Fractura de falanga – simptome, diagnostic si tratament

Fractura de falanga este o problema frecventa intalnita atat in randul sportivilor, cat si in viata de zi cu zi. Desi este un tip de fractura aparent minor, acesta poate cauza disconfort semnificativ si poate afecta activitatile zilnice ale unei persoane. Descoperiti cauzele, simptomele, diagnosticarea si tratamentul unei fracturi de falanga.

Ce este o fractura de falanga?

O fractura de falanga reprezinta o rupere sau fisura a unui os din degetele mainii sau ale piciorului. Falangele sunt oasele mici si delicate care formeaza structura de baza a degetelor. Fiecare deget, cu exceptia degetului mare si a celui mare de la picior, este format din trei falange: falanga proximala, falanga mijlocie si falanga distala.

Aceste oase sunt vulnerabile la fracturi din cauza impactului direct, a caderilor sau a miscarilor bruste si fortate. De aceea, fractura de falanga este relativ frecventa in activitati sportive, accidente casnice sau incidente de munca.

Fractura de falanga - factori de risc si cauze

Cauzele unei fracturi de falanga sunt variate si pot aparea in diverse circumstante. Cateva dintre cele mai frecvente cauze includ:

1. Traumatisme directe: O lovitura puternica aplicata unui deget, cum ar fi in timpul unei partide de fotbal sau baschet, poate provoca o fractura de falanga. De asemenea, un accident in care o persoana isi prinde degetul intr-o usa sau un sertar poate duce la acelasi rezultat.
2. Caderi: Caderile pe maini sau pe picioare, mai ales cand greutatea corporala este preluata pe degetele intinse, pot duce la o fractura de falanga. Acest lucru se intampla frecvent la persoanele in varsta, care au o densitate osoasa scazuta, si la copii, care sunt mai predispusi la accidente.
3. Accidente de munca: Anumite locuri de munca, cum ar fi cele care implica manipularea obiectelor grele sau utilizarea echipamentelor, cresc riscul de fractura de falanga prin traumatisme directe sau prin prinderea degetelor.
4. Activitati sportive: Sporturile de contact sau cele care implica folosirea intensiva a degetelor, cum ar fi escaladarea, gimnastica sau voleiul, pot predispune sportivii la acest tip de fractura.
5. Osteoporoza: Oasele fragilizate de osteoporoza sunt mult mai susceptibile la fracturi, inclusiv la fractura de falanga, chiar si in urma unor traume minore.

Fractura de falanga - simptome

Simptomele unei fracturi de falanga sunt usor de observat, desi uneori ele pot fi confundate cu o contuzie sau cu o entorsa. Iata care sunt principalele simptome:

1. Durere intensa: Primul semn al unei fracturi de falanga este durerea acuta si intensa la locul impactului. Durerea poate deveni si mai severa la incercarea de a misca degetul afectat.
2. Umflare si inflamatie: La scurt timp dupa fractura, zona afectata incepe sa se umfle si sa prezinte semne evidente de inflamatie.
3. Dificultati in miscare: O fractura de falanga va face dificila sau imposibila miscarea degetului afectat, in special in cazurile in care fractura este severa.
4. Deformarea degetului: In cazurile grave, se poate observa o deformare vizibila a degetului, mai ales daca oasele fracturate s-au deplasat.
5. Vanatai: Un alt simptom comun al unei fracturi de falanga este aparitia vanatailor sau a echimozelor la locul fracturii.
6. Senzatie de instabilitate: Degetul poate parea instabil sau slabit atunci cand se incearca miscarea acestuia.

Daca suspectati o fractura de falanga, este important sa consultati un medic pentru a evita complicatiile pe termen lung si pentru a beneficia de tratamentul adecvat.

Fractura de falanga - diagnostic

Diagnosticarea unei fracturi de falanga incepe de obicei cu o evaluare fizica efectuata de un medic specialist, urmata de investigatii imagistice pentru a confirma severitatea si tipul fracturii. Pasii implicati in diagnostic sunt urmatorii:

1. Examinarea fizica: Medicul va examina degetul afectat pentru a evalua durerea, umflarea si posibilele deformari. In timpul examinarii, specialistul poate incerca sa miste usor degetul pentru a evalua gradul de mobilitate si nivelul de durere.
2. Radiografia: Cea mai comuna metoda pentru diagnosticarea unei fracturi de falanga este radiografia. Aceasta va permite medicului sa vizualizeze oasele afectate si sa determine exact locatia si tipul fracturii. In functie de aceste informatii, se poate stabili tratamentul adecvat.
3. Tomografia computerizata (CT): In cazurile mai complexe, unde fractura este fragmentata sau greu de vizualizat pe radiografie, medicul poate recomanda o tomografie computerizata pentru a obtine imagini detaliate ale zonei afectate.
4. RMN: In cazurile rare, daca exista suspiciuni de afectare a tesuturilor moi sau a ligamentelor, se poate recomanda un RMN (rezonanta magnetica nucleara).

Tratament pentru fractura de falanga

Tratamentul pentru o fractura de falanga depinde de gravitatea fracturii si de locatia exacta a acesteia. De obicei, tratamentul poate varia de la metode conservatoare, cum ar fi imobilizarea, pana la interventii chirurgicale mai complexe. Iata cele mai frecvente optiuni de tratament:

Tratamentul conservator

1. Imobilizarea: Daca fractura nu este grava si oasele nu s-au deplasat, medicul poate recomanda imobilizarea degetului cu ajutorul unei atele sau al unui bandaj special. Aceasta permite oaselor sa se vindece corect si reduce riscul de complicatii.
2. Utilizarea unei orteze: In unele cazuri, pentru a asigura o stabilitate mai buna a degetului, se poate folosi o orteza. Aceasta va mentine degetul intr-o pozitie corecta si va ajuta la vindecarea corecta a fracturii de falanga.
3. Gheata si medicamentele antiinflamatoare: Aplicarea de gheata pe zona afectata poate reduce umflarea si durerea. De asemenea, medicul poate prescrie medicamente antiinflamatoare pentru a controla durerea si inflamatia.
4. Reabilitarea: Dupa ce fractura s-a vindecat partial, medicul poate recomanda exercitii de reabilitare pentru a restabili mobilitatea si forta degetului afectat.

Tratamentul chirurgical

In cazurile mai severe de fractura de falanga, in special atunci cand oasele sunt fragmentate sau deplasate, poate fi necesara o interventie chirurgicala. Scopul chirurgiei este de a alinia corect oasele si de a asigura stabilitatea lor pentru vindecarea corecta. Operatia implica de obicei utilizarea de suruburi, placute sau fire pentru a fixa oasele in pozitia corecta.

Recuperarea post-fractura

Recuperarea in urma unei fracturi de falanga poate varia de la cateva saptamani la cateva luni, in functie de gravitatea fracturii si de tratamentul aplicat. Este important ca pacientul sa urmeze recomandarile medicului si sa participe la sedintele de reabilitare pentru a restabili complet functionalitatea degetului.

Fractura de falanga - ce complicatii pot aparea?

Daca o fractura de falanga nu este tratata corect, pot aparea complicatii. Unele dintre acestea includ:

1. Osteoartrita post-traumatica: Aceasta poate aparea in cazul in care fractura afecteaza articulatiile degetului, ducand la o uzura prematura a cartilajului.
2. Deformarea permanenta a degetului: In cazurile in care oasele nu s-au vindecat corect, degetul poate ramane deformat, afectand functionalitatea acestuia.
3. Rigiditate si pierderea mobilitatii: Fara o reabilitare adecvata, pacientii pot experimenta rigiditate si pierderea mobilitatii in degetul afectat.
4. Infectii: In cazurile chirurgicale, exista un risc mic de infectie la locul interventiei.

Fractura de falanga este o afectiune comuna, dar care necesita atentie medicala prompta pentru a preveni complicatiile si pentru a asigura o recuperare completa. Fie ca este vorba de o leziune minora sau de una severa, diagnosticul corect si tratamentul adecvat sunt esentiale pentru vindecarea rapida si pentru prevenirea problemelor pe termen lung.

Acest articol este doar in scop educativ si informativ si nu inlocuieste sfatul medical profesionist.