referinta al parametrilor cuantificati folosind hemoleucograma completa poate sa difere sensibil in functie de laborator, datorita metodelor folosite, reactivilor, aparaturii, conditiilor in care se lucreaza.

Afectiuni diagnosticate folosind hemoleucograma completa

Folosind rezultatele oferite de hemoleucograma completa, medicul specialist poate sa puna un diagnostic specific, diferential. Deseori, acest test de screening reprezinta primul pas viabil, de altfel esential, pentru diagnosticarea diferitelor afectiuni. Chiar daca este un test care utilizeaza probe de sange, se pot diagnostica afectiuni si boli asociate altor testuri si organe. Afectiuni de ordin hepatic, infectios, imunologic si autoimun, renal, oncologic si hematologic pot fi relativ usor diagnosticare folosind rezultatele oferite de hemoleucograma. Insa, printre afectiunile cel mai usor de identificat si diagnosticat cu certitudine se numara urmatoarele.

Anemiile sau policitemiile

Anemiile se caracterizeaza prin scaderea generalizata a numarului de eritrocite, globulele rosii din sange care au rolul de a transporta oxigenul spre tesuturi. Fiind de mai multe tipuri, necesar este sa fie analizati si alti parametri ai sangelui, precum HEM, VEM, CHEM, sideremia (fierul din sange), vitamina B₁₂, acidul folic si frotiul de sange. Cresterea numarului de eritrocite poate fi identificata tot prin hemoleucograma, caz in care persoana se confrunta cu policitemie. Este o afectiune mult mai rar intalnita decat anemia.

Leucemiile

In cazul in care numarul de leucocite este foarte scazut (leucopenie), medicul specialist care se ocupa de interpretarea rezultatelor poate lua in considerare diagnosticul de limfom, cancere ce s-au metastazat la nivelul maduvei hematogene, boli autoimune, infectii, probleme la nivelul maduvei osoase. Pentru diagnosticul de certitudine, se pot prelua probe de testu (biopsie) de la nivelul maduvei, procedura cu un oarecare grad de invazivitate, spre deosebire recoltarea unei probe de sange pentru hemoleucograma.

Posibile infecții bacteriene, parazitare, fungice

In cazul diferitelor tipuri de infectii, cel mai adesea se intalnesc valori crescute ale leucocitelor (eozinofile, neutrofile). De exemplu, numarul de neutrofile creste in infectii bacteriene, infectii fungice, cu spirochete. Cresterea numarului de eozine (eozinofilie) se intalneste mai ales atunci cand persoana se confrunta cu infectii parazitare, iar acestea se identifica frecvent folosindu-se rezultatele puse la dispozitie de hemoleucograma.

Prin interpretarea rezultatelor oferite de hemoleucograma, medicul specialist (hematologul, cel mai adesea) se poate orienta spre un diagnostic precis, diferential. Ulterior, pentru a-si confirma diagnosticul, poate solicita si realizarea altor tipuri de teste specifice explorarii de laborator.

Hemoleucograma completă – interpretare rezultate

Rezultatele oferite de hemoleucograma se prezinta sub forma unei fise pe care sunt inscrise nu doar denumirile elementelor figurate ale sangelui sau ale anumitor parametri fiziologici (VSH, VEM, HEM), ci si valorile care se regasesc in sangele dumneavoastra, respectiv intervalul care este considerat a fi fiziologic normal. In cazul in care valoarea se afla in afara intervalului, fiind mai mare sau mai mica, de obicei acest lucru este consemnat sub forma ingrosata, fie folosindu-se un semn (o steluta, de exemplu) in dreptul valorii considerate anormale. 

Cu hemoleucograma, ar trebuie sa va prezentati la un medic hematologic pentru a-i oferi informatiile primite. Dispunand de expertiza in domeniu si experienta, acesta va sti cum sa va traduca rezultatele obtinute, identificand fie o patologie asociata, fie o anumita stare de boala. Hemoleucograma poate indica o gama variata de afectiuni nu doar hematologice, ci si specifice anumitor organe (afectiuni hepatice, renale). Pentru a intelege mai bine informatiile oferite de hemoleucograma, iata care sunt afectiunile in care se modifica parametrii acesteia, fie in sensul cresterii, fie in sensul scaderii:

• Eritrocite: valori scazute, sub limitele de referinta amintite mai sus, definesc starea de anemie, in timp ce cresterea valorilor peste limitele mentionate ale acelorasi elemente este cunoscuta sub numele de poliglobulie;
• Hematocritul: valori scazute apar in sarcina, anemii, nefrite cronice, stari casectice, TBC, ciroze etc., iar valori crescute se intalnesc in conditii de deshidratare masiva, in poliglobulie si in leucemii;
• Hemoglobina: valori scazute apar in anemii. Confirmarea gradului de anemie se face numai in functie de valorile hemoglobinei si hematocritului, luand in calcul hemoleucograma;
• VSH: valori crescute, peste limitele normale, se intalnesc spre exemplu in timpul ciclului menstrual, perioadei postprandiale, sarcinii, neoplaziilor, tuberculoza, infectii diverse;
• Reticulocitele: cresteri apar în reticulocitoza, anemii posthemoragice acute cu buna reactie medulara, anemiile Biermer tratate cu vitamina B₁₂, anemii hemolitice. In general, cresterea reticulocitelor arata o maduva reactiva. Scaderea se intalneste in: anemii (evidentiaza o suferinta medulara), maduva aplastica (areactiva).
• Leucocitele: valorile scazute definesc leucopenia si se intalnesc in viroze, hipersplenism, anemie Biermer, casexii, sindroame de iradiere etc. Valorile crescute definesc leucocitoza  si se intalnesc infectii acute si subacute (cresteri moderate), inflamatii, hemoragii masive;
• Neutrofile: cresterea peste 65% din valoarea normala apare in infectii si hemoragii acute, infarct miocardic. Valori scazute (sub 60%) apar in viroze, agranulocitoze;
• Eozinofile: cresterea eozinofilelor peste 5% se observa în alergii, parazitoze, colagenoze, neoplasme, radiatii ionizante;
• Bazofile: cresterea apare în ciroza, endocardita septica, anemii hemolitice;
• Limfocite: cresterea apare in viroze, hepatite, tuberculoza, limfocitoza infectioasa acuta;
• Monocite: cresterea apare în endocardita septica, dar si in mononucleoza infectioasa acuta, tuberculoza etc.

Daca v-ati efectuat acest test de screening si, conform rezultatelor, anumiti parametri nu se afla in intervalul fiziologic normal, este recomandat sa mergeti la un consult de specialitate, asadar la medicul hematolog. Acesta va poate pune un diagnostic specific pe baza rezultatelor, in cazul in care este necesar putand solicita si teste paraclinice suplimentare. Hemoleucograma este una dintre principalele surse de informatii viabile privitoare la o functionare optima sau deficitara a organismului, prin aprecierea starii de sanatate sau de boala a acestuia.