Sigmoidoscopie: ce este si cand este recomandata?

Denumirea de sigmoidoscopie este atribuita unei investigatii medicale si face referire la o portiunea inferioara a intestinului gros, numita colon sigmoid. Asadar o sigmoidoscopie presupune examinarea zonei inferioare a colonului sau intestinului gros si totodata a rectului, care se continua din acesta, precum si a canalului anal, ce reprezinta ultima portiune a tubului digestiv, prin care se elimina materiile fecale.

Prin sigmoidoscopie, medicul poate vizualiza interiorul colonului sigmoid, al rectului si canalului anal, in scopul stabilirii cauzelor unor disfunctii digestive sau a altor probleme, cum ar fi sangerarile rectale sau durerile abdominale ori in zona rectala. Totodata, sigmoidoscopia permite efectuarea unor interventii minim invazive si constituie in acelasi timp o componenta importanta in programele de screening pentru cancerul colorectal.

Care sunt deosebirile dintre sigmoidoscopie si colonoscopie

La o prima vedere, sigmoidoscopia si colonoscopia par a fi unul si acelasi lucru, intrucat se aseamana din multe puncte de vedere. Ambele sunt investigatii imagistice minim invazive si ambele vizeaza examinarea interiorului intestinului gros, iar o alta caracteristica pe care o au in comun consta in faptul ca permit si efectuarea unor mici interventii chirurgicale. Si dispozitivele medicale folosite sunt asemanatoare, insa au caracteristici diferite. Astfel, pentru sigmoidoscopie se foloseste un dispozitiv numit sigmoidoscop, sub forma unui tub subtire si flexibil, cu o camera si o sursa de lumina in capat. Acesta este insa mai scurt decat colonoscopul folosit in colonoscopie, care permite investigarea colonului in intregime, incepand de la canalul anal si pana in punctul de jonctiune cu intestinul subtire.

Sigmoidoscopia permite doar investigarea unei portiuni de colon, mai precis a portiunii inferioare, pe care o numim colon sigmoid. Asadar, prin sigmoidoscopie se poate investiga doar o portiune de 30-40 de centimetri, adica partea inferioara a colonului, care se continua cu rectul, in timp ce colonoscopia presupune investigarea colonului pe toata lungimea sa.

Desi minim invazive, ambele proceduri genereaza un grad de disconfort pentru pacient, disconfort care este mai mare in cazul colonoscopiei. De aceea, colonoscopia se face cu pacientii in stare de sedare moderata sau profunda, in timp ce pacientilor care necesita o sigmoidoscopie li se administreaza de obicei un anestezic local sau un sedativ usor, pentru a reduce disconfortul.

Mai trebuie precizat ca spectrul de afectiuni care pot fi diagnosticate si investigate prin sigmoidoscopie este mai redus si mai putin complex, in comparatie cu colonoscopia.

In ce consta o sigmoidoscopie

Dupa cum am precizat mai devreme, sigmoidoscopia se realizeaza cu ajutorul unui dispozitiv numit sigmoidoscop. In varianta mai veche, acesta este sub forma unui tub rigid, insa in prezent se folosesc preponderent dispozitive flexibile mai moderne si mai performante. In functie de tipul de dispozitiv folosit, putem vorbi si de doua tipuri distincte de sigmoidoscopie, dupa cum urmeaza:

1. Sigmoidoscopie rigida

Este o procedura folosita mai rar si doar in anumite situatii, pentru care se utilizeaza un sigmoidoscop sub forma unui tub rigid de dimensiuni reduse, care se introduce in canalul anal in timp ce pacientii sunt asezati pe o parte, cu genunchii stransi la piept.

Cu ajutorul unei surse de lumina, care la unele modele este montata direct pe dispozitiv, poate fi examinat astfel interiorul canalului rectal si partea inferioara a colonului sigmoid, iar atunci cand este cazul, pot fi prelevate probe de tesut pentru analize.

2. Sigmoidoscopie flexibila

Acest tip de sigmoidoscopie presupune folosirea unui dispozitiv modern care permite o investigare mai profunda si detaliata si totodata genereaza mai putin disconfort. De aceasta data, sigmoidoscopul este un tub flexibil mai lung, dar cu un diametru mai mic decat al celui rigid. Acesta este dotat in capat cu o camera video si o sursa de lumina, ce permit transmiterea de imagini in timp real pe un monitor.

Pacientul se aseaza in aceeasi pozitie, iar tubul flexibil este impins usor prin canalul anal, pana in colonul sigmoid. Flexibilitatea dispozitivului permite medicului sa miste camera in diferite unghiuri pentru a obtine imagini cat mai detaliate, care sunt proiectate pe un monitor. In acelasi timp, sigmoidoscopul flexibil permite atasarea unor instrumente cu ajutorul carora se pot preleva probe de tesut sau pot fi facute diferite interventii minim invazive in timpul procedurii.

Cand e necesara o sigmoidoscopie

Exista numeroase situatii in care medicul poate recomanda o sigmoidoscopie, atat ca parte a unor investigatii pentru stabilirea unui diagnostic, cat si pentru monitorizarea unor afectiuni deja existente sau chiar in scop preventiv. In continuare, vom prezenta in detaliu fiecare din aceste situatii.

• Probleme gastrointestinale persistente

Multe dintre problemele digestive precum diareea, constipatia, durerile abdominale sau balonarea isi pot avea originea in zona colonului sigmoid, care este parte a sistemului digestiv. Cand astfel de probleme persista, se recomanda un consult de specialitate la un medic gastroenterolog. Daca acesta suspecteaza ca problema ar putea fi in zona inferioara a colonului, poate recomanda o sigmoidoscopie pentru a investiga din interior regiunea respectiva. Astfel, prin sigmoidoscopie pot fi diagnosticate o serie de afectiuni precum colita ulcerativa, diverticuloza, boala Crohn, sau polipii colorectali.

• Dureri sau sangerari rectale

Durerile sau sangerarile rectale sunt simptome destul de frecvente, care constituie pe buna dreptate un motiv de ingrijorare, fara a mai vorbi de disconfortul generat. De multe ori, cauzele nu sunt atat de grave, cum pot parea la prima vedere, insa pentru a stabili aceasta este din nou nevoie de un control medical. Hemoroizii si fisurile anale cauzeaza in general astfel de simptome, insa poate fi vorba si de afectiuni mai serioase, cum ar fi cancerul colorectal.

Stabilirea unui diagnostic in astfel de situatii presupune de multe ori si o sigmoidoscopie, ce permite investigarea canalului anal, a rectului si colonului sigmoid.

Monitorizarea pacientilor cu boli intestinale

Am amintit mai devreme cateva boli care pot fi diagnosticate cu ajutorul sigmoidoscopiei si trebuie sa precizam ca o astfel de procedura este folosita si in monitorizarea pacientilor cu astfel de afectiuni. Prin sigmoidoscopie se poate evalua gradul de inflamatie de la nivelul colonului inferior, leziunile de mucoasei intestinale si alte detalii care ofera indicii importante in privinta evolutiei bolii. Totodata, sigmoidoscopia se foloseste uneori si pentru a evalua raspunsul la tratament in cazul afectiunilor intestinale.

• Screeningul cancerului colorectal

Nu in ultimul rand, sigmoidoscopia poate avea si un rol preventiv, ajutand la depistarea precoce a cancerului colorectal. Astfel, persoanelor trecute de varsta de 50 de ani li se recomanda o sigmoidoscopie in cadrul controalelor medicale periodice, la un anumit interval de timp stabilit de medic pentru fiecare caz in parte.

Prin sigmoidoscopie efectuata la intervale regulate pot fi depistate in stadiu precoce tumorile maligne dezvoltate in colonul sigmoid sau in rect si totodata pot fi depistati si inlaturati polipii care pot evolua, dand nastere cancerului colorectal.

Ce riscuri sunt asociate cu sigmoidoscopia

La fel ca toate procedurile minim invazive, sigmoidoscopia este o interventie lipsita de riscuri majore. Cel mai neplacut este disconfortul, insa acesta poate fi ameliorat cu ajutorul sedativelor sau analgezicelor. Exista un risc ca unii pacienti sa dezvolte reactii adverse sau alergii la aceste medicamente, insa acestea nu sunt in general severe.

Totodata, persoanele mai sensibile pot experimenta palpitatii, ameteala sau chiar stari de lesin pe fondul emotiilor puternice. Daca procedura presupune si indepartarea unor polipi sau prelevarea unor probe de tesut pentru analize, e posibil sa apara sangerari usoare, care se opresc de la sine si nu constituie motiv de ingrijorare.

Foarte rar, se intampla sa apara infectii in urma procedurii, iar mult mai rare sunt situatiile in care utilizarea sigmoidoscopului sau a instrumentelor atasate sa duca la perforarea peretilor intestinali.