Vezica neurologica
Orice tulburare urinara cauzata de o disfunctie sau de o leziune a sistemului nervos.
Cauze - Aparatul urinar se afla sub controlul permanent al sistemului nervos (creier, maduva spinarii si nervi periferici). Orice boala neurologica (accident vascular cerebral, paraplegie traumatica, sciatica etc.) poate deci sa se afle la originea unei vezici neurologice.
Simptome si semne - Aceste tulburari, care se asociaza sau nu cu tulburari anorectale sau genitale, se impart in doua mari categorii:
- Pierderile urinare sunt legate fie de o vezica hiperactiva, denumita si vezica iritabila sau dezinhibanta (responsabila de mictiuni imperioase cu dorinta de nestapanit de a urina), fie de o insuficienta sfincteriana (pierderi de urina la efort, fara ca subiectul sa aiba dorinta de a urina).
- O retentie cronica sau acuta de urina poate rezulta dintr-o paralizie a muschiului vezical - care face mictiunile lente si neplacute, subiectul trebuind sa forteze pentru a evacua vezica - sau dintr-o deschidere defectuoasa a sfincterului in timpul mictiunii.
Tratament
- Tulburarile ocazionate de o vezica neurologica constituie intotdeauna un handicap functional, psihologic si uneori social important. De altfel, ele pot antrena complicatii ireversibile (dilatatie vezicala si renala, infectii cu repetitie, insuficienta renala) si trebuie deci intotdeauna sa fie depistate si tratate cat mai precoce posibil.
- Tratamentul unei vezici hiperactive face apel la medicamente care relaxeaza vezica (anticolinergice), adesea foarte eficace cu pretul catorva efecte secundare (constipatie, uscaciune a gurii). Aceste medicamente servesc, pe de o parte, la ameliorarea confortului bolnavului (disparitia pierderilor urinare si a necesitatii presante de a urina), pe de alta parte la impiedicarea vezicii sa se deformeze si rinichilor sa se dilate, cu riscul de a surveni o insuficienta renala care impune o crestere pe cale chirurgicala a volumului vezicii.
- Tratamentul unei insuficiente sfincteriene cuprinde sedinte de reeducare pentru a intari musculatura perineala, luarea de medicamente destinate sa creasca presiunile sfincteriene si, in caz de esec, implantarea chirurgicala a unei proteze (sfincter artificial).
- Tratamentul retentiei cronice sau acute de urina consta intr-un prim timp in luarea de medicamente care ajuta la contractarea muschiului vezical si favorizeaza deschiderea sfincterelor; in caz de esec, bolnavul este invatat sa evite complicatiile inerente unei retentii vezicale (infectii cu repetitie, dilatatie vezicala si renala). In cazurile cele mai grave, pot fi propuse solutii chirurgicale.
Inapoi la dictionar
