Prim ajutor
Ansamblu de metode practice si de tehnici terapeutice puse in aplicare pentru a acorda asistenta persoanelor in pericol (victime ale accidentelor, de exemplu) si pentru a le acorda primele ingrijiri.
Cel care acorda primul ajutor trebuie, daca este cazul, sa indeparteze multimea de privitori, sa incerce sa suprime factorii de accident (degajarea drumului, semnalarea locului accidentului, sa opreasca gazul sau curentul electric etc.) si sa previna sau sa determine prevenirea serviciilor de urgenta competente (pompieri, servicii spitalicesti de urgenta).
Primele ingrijiri constau in degajarea victimei, lucru care daca este posibil sa fie facut fara pericol pentru ea, iar daca este constienta, sa i se vorbeasca cu scopul de a o linisti si de a se informa asupra imprejurarilor accidentului si asupra starii sale. Daca victima este inconstienta si respira, trebuie sa fie asezata, in caz ca nu exista temeri cu privire la o atingere a coloanei vertebrale, in pozitia laterala de securitate (pozitie care reduce sau elimina riscurile mecanice de asfixie) si sa fie supravegheata pentru a verifica daca respiratia se mentine (miscarile respiratorii, culoarea buzelor, pulsul). Daca victima nu mai respira, trebuie intreprinsa imediat respiratia artificiala dupa ce s-au desfacut hainele deranjante (guler, cravata, camasa, centura), iar gura si gatlejul au fost eliberate de eventualele obstacole (vome, pamant etc.). In caz de stop cardiac, trebuie sa fie practicat un masaj cardiac extern fara a mai astepta sosirea unei persoane competente.
Hemoragiile externe trebuie sa fie oprite, prin compresia vasului sangvin cu policele sau cu pumnul in amonte de plaga sau chiar prin compresia plagii (pansament compresiv).
Membrele fracturate trebuie sa fie imobilizate cu atele, cu o esarfa sau cu hainele.
Inapoi la dictionar
