Tibie
Os lung, voluminos, situat la fata interna a gambei, al carei schelet il constituie impreuna cu peroneul. Tibia se articuleaza in partea de sus cu femurul pentru a forma genunchiul, in partea de jos cu astragalul si cu peroneul (articulatia gleznei).
Patologie - Fracturile de tibie sunt frecvente, uneori izolate, dar de cele mai multe ori asociate cu o fractura a peroneului. Tratamentul lor este foarte diferit in functie de locul fracturii. Astfel, o fractura a extremitatii superioare (fractura platoului tibial) sau a extremitatii inferioare (fractura lui Dupuytren) ale tibiei, care afecteaza articulatia, necesita o reducere chirurgicala in modalitatea de a obtine o reconstituire anatomica perfecta a suprafetelor articulare, in timp ce, in caz de fractura a diafizei (partea mediana) tibiei, asociata adesea cu o fractura a peroneului, reducerea se poate face manual.
Consolidarea osului este obtinuta, in functie de caz, intre 45 zile (fractura izolata a extremitatii superioare sau inferioare) si 3 luni (fractura diafizei). Principalele complicatii ale fracturii de tibie sunt infectia, in caz de fractura deschisa, mai ales pseudoartroza (absenta unei consolidari normale a osului) si calusul vicios si calusul vicios (consolidarea intr-o pozitie defectuoasa)
Inapoi la dictionar
